Civil Service Exam Score Correction Upheld; Applicant’s Appeal Rejected as Unfounded

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.10.2015, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, obligarea pârâtei la emiterea, pe numele său, a actului administrativ de numire pentru postul de Consilier gradul IA din cadrul Oficiului Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bihor; rectificarea erorii de calcul a punctajului final obţinut şi declararea sa ca admisă pentru postul de Consilier gradul IA din cadrul Oficiului Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bihor - Serviciul Active Fizice şi Plăţi Directe - Compartiment Evaluare, cu punctajul de 67,83p; plata prejudiciului material cauzat ca urmare a calculului eronat a punctajului final, reprezentând valoarea salariului cuvenit pentru postul de Consilier gradul IA din cadrul Oficiului Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bihor - Serviciul Active Fizice şi Plăţi Directe - Compartiment Evaluare, de la data la care trebuia sa fie încadrată în muncă şi până la încadrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Primul ciclu procesual

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 116/CA/2016-PI din 8 iunie 2016 Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. şi în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceleiaşi instanţe.

Soluţia instanţei de recurs

Prin decizia nr. 2940 din 30 mai 2019, Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie a respins excepţia netimbrării recursului şi a admis recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 116/CA/2016-PI din 8 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Al doilea ciclu procesual

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 26/CA/2020-PI din 3 martie 2020 Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. şi în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Motivând calea de atac prin raportare a primul motiv de casare, recurenta reclamantă arată că deşi la pag. 5 a Deciziei de casare i se impune instanţei de rejudecare să analizeze aspectele invocate prin acţiune, în special modul de soluţionare a contestaţiei formulate (aceste aspecte fiind marcate cu italic de către instanţa supremă), Curtea de Apel Oradea ignoră aceste considerente şi constată că media este corectă în urma unei operaţiuni aritmetice între proba contestată şi cea necontestată.

Constată că este corectă decăderea din dreptul de a formula contestaţie în condiţiile în care Înalta Curte a stabilit că instanţa de rejudecare trebuie să analizeze:

"modul de soluţionare a constestaţiei formulată faţă de rezultatul la proba scrisă."

Nu răspunde niciunui argument din cererea iniţială şi din concluziile depuse cu privire la modul absurd de soluţionare al acelei contestaţii. Apreciază absurd că "nu s-a solicitat anularea procedurii de concurs" în condiţiile în care instanţa supremă stabilise contrariul prin decizia de casare, iar prin recurs s-a motivat că s-a atacat în cauză refuzul de numire în funcţie bazat pe neregularităţile concursului.

Sub un al doilea aspect de nelegalitate procedurală, Curtea de apel constată că B., persoana care a fost declarată câştigătoarea concursului nu a fost chemată în judecată şi, ca atare, este inadmisibilă solicitarea reclamantei de a fi declarată admisă la acest concurs, în condiţiile în care nu menţionează această inadmisbilitate în dispozitiv, respingând cererea ca nefondată şi nu pune în discuţie inadmisibilitatea acestui capăt de cerere, încălcând grav dispoziţiile art. 14 alin. (5) şi (6) C. proc. civ.

Articolul 78 C. proc. civ.. obliga instanţa, în ipoteza în care aprecia că o cerere nu poate fi soluţionată fără un alt pârât, să pună acest aspect în discuţia contradictorie a părţilor, evident, în etapa cercetării judecătoreşti, cu consecinţele legale prevăzute de acest text de lege.

Mai mult, instanţa de rejudecare nici măcar nu putea uza de art. 78 C. proc. civ., având în vedere că rejudecarea se face în limitele stabilite prin decizia de casare care nu prevede un asemenea aspect. De altfel, instanţa supremă a obligat prin decizia de casare instanţa de rejudecare să analizeze cererea "pe fond".

Referitor la incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta reclamantă arată că instanţa de rejudecare nu răspunde argumentelor din cererea de chemare în judecată făcute inclusiv prin trimitere la texte de lege aplicabile.

Spre exemplu, instanţa nu explică cum o contestaţie poate fi respinsă dar în acelaşi timp poate fi modificat punctajul în defavoarea celui care face contestaţia, astfel că din această perspectivă hotărârea atacată nu are un silogism judiciar care să poată face obiectul controlului în casaţie de către instanţa de control judiciar, în speţă chiar instanţa supremă.

