Inadmissible revision for failure to identify modified underlying judgment in property compensation dispute

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 03.02.2015, astfel cum a fost precizată la data de 13.05.2015 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în principal, obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată corespunzător sumei de 396.398,00 RON, actualizată la data plăţii, plătibilă într-o singură tranşă; în subsidiar, obligarea la emiterea titlului de plată corespunzător sumei de 396.398,00 RON actualizată, plătibilă în cele 5 tranşe anuale egale prevăzute de lege, începând cu data de 01.01.2014, urmând ca instanţa să stabilească termenele exigibilităţii creanţei reclamantei.

Prin sentinţa nr. 1346/13.05.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată, reţinând în esenţă că despăgubirile în cuantum de 396.398,00 RON sunt la momentul actual achitate de către pârâtă.

Prin decizia nr. 2896/20.09.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 1346/13.05.2015, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, reţinând în esenţă că reclamanta a justificat interesul de a acţiona, întrucât executarea silită a sumei stabilite prin Decizia nr. 5589/30.06.2009 a fost anulată de instanţa de executare în dosarul nr. x/2013, fiind pronunţată în acest sens sentinţa civilă nr. 14489 din 23.09.2013, reclamanta fiind obligată să restituie suma primită cu titlu de despăgubiri pe calea întoarcerii executării silite.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2015*.

În rejudecare, prin sentinţa nr. 1202 din 27 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei, în condiţiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, un titlu de plată având ca obiect despăgubirile stabilite prin Decizia nr. 5589/30.06.2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin cererea formulată la data de 30.03.2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, completarea dispozitivului sentinţei nr. 1202/27.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, în sensul ridicării instituirii popririi de pe pensie.

Prin sentinţa nr. 1701 din 10 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de completare a dispozitivului sentinţei nr. 1202/27.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei nr. 1202 din 27 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin decizia nr. 5597 pronunţată la 16 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei nr. 1202 din 27 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată, a obligat pârâta ANRP la emiterea în favoarea reclamantei A. a titlurilor de plată aferente tranşelor anuale scadente, în condiţiile art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, după restituirea sumei de 483.270,05 RON din dosarul de executare nr. 94/DE/2012 al B. şi a respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 1701 din 10 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 5597 pronunţate la 16 noiembrie 2021 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de revizuire A., care invocând prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea cererii de revizuire, să se claseze dosarul de executare nr. 94/DE/212 şi să îi fie restituiţi banii opriţi ilegal începând cu data de 12.12.2016.

Totodată a solicitat a se lua act şi a fi obligaţi intimaşii să îi restituie banii opriţi ilegal începând cu data de 12 decembrie 2016 şi care au ajuns să fie la peste 18000 de ron poprire.

Menţionează că este necesar ca revizuirea să fie soluţionată în baza art. 509 alin. (1) pct. 6 şi să se claseze hotărârea document în baza tuturor înscrisurilor depuse la dosarul x/2015, cu consecinţa menţinerii sentinţa nr. 1202 din 27 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti.

4. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 25 noiembrie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 9 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Înalta Curte, examinând cererea de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., urmează a o respinge ca inadmisibilă pentru motivele în continuare arătate.

Aminteşte instanţa că revizuirea este o cale extraordinară de atac reglementată de dispoziţiile art. 509 - 513 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai în condiţiile şi cazurile expres prevăzute de art. 509 - 511 C. proc. civ.

Dispoziţiile legale ce o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi extraordinare de atac se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Art. 509 C. proc. civ. reglementează condiţiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât şi condiţiile specifice fiecăruia dintre motivele de la pct. 1-11.

În speţă, revizuenta şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Condiţia de admisibilitate se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale, o hotărâre pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere care a fost casată, anulată ori s-a schimbat.

În cauză, obiectul cererii de revizuire îl formează decizia nr. 5597 din data de 16 noiembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, prin care a admis recursul formulat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei nr. 1202 din 27 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată, a obligat pârâta ANRP la emiterea în favoarea reclamantei A. a titlurilor de plată aferente tranşelor anuale scadente, în condiţiile art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, după restituirea sumei de 483.270,05 RON din dosarul de executare nr. 94/DE/2012 al B. şi a respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 1701 din 10 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Înalta Curte reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile specifice motivelor de revizuire prevăzute de pct. 6 al art. 509 C. proc. civ.

Din cuprinsul criticilor aduse revizuenta a solicitat să se claseze dosarul de executare nr. 94/DE/212, să îi fie restituiţi banii opriţi ilegal începând cu data de 12.12.2016 şi să se claseze hotărârea document în baza tuturor înscrisurilor depuse la dosarul x/2015 să fie menţinută sentinţa nr. 1202 din 27 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută dacă s-a casat, s-a anulat, ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. Prin urmare, pentru a fi incident acest caz de revizuire, trebuie întrunită ipoteza premisă reglementată, anume, existenţa unei hotărâri casate, desfiinţate sau modificate, precum şi raportul de cauzalitate, de determinare între hotărârea desfiinţată sau modificată şi hotărârea a cărei revizuire se cere.

Observă că în cauză, revizuenta a invocat doar un articol de lege în cuprinsul cererii, dar neindicând hotărârea pe care se bazează, care să asigure îndeplinirea condiţiilor cazului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 6 C. proc. civ.

În concluzie, aspectele sesizate de revizuentă nu pot fi circumscrise cazului de revizuire invocat - acestea vizând pur şi simplu interpretarea probatoriului şi a dispoziţiilor legale aplicabile speţei, tinzând practic la reluarea judecăţii fondului cauzei. Astfel, revizuenta nu face altceva decât să readucă în discuţie aceleaşi susţineri pe care le-a invocat la soluţionarea cererii sale în fond, cât şi în recurs, invocând motive ce ţin de fondul cauzei.

Or, toate aspectele invocate au fost deja supuse analizei instanţei de control judiciar, argumentele invocate nu relevă o altă situaţie de fapt decât cea avută în vedere la pronunţarea soluţiei

În raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii. Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. (7) C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 5597 din 16 noiembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 9 iunie 2022.