Security collaborator status affirmed for denunciating religious affiliation

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 18 noiembrie 2019 sub nr. x/2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII a solicitat să constate calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 406 pronunţată la 15 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII, în contradictoriu cu pârâtul A., ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 406 pronunţată la 15 iunie 2019 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, în sensul constatării calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe domnul A..

Recurentul reclamant a susţinut că prima instanţă a respins acţiunea, încălcând şi aplicând greşit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare.

În legătură cu prima condiţie instituită de legiuitor în cuprinsul prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv "informaţiile furnizate Securităţii să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist", apreciază că interpretarea primei instanţe a conţinutului şi efectelor informaţiei furnizate "... cultul penticostal făcea parte din cultele neoprotestante recunoscute oficial în perioada comunistă.", este rezultatul încălcării şi aplicării greşite a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Susţine că, deşi erau cult recunoscut, în perioada comunistă adepţii acestei biserici supravegheaţi şi urmăriţi, manifestarea credinţei fiindu-le de multe ori restricţionat". combinaţie cu hărţuielile la care au fost supuse bisericile neoprotestante anterior regimului Ceauşescu, au cunoscut o amplificare în timpul acestuia, discriminarea împotriva fidelilor acestei biserici minoritare cunoscând noi forme.

În ceea ce priveşte a doua condiţie vizarea îngrădirii unor drepturi, precizează că este necesar si suficient ca pârâtul să fie conştient asupra posibilelor consecinte negative ale denunţurilor sale. Legiuitorul nu impune ca denunţătorul să fie sigur de rezultatul negativ al denunţului său, ci doar ca acesta să fie în măsură să conştientizeze că asupra celui denunţat puteau urma acţiuni informative derulate de Securitate.

Intimatul nu a dorit să protejeze persoana la care se referea în informarea adresată Securităţii, întrucât ar fi putut să treacă sub tăcere orice aspect care ar fi fost de natură să o expună pe aceasta unor consecinţe negative şi, astfel, să nu divulge apartenenta şi activităţile desfăşurate în cadrul cultului penticostal.

Atât timp cât nu a procedat în această manieră, pârâtul a dovedit că nu este interesat de posibilele efecte negative ale informaţiilor sale şi, prin urmare, a vizat îngrădirea dreptului la viată privată al celui denunţat, conştientizând că există riscul ca informaţia pe care o furnizase să ducă cel puţin la verificări şi investigaţii efectuate de Securitate asupra celui denunţat şi, astfel, la încălcarea dreptului acesteia la viată privată.

Prima instanţă nu s-a raportat strict la atitudinea morală a intimatului-pârât, din momentul furnizării informaţiei, ci a ţinut cont de un aspect nerelevant în speţă - cum este reactia ofiţerilor Securităţii.

De asemenea, solicită a se observa că legiuitorul nu cere existenta unei pluralităţi de note informative adresate Securităţii, care să îndeplinească standardele definiţiei legale, fiind suficient şi un singur astfel de caz, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 2 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 9 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prima instanţă a respins acţiunea CNSAS în considerarea faptului că din analiza actelor depuse la dosar de către instituţia reclamantă nu rezultă că informaţiile furnizate de pârât prin notele Informative menţionate, ar fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fie de natură a viza îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Instanţa de control judiciar apreciază că interpretând şi aplicând eronat prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, prima instanţă în sentinţa recurată a considerat că recurentul nu a denunţat atitudini potrivnice regimului comunist şi nici nu a vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

În drept, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 care definesc noţiunea de colaborator al Securităţii ca fiind persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Pentru îndeplinirea calităţii de colaborator al fostei securităţi trebuie îndeplinite trei condiţii cumulative:

- persoana a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii,

- informaţiile furnizate denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist,

- informaţiile furnizate au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În acest context, practica amplă şi unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a stabilit definitiv faptul denunţurile privind relaţiile cu străinii, apartenenţa la diferite secte sau culte religioase, chiar recunoscute de stat sunt considerate atitudini potrivnice regimului totalitar comunist,

Este de notorietate faptul că Securitatea monitoriza cu atenţie orice manifestare de nemulţumire, cunoscut fiind faptul că regimul urmărea promovarea ideii că statul comunist era forma superioară de organizare politică si socială, în care toate persoanele aveau un nivel de viaţă ridicat, iar meritul pentru această stare de fapt se datora în exclusivitate partidului şi "conducătorului suprem". În acest context, orice contestare a clasei politice şi a condiţiilor de trai reprezenta o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist.

Denunţarea apartenenţei la grupări religioase neagreate, deşi recunoscute oficial de regimul comunist, nu poate fi calificată altfel decât ca denunţarea unei atitudini potrivnice regimului comunist.

Interpretarea teleologică a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 duce la concluzia că legiuitorul a urmărit să atribuie calitatea de colaborator al Securităţii, persoanelor care, prin denunţurile lor, nu au menajat interesele celor denunţaţi, deşi puteau, şi, mai mult, desconsiderarea acestor interese nu este compatibilă cu principiile moralei publice.

Informaţiile furnizate de intimatul-pârât au vizat, contrar celor reţinute prin sentinţa recurată, îngrădirea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului.

Nu se poate reţine că furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcută conştient, având reprezentarea clară a faptului că aceste relatări nu rămâneau fără urmări.

Intimatul-pârât nu putea să cunoască în momentul furnizării informaţiilor dacă Securitatea avea sau nu cunoştinţă de situaţiile pe care acesta urma să le denunţe.

Prin urmare, nesocotind interesele celor denunţaţi, intimatul-pârât a vizat îngrădirea drepturilor privind viaţa privată, atât timp cât a acceptat că persoanele denunţate puteau să facă obiectul unor investigaţii suplimentare ale Securităţii, ca rezultat al denunţurilor sale.

Altfel spus, prin furnizarea acestor informaţii, intimatul-pârât a conştientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delaţiunile sale se pot lua măsuri de urmărire şi verificare, încălcarea dreptului la viaţă privată şi, prin urmare, a vizat această consecinţă.

Legiuitorul nu face distincţie între informaţii, dacă erau cunoscute sau nu. Din punct de vedere al analizei teleologice a textului, în nicio situaţie denunţătorul nu avea cum să cunoască gradul de informare al Securităţii.

Prin urmare, instanţa de fond a considerat în mod greşit că, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, ar fi necesară îngrădirea efectivă a unor drepturi şi libertăţi fundamentale şi nu doar aptitudinea unei astfel de îngrădiri.

De asemenea, legiuitorul nu cere existenţa unei pluralităti de informări adresate Securităţii, care să îndeplinească standardele definiţiei legale, fiind suficient şi un singur astfel de caz, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

Pentru argumentele expuse, contrar celor reţinute prin sentinţa recurată, condiţiile legale impuse de legiuitor pentru constatarea calităţii de colaborator sunt îndeplinite.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite acţiunea formulată de reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, şi va constata calitatea pârâtului A., de colaborator al Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 406 din 15 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând cauza:

Admite cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Scurităţii în contradictoriu cu pârâtul A..

Constată calitatea pârâtului A., de colaborator al Securităţii.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 9 iunie 2022.