Cât priveşte cel de al treilea motiv de casare invocat în prezenta cale de atac, recurenta reclamantă arată, în primul rând, că în mod greşit se reţine că nu se aplică principiul non reformaţio in pejus pentru că "nu este prevăzut în cuprinsul Regulamentului Cadru."

Or, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres, el se aplică pentru simplul considerent că nu este interzis prin actul normativ special. Instanţa de fond omite că acele "numeroase situaţii" în care punctajul a fost micşorat în urma contestaţiei au avut la bază acte normative speciale care prevedeau expres neaplicarea principiului non reformaţio in pejus - de exemplu situaţia notorie a bacalaureatului.

Pe de altă parte, acest principiu gurvernează procedura administrativă de soluţionare a contestaţiilor prin coroborarea art. 28 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevede că dispoziţiile Legii 554 se completează cu normele de procedură civilă corespunzătoare, în speţă cu art. 481 C. proc. civ.

Raţiunea instituirea acestui principiu constă în încurajarea oricărei persoane, nemulţumite de o hotărâre judecătoarească sau de un act administrativ, să exercite calea de atac prevăzută de lege împotriva acestuia fără a se teme de o eventuală pierdere a drepturilor deja câştigate.

Factual vorbind, indiferent de cât de mult ar încerca pârâta să evidenţieze faptul că a remediat de fapt o eroare de calcul trebuie remarcate şi următoarele aspecte:

a) presupusa eroare se datorează tot pârâtei şi nu poate fi folosită ca şi mijloc de apărare, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans;

b) în lipsa formulării contestaţiei de către reclamantă, pârâta nu ar fi avut un pretext să îmi modifice nota obţinută iniţial şi probabil nici nu ar fi remarcat o eventuală neregularitate;

c)modificarea punctajului s-a realizat ca urmare directă a soluţionării contestaţiei. Acest aspect reiese din faptul că soluţia de modificare a punctajului se găseşte redată chiar în cuprinsul Procesului Verbal de soluţionare a contestaţiilor din data de 11.05.2015 şi nu într-un alt act distinct de rectificare a unei eventuale erori emis de către Comisia de Concurs.

Nicăieri în cuprinsul H.G. nr. 611/2008 sau a Regulamentului cadru aprobat prin H.G. nr. 286/2011 nu se regăsesc reglementate atribuţii ale Comisiei de Soluţionare a contestaţiilor care să îi permită acesteia din urmă să îndrepte anumite neregularităţi ori erori materiale şi sub nici o formă nu îi sunt prevăzute atribuţii care să îi dea dreptul să modifice punctajul în sens negativ (aceste atribuţii putând fi eventual recunoscute Comisiei de Concurs).

Atribuţiile şi scopul comisiei de soluţionare a contestaţiilor sunt redate foarte clar la art. 40 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008, respectiv:

"Comisia de soluţionare a contestaţiilor are următoarele atribuţii principale:

- soluţionează contestaţiile depuse de candidaţi cu privire la selecţia dosarelor şi cu privire la notarea probei scrise şi a interviului;

- transmite secretarului comisiei rezultatele contestaţiilor pentru a fi comunicate candidaţilor".

Este limpede aşadar că această Comisie poate interveni doar limitele în care a fost învestită prin contestaţia formulată de candidatul la concurs şi doar în concordanţă cu atribuţiile conferite prin textele legale incidente în materie. Comisia de soluţionare a contestaţiilor nu are atribuţii de control asupra întregului proces al concursului sau a procedurii de selecţie, sens în care nu îşi poate aroga atribuţii suplimentare după bunul plac.

In ceea ce priveşte "fondul cauzei", instanţa de fond nu răspunde cum este posibil ca o contestaţie să fíe respinsă, dar să fie modificat punctajul în defavoarea candidatului contestator.

Modificarea punctajului obţinut de la 56 la 52 puncte nu are niciun fundament, susţine recurenta reclamantă, întrucât, după cum se poate observa şi din lecturarea Procesului-Verbal de soluţionare a contestaţiilor din data de 11.05.2015, pârâta nu a indicat niciun temei legal în baza căruia a procedat la modificarea punctajului iniţial.

De altfel, din sintagma "comisia de soluţionare a contestaţiilor admite contestaţia, modificând rezultatul selecţiei dosarelor, respectiv punctajul final acordat de comisia de concurs" prevăzută la art. 33 din Regulamentul Cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant, aprobat prin H.G. nr. 286/2011, se desprinde fară echivoc concluzia că modificarea punctajului se poate dispune strict în situaţia în care contestaţia formulată de către candidat a fost admisă.

