Judicial entry competition validation and withdrawal of claim as act of disposition

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de Apel Piteşti la data de 28.01.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), solicitând următoarele:

- anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 120/17.09.2019 de suplimentare cu 114 locuri a posturilor scoase la concursul de admitere în magistratură desfăşurat în perioada 28 martie -08 iulie 2019

- anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 235/10.12.2019 de validare a concursului de admitere în magistratură din sesiunea 28 martie - 08 iulie 2019

- obligarea CSM să suplimenteze posturile scoase la concurs cu 345 de locuri

- înscrierea reclamantei în tabelul rezultatelor probei eliminatorii cu rezultatul "admis/validat" şi crearea cadrului legal pentru reluarea concursului de la proba "interviului" pentru reclamantă

- suspendarea procedurii de desfăşurare a concursului şi a Hotărârii nr. 120/17.09.2019.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 72/F-C din 27 iulie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost precizată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

3. Calea de atac exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 72/F-C din 27 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, completată şi precizată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată de către intimatul-pârâtă Consiliul Superior al Magistraturii s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia judecătorului de la fila x ds. recurs s-a fixat termen de judecată la data de 07 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La data de 14 martie 2022 s-a înregistrat la dosar cererea de renunţare la cererea de chemare în judecată, formulată de recurenta-reclamantă A..

Cererea de renunţare a fost comunicată intimatului-pârât ConsiliuL Superior al Magistraturii, la data de 21 martie 2022, care a luat act de cererea de renunţare şi a precizat că este de acord cu cererea de renunţare prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la data de 24.03.2022 .

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Analizând cererea de renunţare la judecarea cererii formulată în dosarul nr. x/2020 declarată de recurenta-reclamantă A., Înalta Curte reţine următoarele:

Legea recunoaşte reclamantei, ca expresie a principiului disponibilităţii, dreptul de a renunţa la cererea pe care a introdus-o fără a fi obligată să justifice motivele care au stat la baza deciziei sale.

Renunţarea la judecată apare, aşadar, ca un act de procedură de dispoziţie, unilateral, specific reclamantului, prin care acesta îşi exprimă, în mod vădit, intenţia de a nu mai continua procesul început, putând interveni în orice moment al judecăţii şi în orice proces civil.

Sesizată fiind cu soluţionarea prezentului recurs, Înalta Curte constată că la data de 14 martie 2022, recurenta-reclamantă A. a depus la dosar o cerere de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată formulată în dosarul nr. x/2020.

În susţinerea cererii de renunţare, recurentul a invocat art. 406 C. proc. civ.

Cererea de renunţare a fost comunicată intimatulu-pârât Consiliul Superior al Magistraturii la data de 21 martie 2022, acesta exprimându-şi punctul de vedere faţă de această cerere în sensul că este de acord cu această cerere.

Având de analizat cererea de renunţare, astfel cum a fost formulată de către recurenta-reclamantă, Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ.

Potrivit alin. (2) şi (3) al sus indicatului text normativ obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar partea poate oricând renunţa la judecarea cererii sale sau la însuşi dreptul pretins, în condiţiile legii.

În egală măsură, instanţa de control judiciar are în vedere în acest sens şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

În conformitate cu prevederile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, iar conform alin. (5) al aceluiaşi text de lege, când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză. De asemenea, Înalta Curte, în raport de conduita procesuală a intimaţilor, care nu au formulat un punct de vedere faţă de cererea de renunţare la judecată, ce le-a fost comunicată, în virtutea prevederilor tezei finale a alin. (4) al art. 406 C. proc. civ., constată existenţa acordului tacit al intimaţilor la renunţare.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 406 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a se lua act de renunţarea recurentei-reclamante A. la judecata cererii de chemare în judecată şi implicit a se dipune anularea sentinţei nr. 72/F-C din 27 iulie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. şi dispune anularea sentinţei nr. 72/F-C din 27 iulie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iunie 2022.