Securitate Collaborator Status: Exclusion of General Informative Notes from Art. 2(b) O.U.G. 24/2008 for Lack of Hostile Intent and Fundamental Rights Infringement

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 22.07.2014 sub nr. x/2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a -VIII - a contencios administrativ şi fiscal reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

Prin sentinţa civilă nr. 3431/15.12.2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a -VIII - a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1134/05.03.2019 Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A. împotriva sentinţei nr. 3431/15.12.2014 şi a sentinţei civile nr. 1386/18.05.2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a -VIII - a contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a -VIII - a contencios administrativ şi fiscal la data de 18.10.2019 sub nr. x/2014*.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 222/2020 pronunţată la 10 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată şi a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 RON reprezentând onorariu avocat.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 222/2020 pronunţată la 10 iulie 2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţi, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, respectiv constatarea calitătii de colaborator al Securitătii în ceea ce îl priveste pe domnul A..

Recurentul-reclamant expune pe larg situaţia de fapt a speţei şi susţine că instanţa de fond a încălcat şi aplica greşit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât prin notele informative depuse la dosar rezultă încălcarea dreptului la viată privată, cât şi o gravă atingere adusă imaginii persoanei denunţate, acte întocmite şi semnate olograf de intimat cu numele conspirativ.

Mai mult denunţarea unor persoane care îşi manifestau nemulţumirea fată de practicile abuzive ale Securităţii reprezenta denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist fiind încălcat dreptul la viată privată, prin divulgarea unor detalii strict legate de viaţa personală a celui denunţat.

Este evident că divulgarea preocupărilor şi convingerilor unei persoane reprezenta un act de încălcare efectivă (nu doar potenţială) a dreptului la viaţă privată, dar şi a dreptului la liberă exprimare, atât timp cât opiniile celui denunţat ajungeau la cunoştinţa autorităţilor, împotriva vointei acestuia.

Consideră că furnizarea unor astfel de informaţii este suficientă pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, astfel cum este aceasta definită de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Este îndeplinită atât prima condiţie de fond, cu privire la denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât şi cea de a doua condiţie, referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale.

În spetă, încălcarea drepturilor este efectivă şi nu doar potenţială.

Mai întâi, este demonstrată prima condiţie pusă de legiuitor (art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008) pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii: fumizarea de infomatii despre atitudini sau acţiuni potrivnice regimului comunist.

Este notoriu faptul că statul comunist încerca să limiteze relatiile neoficiale stabilite de cetăţenii, români cu străinii. Prin aceste relaţii, pe de o parte, cetăţenii români puteau veni în contact cu idei care circulau în lumea liberă şi care nu puteau fi cunoscute prea uşor în tară ori puteau să cunoască adevărul despre nivelul de trai din străinătate şi diferenţa dintre acesta şi cel din tară. Pe de altă parte, cetăţenii străini puteau cunoaşte adevărata situaţie cu privire la nivelul de trai din România ori cu privire la gradul de respectare a drepturilor omului la noi în tară. Aşa cum se cunoaşte, situaţia reală din tară era profund diferită fată de cea prezentată de oficialităţi. Pentru acest motiv, regimul vedea în aceste legături un pericol şi căuta să reducă la minimum numărul contactelor dintre români şi vizitatorii externi. Este cunoscut că românii erau obligaţi să înştiinţeze autorităţile de fiecare dată când aveau contacte neoficiale tu străinii. Lipsa unei astfel de înştiinţări, coroborată cu un denunţ referitor la discuţia dintre un cetăţean român şi un cetăţean străin expunea persoana denunţată suspiciunilor sau chiar sancţiunilor autorităţilor

Prin urmare, denunţarea unor relaţii neoficiale dintre un cetăţean român şi un cetăţean occidental reprezenta denunţarea unei atitudini potrivnice regimului comunist, practica judecătorească validând această teză.

A doua condiţie de fond se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - şi nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că intimatul putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor fumizate. Şi această condiţie este îndeplinită, întrucât este exclus ca intimatul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informaţii, asupra celor la care se referea în notele sale urma, cel mai probabil, să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii. Or, această acţiune de investigare presupunea cel puţin încălcarea dreptului la viată privată (prevăzut de art. 17 din Pactul International privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), prin căutarea şi obţinerea de noi informaţii despre cel urmărit, fără acordul acestuia.

A doua condiţie nu este doar atinsă în speţă, ci, mai mult, este depăşită, câtă vreme Securitatea era informată referitor la chestiuni strict legate de viaţa personală, de opiniile şi preocupările celor denunţaţi, cu consecinţă încălcării efective a dreptului la viaţă privată.

Astfel, încălcarea dreptului la viată privată în privinţa persoanelor denunţate este efectivă şi nu numai potenţială (standardul legal referitor la vizarea îngrădirii unui drept fundamental fiind nu numai atins, ci chiar depăşit).

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 9 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a argumentelor invocate în apărare de către intimatul-pârât prin întâmpinarea formulată în cauză, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurentul-reclamant este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instituţia reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune vizând constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe intimatul-pârât.

Verificările au fost efectuate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în baza Legii nr. 187/1999 în prezent abrogată, nota fiind emisă în baza O.U.G. nr. 24/2008.