Nu există diferenţă de 10 puncte, pentru a fi modificat punctajul conform H.G. nr. 611/2008.

Dispoziţiile H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici nu sunt respectate în cauză. Prin art. 65 lit. c) se prevede că o contestaţie va fi admisă şi punctajul va fi modificat doar în ipoteza în care "există o diferenţă mai mare de 10 puncte la proba scrisă între punctajele acordate de comisia de concurs şi comisia de soluţionare a contestaţiilor". Per a contrario, atunci când când diferenţa este sub 10 puncte, art. 66 lit. c) prevede că orice contestaţie va fi respinsă.

Prin urmare, din dispoziţiile actului normativ sus-menţionat legiuitorul a înţeles să stabilească un prag minim de admisibilitate a contestaţiilor, respectiv o limită de modificare a punctajului. Astfel, ori de câte ori între punctajul obţinut iniţial şi cel la care ajunge comisia dupa verificarea lucrării în contestaţie există o diferenţă mai mică de 10 puncte, nu va mai opera nicio modificare iar candidatul va rămâne cu punctajul atribuit iniţial. Această finalitate a fost denaturată de către pârâtă, care a modificat punctajul făcând abstracţie de la aceast prag minim de 10 puncte.

După cum se poate observa, soluţia A.F.I.R. încalcă toate aceste prevederi. Practic, în prezenţa speţă, pe de o parte se modifică punctajul într-o soluţie de respingere a contestaţiei si totodată se operează o modificare a acestui punctai deşi diferenţa de punctai este sub pragul de 10 puncte.

Orice argument al instanţei de fond şi al pârâtei potrivit căruia declararea admisă a reclamantei şi încadrarea pe postul de consilier gradul I A ar produce o discriminare indirectă a celorlalţi candidaţi nu poate fi primit de către instanţă. Chiar dacă prin validarea punctajului total de 67,83p (media dintre punctajul de 56 la proba scrisă şi 79,67 la interviu) reclamanta ar fi încadrată în funcţie, această împrejurare nu ar produce nicio consecinţă faţă de ceilalţi participanţi la concurs. De altfel, hotărârea instanţei ar urma să fie opozabilă doar pârâtei, care va fi obligată să o încadreze pe reclamantă în funcţie, fără ca această încadrare să aibă drept consecinţă suprimarea drepturilor unui alt participant validat la concurs.

Precizând că este întemeiată şi cererea de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale de care s-ar fu bucurat de la data la care trebuia să fie numită în funcţia publică, recurenta reclamantă solicită admiterea recursului său, aşa cum a fost formulat.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 26/CA/2020-PI din 3 martie 2020 a Curţii de Apel Oradea, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a fi respins în consecinţă.

Astfel cum rezultă din cele mai sus expuse recurenta reclamanta susţine că hotărârea instanţei de fond este nelegală, în primul rând pentru că pricina a fost rejudecată cu încălcarea dispoziţiilor art. 501 C. proc. civ., motiv de casare subsumat prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Contrar celor susţinute de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 501 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., dispoziţii care instituie caracterul obligatoriu al deciziei de casare în privinţa chestiunilor de drept dezlegate şi, totodată, obligaţia instanţei de fond de a rejudeca pricina în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

Constată instanţa de recurs că în cauză a fost pronunţată o primă sentinţă la 8 iunie 2016, prin care a fost respinsă acţiunea reclamantei.

A reţinut Curtea de Apel Oradea, cu prilejul pronunţării sentinţei în primul ciclu procesual, că deşi reclamanta susţine nelegalitatea modului de soluţionare a contestaţiei prin care i-a fost modificat punctajul obţinut la proba scrisă, de la 56 puncte la 52 puncte, aceasta nu a formulat plângere împotriva soluţiei dată în contestaţie, deşi art. 35 din Regulamentul cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, aprobat prin H.G. nr. 286/2011 prevede pentru candidatul nemulţumit de modul de soluţionare a contestaţiei, posibilitatea de a se adresa instanţei de contencios administrativ în condiţiile legii.

Abia ulterior momentului afişării rezultatelor finale pentru concurs, pe calea prezentei acţiuni, reclamanta a înţeles să ceară rectificarea erorii de calcul a rezultatului final, solicitând luarea în calcul a punctajului de 56 puncte obţinut pentru proba scrisă anterior formulării contestaţiei, în loc de 52 puncte stabilit prin soluţionarea acestei contestaţii.

