Automatic termination of judicial suspension following legislative amendment removing statutory condition

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 din 17 decembrie 2019 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori anularea în parte a Hotărârii nr. 820/10.10.2019 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia procurori şi modificarea în parte a acesteia, în sensul de a hotărî încetarea suspendării sale din funcţia de procuror şef de secţie urmărire penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava începând cu data de 18.10.2018.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 51 pronunţată la 16 iunie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea având ca obiect "anulare act administrativ", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al magistraturii, secţia pentru Procurori, a modificat Hotărârea CSM, secţia pentru Procurori nr. 820/10.10.2019, în sensul de a înceta suspendarea din funcţie a domnului procuror A., procuror şef secţie urmărire penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava începând cu data de 18.10.2018, în loc de 10.10.2019 şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 50 RON cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 51 pronunţată la 16 iunie 2020 de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs Consiliul Superior al Magistraturii, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată, urmând în consecinţă, a fi menţinută Hotărârea CSM nr. 820/2019.

În motivarea recursului, au fost formulate critici ce pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 2 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 9 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 820/10.10.2019 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia procurori şi modificarea în parte a acesteia, în sensul de a hotărî încetarea suspendării sale din funcţia de procuror şef de secţie urmărire penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava începând cu data de 18.10.2018.

Prin sentinţa atacată, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A. şi a fost modificată Hotărârea CSM, secţia pentru Procurori nr. 820/10.10.2019, în sensul încetării suspendării din funcţie a domnului procuror A., procuror şef secţie urmărire penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava începând cu data de 18.10.2018, în loc de 10.10.2019 şi obligării pârâtului să plătească reclamantului suma de 50 RON cheltuieli de judecată

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Hotărârea CSM 617/16.10.2014, secţia de procurori, prin care s-a dispus suspendarea sa atât din funcţia de execuţie, cât şi din cea de conducere în temeiul dispoziţiilor art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea 303/2004, reclamantul a susţinut că măsura se impunea a fi încetată la data 18.10.2018.

La data de 18.10.2018 a intrat în vigoare Legea 242/2018, lege ce modifică Legea 303/2004. Printre modificările aduse Legii nr. 303/2004 se numără şi cea vizând articolul 62 alin. (1) lit. a), articol ce a constituit temeiul suspendării sale din funcţia de procuror şi din cea de procuror şef secţie şi care prevede că "Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcţie în următoarele cazuri: a) când a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni, după confirmarea judecătorului de cameră preliminară;".

Faţă de modificarea legislativă astfel intervenită, condiţiile necesare pentru suspendarea din funcţia de procuror nu mai erau îndeplinite, la momentul respectiv cauza penală în care reclamantul avea calitatea de inculpat se afla în curs de judecată în camera preliminară, pe rolul Curţii de Apel Cluj.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că în perioada 18.10.2018 - 10.10.2019, nu a existat prevedere legală care să justifice suspendarea reclamantului din funcţia de procuror şi respectiv procuror şef secţie urmărire penală, aspect de natură a justifica anularea în parte a hotărârii CSM contestate în sensul modificării acesteia, respectiv a constatării încetării suspendării din funcţia de procuror şef de secţie urmărire penală la Parchetul de pe langă Tribunalul Suceava începând cu data de 18.10.2018, în loc de 10.10.2019.

Chiar dacă era şi interesul reclamantului să solicite constatarea încetării îndeplinirii condiţiilor suspendării din funcţie, în dezacord cu susţinerile pârâtului, instanţa a apreciat că nu poate fi admis punctul de vedere al acestuia cu privire la imposibilitatea de a se dispune măsura corespunzătoare de către CSM din oficiu. În acest sens, este apreciată ca relevantă Hotărârea CSM, secţia pentru judecători nr. 1352 din 27 noiembrie 2018, prin care a fost constatată încetarea suspendării din funcţie a unui judecător, din oficiu (la sesizarea Direcţiei resurse umane şi organizare din cadrul CSM) - filele x. Aceiaşi hotărâre relevă că suspendarea din funcţie nu poate fi menţinută după data modificării legislative apreciate ca relevante, astfel că şi argumentele pârâtului referitoare la data de la care trebuie considerată încetată măsura vor fi înlăturate ca nefiind pertinente.

În aceste condiţii actul contestat de reclamant este nelegală astfel că s-a dispus modificarea Hotărârii CSM, secţia procurori nr. 820/10.10.2019, în sensul de a înceta suspendarea din funcţie a domnului procuror A., procuror-şef secţie urmărire penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava începând cu data de 18.10.2018, în loc de 10.10.2019.

În temeiul art. 451 şi 453 alin. (1) din C. proc. civ. - Legea nr. 134/2010, instanţa a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru .

Înalta Curte apreciază că sentinţa atacată este legală în raport cu motivele de recurs invocate.

Nu este întemeiată critica prin care se susţine că, în argumentarea soluţiei de modificare a Hotărârii nr. 820 din 10.10.2019 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, hotărârea primei instanţe a fost dată cu greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 62 alin. (1) pct. I coroborate cu cele ale art. 63 alin. (2) teza I din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sub aspectul momentului de la care pot opera efectele încetării suspendării din funcţie.

