Annulling civil claim for missing original or qualified electronic signature under Romanian civil procedure and electronic signature law

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 5 august 2019 sub nr. x/2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Psihologilor din Romania să se dispună sancţionarea cu excluderea din profesie a doi psihologi, B. şi C. şi să-i plătească daune morale şi despăgubiri în sumă de 200.000 RON.

Prin încheierea din 4.10.2019, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea reclamantului de ajutor public judiciar şi a dispus scutirea reclamantului de plata taxei de timbru în cuantum de 50 RON.

Prin întâmpinarea formulată de la data de 6.11.2019, pârâtul Colegiul Psihologilor din România a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti şi excepţia netimbrării, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 125/28.02.2020, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

După înregistrarea cauzei pe rolul acestei curţi, instanţa a citat reclamantul cu menţiunea să depună un exemplar semnat în original/cu semnătura electronică al cererii de chemare în judecată, sub sancţiunea anulării cererii . Citaţia cu această menţiune a fost comunicată reclamantului la data de 9.06.2020, iar până la termenul acordat, 2.07.2020, reclamantul nu s-a conformat.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 54/F-CONT pronunţată la 2 iulie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a anulat, ca nesemnată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA, a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 5447,52 RON cheltuieli de judecată şi ajutorul public judiciar acordat sub forma scutirii de plata taxei de timbru în sumă de 50 RON rămâne în sarcina statului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 54/F-CONT pronunţată la 2 iulie 2020 de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre judecare pe fondul cererii de chemare în judecată.

Susţine recurentul că hotărârea este vădit ilegală şi abuzivă, având în vedere că cererea de chemare în judecată este semnată, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 455/2001 şi ale art. 267 din C. proc. civ., privind înscrisul în formă electronică, iar cererea a fost trimisă şi prin poştă cu semnătura olografă.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, apreciază că judecătorul fondului trebuia, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură, să reducă onorariul avocaţilor atunci când valoarea este vădit disproporţionată în raport cu activitatea sau complexitatea cauzei.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare, a solicitat în principal a se constata că cererea de recurs este nesemnată şi în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 9 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

Instanţa de recurs reţine că soluţia de anulare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., pentru lipsa semnăturii olografe în original sau a celei electronice de pe cererea formulată, este temeinică şi legală.

Prin cererea de recurs, recurentul invocă încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 267 din C. proc. civ. raportate la cele ale Legii speciale nr. 455/2001 privind semnătura electronică, susţinând că transmis în format electronic cererea de repunere pe rol a cauzei, cu semnătura electronică.

Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că la data de 29 iulie 2019, s-a înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

Prin sentinţa nr. 125/28.02.2020, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

Acţiunea nu cuprindea semnătura olografă în original, motiv pentru care judecătorul fondului i-a pus în vedere reclamantului, prin Rezoluţia 3 iunie 2020 de la dosar fond, ca până la termenul din 2 iulie 2020 să semneze cererea în original sau să aplice semnătura electronică pe aceasta.

Până la termenul de judecată din 2 iulie 2020, stabilit pentru soluţionarea cererii de reluare a judecării cauzei, recurentul-reclamant nu a mai depus un alt exemplar al cererii, care să fie conform cu dispoziţiile instanţei, în sensul semnării în original, nefiind prezent în faţa instanţei de judecată la termenul menţionat.

Din economia dispoziţiilor art. 196 şi urm. din C. proc. civ. rezultă că orice cerere scrisă formulată în cadrul procesului trebuie să fie semnată olograf şi în original de partea care o formulează, această neregularitate putând fi acoperită şi ulterior, fie prin depunerea unui exemplar conţinând semnătura în original, fie prin prezentarea în faţa instanţei şi semnarea cererii în şedinţă publică, fie prin transmiterea pe cale electronică cu aplicarea semnăturii electronice.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată din data de 2 iulie 2020 la dosar nu a fost depus niciun exemplar al cererii conţinând semnătura în original, exemplarul de la dosar fiind trimis prin e-mail la instanţă.

Este adevărat că, potrivit art. 199 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată poate fi transmisă prin înscris în formă electronică, însă din dispoziţiile art. 5 şi 7 din Legea nr. 455/2001 rezultă că înscrisul sub formă electronică produce efecte după ce i s-a încorporat o semnătură electronică extinsă.

Contrar celor afirmate de recurentul-reclamant, Înalta Curte nu poate reţine că semnătura aplicată pe cererea de chemare în judecată transmisă pe e-mail poate reprezenta semnătură electronică în sensul dispoziţiilor art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001.

Potrivit acestor dispoziţii legale "Semnătura electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a) este legată în mod unic de semnatar; b)asigură identificarea semnatarului; c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legată de datele de formă electronică, la care se raportează în aşa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă".

Prin urmare, pe de o parte, semnătura electronică nu se poate ataşa decât unui înscris în formă electronică, situaţie neidentificată în speţă, având în vedere că cererea a fost mai întâi imprimată, ulterior scanată şi trimisă prin e-mail, iar pe de altă parte, semnătura aplicată pe exemplarul scanat al cererii de chemare în judecată nu reprezintă semnătură electronică în sensul dispoziţiilor legale citate mai sus.

În concluzie, sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce ar putea conduce la casarea acesteia, soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

Cu privire la capătul de cerere accesoriu privind modul de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, trebuie precizat că potrivit deciziei nr. 3/2020, publicată în M.Of. nr. 181/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..".

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat.

În condiţiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul-pârât, obligând recurentul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4408,64 RON, reprezentând onorariu avocaţial, a cărui achitare a fost probată prin nota de cheltuieli şi prezentarea facturilor .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 54/F - CONT din 2 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 4408,64 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, în favoarea intimatului-pârât.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 9 iunie 2022.