Curtea de apel a apreciat că nu există nici o eroare de calcul cu ocazia stabilirii punctajului final, punctaj care este rezultatul mediei aritmetice între rezultatul obţinut la proba scrisă, de 52 puncte şi punctajul obţinut la proba interviului, de 79,67 puncte, reclamanta obţinând un punctaj final de 65,84 puncte.

Se impune a sublinia că legalitatea modului de soluţionare a contestaţiei formulată de reclamantă împotriva rezultatului obţinut la proba scrisă, nu poate face obiectul analizei instanţei, întrucât instanţa nu a fost investită cu plângere împotriva modului de soluţionare a contestaţiei în temeiul art. 35 din Regulament .

În consecinţă, se reţine că în mod corect a fost reclamanta declarată respinsă la concurs, câtă vreme un alt candidat, respectiv C. a obţinut un punctaj mai mare.

Cât priveşte susţinerea reclamantei referitoare la încălcarea de către pârâtă a obligaţiei de a afişa baremul de corectare al lucrării scrise, Curtea de apel reţine că aceste apărări nu pot fi analizate în cadrul acestui proces, în raport de limitele investirii instanţei, ci puteau fi eventual valorificate în cadrul unei acţiuni în anularea rezultatelor concursului. Acelaşi argument este valabil şi în ce priveşte susţinerea reclamantei că prin modalitatea de soluţionare a contestaţiei, în cadrul căreia i-a fost redus punctajul, s-a adus atingere principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac, aspect ce putea face obiectul analizei instanţei în cadrul plângerii formulate împotriva modului de soluţionare a contestaţiei, exercitată în condiţiile art. 35 din Regulament.

Împotriva sentinţei civile anterior menţionate a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia nr. 2940/30.05.2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat, a casat sentinţa civilă nr. 116 din 8 iunie 2016 şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.

Rezultă din considerentele deciziei de casare că instanţa de control judiciar subliniază, în raport cu obiectul acţiunii introductive de instanţă, astfel cum, de altfel, a fost reţinut şi de prima instanţă, că reclamanta s-a prevalat de prevederile textelor legale menţionate (art. 33, 34, 36) şi a contestat tocmai modul de soluţionare a contestaţiei formulate faţă de rezultatul la proba scrisă, când i-a fost micşorată nota finală cu 4 puncte, adresându-se instanţei de contencios administrativ.

Intimatei-pârâte i-a fost imputată modalitatea prin care a fost soluţionată contestaţia la proba scrisă, astfel că instanţa avea obligaţia să verifice aspectele învederate prin acţiune.

Cu toate acestea, instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material incidente şi, deşi a reţinut că reclamanta susţine nelegalitatea modului de soluţionare a contestaţiei la proba scrisă, a apreciat că nu ar fi fost învestită cu plângere formulată în temeiul art. 35 din Regulamentul menţionat, fără a analiza acţiunea reclamantei din perspectiva acestui text legal.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte a casat hotărârea atacată, dispunând trimiterea spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a fi analizată acţiunea reclamantei şi valorificate toate apărările şi susţinerile părţilor, în vederea asigurării accesului acestora la dublul grad de jurisdicţie.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Oradea a respins acţiunea reclamantei, reţinând că reclamanta a obţinut la proba scrisa 56 de puncte (din 50 minim), fiind declarată admisă.

Cu toate acestea, în data de 13.05.2015, reclamanta a formulat contestaţie, solicitând reexaminarea şi consultarea lucrării sale. Contestaţia a fost respinsă, însă rezultatul obţinut de reclamanta a fost modificat, punctajul fiind scăzut de la 56 la 52 puncte, întrucât, cu ocazia soluţionării contestaţiei s-a constatat ca la întrebarea nr. 20 răspunsul candidatei a fost notat cu 4 puncte ca fiind corect, deşi acesta era greşit.

Rezultatul contestaţiei a fost consemnat de către comisia de soluţionare a contestaţiilor prin procesul-verbal înregistrat sub nr. x/14.05.2015, fiind făcut public în data de 14.05.2015, la rubrica punctaj obţinut după reverificarea lucrării scrise înscriindu-se pentru reclamanta - punctajul de 52 de puncte.