Potrivit art. 62 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, cu modificările şi completările ulterioare: "Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcţie în următoarele cazuri:

a) când a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni, după confirmarea judecătorului de cameră preliminară; a l ) când faţă de acesta s-a dispus arestarea preventivă sau arestul la domiciliu; a2) când faţă de acesta s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune şi organul judiciar a stabilit în sarcina sa obligaţia de a nu exercita profesia în exercitarea căreia a săvârşit fapta".

Alin. (2) al art. 62 din aceeaşi lege prevede că: "(2) Suspendarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune de către secţia pentru judecători sau, după caz, secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii".

Art. 63 alin. (2) teza I din acelaşi act normativ prevede că: "(2) Dacă se dispune clasarea, achitarea sau încetarea procesului penal faţă de judecător sau procuror ori s-a dispus restituirea cauzei la parchet, suspendarea din funcţie încetează, iar judecătorul sau procurorul suspendat este repus în situaţia anterioară".

Urmând principiul simetriei formelor, în ceea ce priveşte constatarea situaţiilor în care suspendarea din funcţie a procurorilor încetează, aceştia sunt repuşi în situaţia anterioară din momentul intrării în vigoare a legii care modifică modul de aplicare a suspendării. Acest aspect a fost precizat chiar de către instituţia - pârâtă în cuprinsul actului necombătut, respectiv Hotărârea CSM, secţia pentru judecători nr. 1352 din 27 noiembrie 2018, prin care a fost constatată, din oficiu, încetarea suspendării din funcţie a unui judecător, începând cu data de 18.10.2018 (la sesizarea Direcţiei resurse umane şi organizare din cadrul CSM) - dosar fond.

Cum în cauză recurenta pârâtă nu a indicat temeiul de drept prin care se relevă că suspendarea din funcţie poate fi menţinută după data modificării legislative, nu pot fi reţinute alegaţiile din cuprinsul cererii de recurs, în sensul că "reclamantul a stat în pasivitate", "nu există temei la nivel de legislaţie primară care să instituie în sarcina Consiliului Superior al Magistraturii obligaţia verificării din oficiu a situaţiilor suspendărilor din funcţie a magistraţilor" şi astfel," suspendarea îşi încetează efectele la data pronunţării hotărârii atacate, respectiv 10.10.2019 şi nu retroactiv".

Recurentul nu a indicat un text de lege care să stipuleze că suspendarea din funcţie încetează cu data hotărârii CSM. În consecinţă, data încetării suspendării nu poate fi alta decât ce la care a dispărut cauza de suspendare prevăzută de lege.

Mai mult, instanţa de recurs precizează că nu au relevanţă susţinerile instituţiei recurente prin care încunoştinţează instanţa de recurs că, ulterior depunerii cererii de chemare în judecată, ca urmare a pronunţării încheierii penale definitive nr. 638 din 19.12.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Hotărârea nr. 22 din 09.01.2020, secţia pentru procurori a hotărât suspendarea din funcţia de procuror a reclamantului, începând cu data de 19.12.2019. În cauză, instanţa de contencios administrativ a fost investită cu verificarea unui act administrativ pentru perioada dintre momentul intrării în vigoare a legii - 18.10.2018 şi data emiterii hotărârii -10.10.2019.

Trebuie menţionat că, instituţia pârâtă Consiliul Superior al Magistraturii, prin secţia competentă, nu dispune o măsură care deja s-a produs în temeiul legii, ci constată o situaţie juridică preexistentă, astfel că nu se poate susţine că efectele hotărârii pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii (prin secţiile sale) ar retroactiva. Încetarea suspendării raporturilor de serviciu ale magistraţilor se produce în temeiul legii (ope legis), hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii fiind ulterioară acestei modificări a raportului de serviciu. Pârâta putea constata intervenirea ei din momentul intrării în vigoare a legii, cum de altfel trebuia să se întâmple şi în prezenta cauză.

În acest context, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a procedat la o analiză detaliată a stării de fapt şi a temeiurilor juridice în legătură cu măsura de încetare a suspendării din funcţie a reclamantului A., începând cu data de 18.10.2018, în loc de 10.10.2019.

Prin urmare, în acord cu cele reţinute de instanţa de judecată, hotărârea a cărei modificare a fost dispusă, a fost adoptată de către secţia pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin încălcarea competenţelor ce revin acesteia în materie.

Cu privire la capătul de cerere accesoriu privind acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 50 de RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, trebuie precizat că în mod legal instanţa de fond a obligat instituţia pârâtă la plata lor, având în vedere dispoziţiile clare şi neechivoce a art. 451 alin. (4) C. proc. civ. potrivit căruia "Nu vor putea fi însă micşorate cheltuielile de judecata având ca obiect plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, precum si plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1)" coroborate cu prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează că "Partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa îi plătească acesteia cheltuieli de judecata".

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei nr. 51 din 16 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 9 iunie 2022.