Judicial disciplinary classification; inadmissibility of erroneously labeled appeal instead of statutory cassation recourse

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2022

Asupra căii de atac de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 11.05.2020 sub nr. dosar x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând anularea rezoluţiei de clasare nr. 254/A din data de 22 ianuarie 2020 emisă în dosarul nr. x al Inspecţiei Judiciare - Direcţia de inspecţie pentru judecători, precum şi a rezoluţiei inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C20-540 din data de 13 aprilie 2020, solicitând continuarea procedurii disciplinare faţă de magistratul reclamat.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 602 din 20 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, având ca obiect "anulare rezoluţie IJ - rez. nr. C20-540", ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 602 din 20 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat apel reclamantul A. solicitând admiterea apelului şi susţinând că îşi menţine toate probele din faza de judecată a fondului cauzei.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârât Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea acestei căi de atac ca fiind nefondate.

Intimatul-pârât Guvernul României nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarată în cauză, invocată de către instanţă din oficiu, Înalta Curte constată că apelul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, lege specială în materie, stabilesc, derogând de la norma generală de procedură civilă, că pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate în primă instanţă calea de atac este recursul, declarat în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

În cauză, Înalta Curte constată că reclamantul A. a înţeles să declare apel împotriva hotărârii primei instanţe şi nu recurs, deşi calea de atac a recursului a fost corect menţionată în dispozitivul sentinţei.

Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că se impune, cu prioritate, analizarea admisibilităţii căii de atac declarate, în raport cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ. privind principiul legalităţii căii de atac, potrivit cărora:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

De asemenea, potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

În aceste condiţii, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În ceea ce priveşte recalificarea căii de atac a apelului în recurs, Înalta Curte reţine prevederile art. 22 alin. (4) şi art. 152 din C. proc. civ., conform cărora:

"Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz, judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă" şi, respectiv, "Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită."

Cu privire la această situaţie, instanţa de control judiciar are în vedere şi Decizia nr. 19 din 24 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, prin care s-a analizat sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 457 alin. (4) din C. proc. civ., în care legiuitorul vorbeşte expres despre recalificarea căii de atac, stabilindu-se următoarele:

"Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, stabileşte că:

Dispoziţiile art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate.

În ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate, instanţa de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispoziţiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.."

Înalta Curte constată că apelul exercitat de reclamantul A. nu poate fi recalificat recurs prin aplicarea acestei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât, deşi recurentul-reclamant a fost citat cu menţiunile stabilite prin rezoluţia din 30.07.2021 (prin adresa din 30 iulie 2021 şi comuicată la 04.08.2021 fila x ds. recurs) nu a înţeles să se conformeze obligaţiei de a preciza motivele de casare pe care îşi întemeiază cererea. Astfel deşi recurentul-reclamant a depus o cerere intitulată apel, iar ulterior la data de 19.08.2021 un răspuns faţă de obligaţiile instituite de instanţă prin rezoluţia sus aminitită, acesta nu a înţeles să clarifice caracterul cererii sale, de aşa manieră încât cele precizate de acesta să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, în speţă, analizând apelul formulat de reclamantul A., Înalta Curte constată că acesta nu poate fi recalificat ca fiind cerere de recurs, în condiţiile în care calea de atac a fost explicit intitulată apel, iar acesta nu a precizat ulterior intenţia sa de recalificare a cererii.

Prin urmare, cererea părţii trebuie să cuprindă suficiente elemente care să permită instanţei să califice calea de atac declarată ca fiind cea prevăzută de lege, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 19/2016 incidentă în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va respinge apelul declarat de reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 602 din 20 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iunie 2022.