Ulterior, reclamanta s-a prezentat la proba interviului, la care a obţinut un punctaj de 79,67 puncte, conform menţiunilor din procesul-verbal privind desfăşurarea interviului din data de 15.05.2015, încheiat la data de 18.05.2015.

După publicarea rezultatelor finale în data de 21.05.2015, reclamanta a depus la secretariatul AFIR cererea înregistrată cu nr. x/22.05.2015 de rectificare a erorii de calcul a punctajului final în cazul său şi declararea sa ca admisă la concurs. Acestei solicitări, pârâta i-a răspuns prin adresa nr. x/26.05.2015, în sensul că a constatat decăderea reclamantei din dreptul de a formula contestaţie, raportat la prevederile art. 31 din Regulament.

Instanţa fondului constată că după modificarea punctajului obţinut de reclamantă la proba scrisă nu există nicio eroare de calcul al punctajului final, acesta fiind rezultatul mediei aritmetice dintre rezultatele obţinute la proba scrisă şi cea a interviului (necontestată).

Reclamanta a invocat incidenţa în cauză a principiului de drept "non reformatio in pejus", însă acest principiu, deşi aplicabil în procedurile judiciare, nu este inserat în cuprinsul Regulamentului cadru aprobat prin H.G. nr. 286/2011, ce a fixat cadrul legislativ al desfăşurării 5 concursului, astfel că nu se poate aprecia ca fiind universal aplicabil, existând numeroase situaţii în care, în urma soluţionării contestaţiei, punctajul obţinut de candidat a fost micşorat.

De asemenea, nu sunt îndeplinite nici cerinţele art. 33 lit. d) din Regulament, întrucât reclamanta a obţinut, chiar şi în urma recorectării lucrării, mai mult decât punctajul minim necesar pentru a fi declarată admisă la proba scrisă.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei în sensul că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de afişare a baremului de corectare, instanţa constată netemeinicia acesteia, atâta timp cât reclamanta nu a solicitat anularea procedurii de concurs. În plus, din susţinerile pârâtei a reieşit că baremul de corectare a fost comunicat candidaţilor împreună cu subiectele de concurs.

Pe de altă parte, conform rezultatelor finale, un alt candidat, numitul C., a obţinut un punctaj mai mare, astfel că e inadmisibilă solicitarea reclamantei de a fi declarată ea admisă în urma concursului, în locul contracandidatului său, care, raportat la obiectul acţiunii, nici nu a fost chemat în judecată şi a fost încadrat pe postul obţinut în urmă cu aproape 5 ani.

Ca atare, "refuzul" pârâtei de a o numi în funcţie pe reclamantă nu este unul nejustificat, conform teoriei emise de reprezentantul reclamantei, ci unul justificat, fiind în fapt consecinţa firească a nepromovării concursului organizat pentru ocuparea postului.

Din cuprinsul considerentelor sentinţei pronunţate în rejudecare nu rezultă faptul neconformării instanţei de fond cu privire la vreo chestiune de drept dezlegată de instanţa de recurs, ci dimpotrivă, instanţa fondului a reluat judecata cauzei şi a cercetat fondul cauzei, verificând conţinutul dispoziţiilor art. 33-34 din Regulamentul cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, aprobat prin H.G. nr. 286/2011, concluzionând instanţa fondului că nu exista niciun argument pentru admiterea contestaţiei reclamantei.

Prin urmare, susţinerile recurentei reclamante, potrivit cărora în rejudecare nu a fost respectat caracterul obligatoriu al deciziei de casare nu au suport, astfel că nu este incidentă, în cauză, sancţiunea nulităţii hotărârii pentru încălcarea dispoziţiilor art. 501 C. proc. civ.

În continuare, recurenta reclamantă a dezvoltat critici subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., având la bază, în esenţă, faptul că modificarea punctajului obţinut la proba practică nu are, în opinia reclamantei, niciun fundament legal, măsura dispusă fiind contrară prevederilor H.G. nr. 611/2008 şi H.G. nr. 286/2011dar şi principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac("non reformatio in pejus").

Verificând aceste critici ale recurentei reclamante, Înalta Curte subliniază faptul că în cauză nu este aplicabil Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 611/2008 ci cel aprobat prin H.G. nr. 286/2011, concluzie ce se sprijină pe faptul că postul vizat de reclamantă face parte din sfera funcţiilor contractuale şi nu din cea a funcţiilor publice.