Din conţinutul Notei de constatare nr. Dl/1/1463/11.05.2009, rezulta că intimatul-pârât A., a fost recrutat pentru supravegherea informativă sub numele conspirativ "B."(1976-1979) şi "C."(1978-1979), în vederea supravegherii informative a cursului postliceal de pe lângă uzina "D." din Iaşi şi în perioada satisfacerii serviciului militar obligatoriu la UM 02114 Ineu.

În acest sens, pârâtul a întocmit şi semnat olograf mai multe note informative.

Prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată reţinând că deşi a fost recrutat de organele de securitate şi a completat mai multe note informative pârâtul nu a realizat o activitate de furnizare de informaţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în sensul O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează aplicarea şi interpretarea greşită a prevederilor art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În prezenta cauză aceste motive nu sunt incidente, iar soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate .

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale".

Din interpretarea acestei prevederi legale rezultă că, în optica legiuitorului, calitatea de "colaborator al Securităţii", presupune întrunirea a trei condiţii cumulative:

- furnizarea de informaţii, indiferent sub ce formă;

- informaţiile să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Criticile formulate în recurs vizează, pe de o parte, conţinutul şi efectele Notelor informative furnizate de intimatul - pârât, din perioada 1979-1981, care în opinia recurentului a fost greşit interpretate de prima instanţă şi, pe de altă parte, atitudinea subiectivă a părţii care furniza informaţiile, faţă de urmările faptelor sale.

Curtea de Apel a făcut o cercetare judecătorească efectivă şi aprofundată a aspectelor deduse judecăţii, administrând proba cu înscrisuri, pe care le-a interpretat corect, dându-le o semnificaţie juridică adecvată, în raport cu toate circumstanţele cauzei.

În cauză, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, îndeplinirea condiţiilor legale prin prisma Notelor informative din perioada serviciului militar, considerate de acesta relevante, furnizată de intimatul-pârât în perioada 1979-1981, identificate în note de constatare din 2004 şi 2007, dosarul x Iaşi (distrus după ce a devenit membru de partid) şi dosarul x (3 volume), pe care s-a întemeiat nota de constatare şi acţiunea în justiţie, care ar avea aptitudinea să atragă incidenţa art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii intimatului de colaborator al Securităţii.

Referitor la notele informative din datele de 24.01.1979, 04.04.1979, 08.01.1981, 22.01.1981, 21.04.1981 indicate prin cererea de recurs, Înalta Curte reţine că relatările din cuprinsul acestora vizează relaţii dintre un cetăţean român cu cetăţeni străini (englezi/americani), modul în care trăia un fost profesor universitar pensionat, faptul că pârâtul era colaborator al securităţii etc., notele fiind întocmite şi semnate olograf de către pârât sub numele B./C. sau de către ofiţerul de securitate în urma discuţiilor cu pârâtul A..

În mod legal judecătorul fondului a precizat că "..., în lipsa unor informaţii care să furnizeze elemente factuale percepute direct sau indirect de pârât, simpla exprimare a unei opinii în legătură cu o anumită persoană, (raportate exclusiv la vârsta şi pregătirea acesteia) chiar dacă aceasta privea posibilitatea ca persoana să acţioneze împotriva regimului comunist de la acea vreme, respectiv aceea de a fi agent britanic venit pentru a spiona în blocul sovietic, nu poate constitui o furnizare de informaţii în sensul avut în vedere de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008."şi că "nu pot constitui o furnizare de informaţii prin care sunt denunţate activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist în sensul dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2004, întrucât primele privesc în concret exclusiv situaţia psiho-socială în care se regăsea persoana în discuţie fără vreo referire la orice fel de faptă sau atitudine potrivnică regimului comunist iar cele din urmă, deşi par a evidenţia o disponibilitate a pârâtului de a furniza organelor de securitate informaţii de interes, o astfel de disponibilitate nu s-a materializat."

Aşadar, nu rezultă că intimatul-pârât a urmărit denunţarea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fie de natură să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Instanţa de control judiciar constată că notele informative semnate de către intimatul-pârât, invocate în nota de constatare, nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât ele nu reprezintă denunţarea unor activităţi potrivnice regimului comunist, potrivit primei cerinţe instituite de legiuitor, ci se referă în mare majoritate la evenimente culturale şi cărţi.

Relatările din conţinutul notelor nu pot fi luate în considerare fără alte înscrisuri relevante, având în vedere şi Decizia nr. 672/2012 a Curţii Constituţionale.

Astfel de informări generale, prin conţinutul lor, nu pot dezvălui o activitate potrivnică regimului comunist, după cum nu se poate reţine nici că ar fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale unor persoane, iar pe de altă parte nu erau de natură să producă nici o consecinţă negativă asupra respectivelor persoane, cetăţeni români, englezi sau americani, cum corect a apreciat şi judecătorul fondului.

Or, a primi interpretarea excesivă dată de recurent noţiunilor de activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi de îngrădire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii recurate, instanţa de fond aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurent prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul declarat de către recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor, ca nefondat.

În condiţiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul-pârât A., obligând recurentul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 RON, reprezentând onorariu avocaţial, a cărui achitare a fost probată prin prezentarea chitanţa nr. 4 din 14 septembrie 2020 .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 222/2020 din 10 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 5000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către intimatul-pârât.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 9 iunie 2022.