Prin urmare, critica recurentei reclamante, potrivit căreia modificarea punctajului obţinut la proba practică ar fi fost posibilă numai în contextul sesizării unei diferenţe de 10 puncte, conform art. 65 lit. c) din H.G. nr. 611/2008, nu poate fi primită, concursul în cauză nefiind guvernat de prevederile acestui din urmă act normativ.

Referitor la chestiunea modificării punctajului aferent probei scrise, rezultă din probatoriul administrat în cauză faptul că, în cursul soluţionării contestaţiei formulate de reclamantă, Comisia de soluţionare a contestaţiilor a constatat existenţa unei erori de ordin material în privinţa operaţiunii aritmetice de însumare a punctajului obţinut de reclamantă, reprezentată de faptul că răspunsul la întrebarea cu nr. 20 deşi greşit în raport de barem, a fost cotat ca fiind corect, fiindu-i acordate reclamantei 4 puncte pentru acesta.

Calculând punctajul total prin raportare la numărul de răspunsuri corecte, Comisia de soluţionare a contestaţiilor a constatat că punctajul corect, obţinut de reclamantă la proba scrisă, este de 52 de puncte şi nu de 56 puncte.

Este de subliniat faptul că aspectul sesizat în cursul soluţionării contestaţiei şi anume cel referitor la punctarea eronată a unui răspuns ca fiind corect nu a fost contestat, concluzia Comisiei de soluţionare a contestaţiei pe marginea punctării greşite a răspunsului reclamantei la întrebarea nr. 20 nefiind susceptibilă de discuţii, reclamanta criticând această măsură numai din perspectiva faptului că nu putea fi respinsă contestaţia sa şi totodată modificat punctajul, pe de o parte şi, pe de altă parte, prin raportare la principiul neagravării situaţiei în propria contestaţie.

Astfel cum a subliniat şi instanţa fondului, Înalta Curte concluzionează în sensul că principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac nu este aplicabil concursului desfăşurat de intimata pârâtă, neexistând nicăieri, în cuprinsul Regulamentului cadru sub auspiciile căruia a fost organizat concursul, o consacrare a unei reguli de acest gen.

Argumentele recurentei reclamante, în sensul că acest principiu este unul universal valabil şi, deopotrivă, aplicarea lui se impune în considerarea dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 481 C. proc. civ. nu pot fi primite, cât timp prevederile art. 481 C. proc. civ. se aplică numai în plan procesual, neputând fi extinse asupra tuturor contestaţiilor administrative ce pot fi formulate în contextul concursurilor organizate de autorităţile sau instituţiile publice pentru recrutarea de personal.

Cât priveşte afirmaţia recurentei reclamante, în sensul că modificarea punctajului iniţial putea avea loc numai prin admiterea contestaţiei, instanţa de control judiciar reaminteşte faptul că modificarea punctajului aferent probei scrise a avut loc în urma îndreptării unei evidente erori de calcul, săvârşite de comisia de concurs, aceasta din urmă stabilind un punctaj corespunzător unui număr de 14 întrebări cu răspuns corect(14x4puncte) deşi, în realitate, lucrarea reflectă 13 întrebări cu răspuns corect(13x4 puncte).

Prin urmare, recurenta reclamantă nu poate pretinde nicio vătămare, în sensul încălcării unui drept câştigat, care, din perspectiva procedurii concursului, ar fi presupus ignorarea unui punctaj definitiv ce ar fi permis declararea sa ca fiind "admis", or o atare finalitate nu s-a materializat, punctajul definitiv al reclamantei fiind inferior celui obţinut de candidatul declarat admis.

Constatând că în cauză nu a fost demonstrată nelegalitatea modului de soluţionare a acţiunii reclamantei din perspectiva neregularităţilor invocate în legătură cu modalitatea de desfăşurare a concursului privind ocuparea funcţiei vizate de reclamantă, Înalta Curte subliniază că este de prisos analiza criticilor reclamantei la adresa modalităţii de soluţionare a capătului subsecvent de cerere, reprezentat de obligarea intimatei pârâte la numirea reclamantei în funcţia pentru care a candidat, capăt de cerere ce are caracter accesoriu faţă de petitul prin care s-a solicitat constatarea nelegalităţii actelor prin care reclamanta a fost declarată respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 26/CA/2020-PI din 3 martie 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iunie 2022.