Judicial disciplinary complaint dismissal: sufficiency of proof for kinship-based incompatibility and lawfulness of non-sequential case hearing

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 29.11.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ, a formulat contestaţie împotriva rezoluţiei de respingere a plângerii nr. lucrare CI 9-3872 din data de 12 noiembrie 2019 emisă de Inspectorul Şef al Inspecţiei Judiciare comunicată la 20.11.2019, cât şi împotriva rezoluţiei de clasare, nr. 3204/A, nr. lucrare 19-3868 din 25 septembrie 2019 emisă de Inspecţia Judiciară - Direcţia de inspecţie pentru judecători, pentru nelegalitate şi netemeinicie.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 632 din 22 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a cauzei ca neîntemeiată şi contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 632 din 22 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi reţinerea cauzei spre rejudecare.

Susţine recurentul-reclamant că, potrivit disp. art. 19 C. proc. civ.: "Judecătorul investit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii".

In datele de 14 ianuarie, 11 martie si 28 mai 2020, i s-au comunicat citaţii şi o adresă de la Curtea de Apel Bucureşti cu parafa doamnei judecător B., care se pare că a fost judecătorul desemnat iniţial pentru soluţionarea dosarului.

La data de 20 august 2020 i s-a comunicat sentinţa civilă pe care o recurează, iar din completul de judecată a făcut parte doamna magistrat C., un alt judecător, decât cel investit iniţial cu soluţionarea cauzei, motiv pentru care apreciez că s-a încălcat principiul continuităţii, reglementat de art. 19 C. proc. civ. încălcare a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea sentinţei recurate conform art. 488 alin. (1) pct. 5 cu referire la art. 19 C. proc. civ.

Rezoluţia de clasare nr. 3204/A nr. lucrare 19-3868 din 25 septembrie 2019 emisă de Inspecţia Judiciară este nelegală, fiind nulă absolut, întrucât a fost pronunţată cu încălcarea normelor legale imperative reglementate de art. 45 alin. (4) teza a II -a din Legea nr. 317/2004 republicată, rezoluţia nefiind confirmată de inspectorul şef, aşa cum obligă legea.

Cu privire la această susţinere, recurentul-reclamant apreciază că instanţa de fond nu a efectuat o analiză, preluând în motivarea sentinţei recurate susţinerile prezentate în apărare de către pârâta Inspecţia Judiciară.

Recurentul afirmă că în calitate de avocat al intimaţilor în dosar nr. x/2017 al Tribunalului Tulcea, observând că preşedintele de complet a dispus grefierei de şedinţă, să apeleze cauza înscrisă în listă la ordinea 8, înaintea cauzei înscrisă la ordinea 7, cauză care era la rând, a cerut în şedinţă publică ca acest fapt să fie menţionat în practicaua deciziei, însă nu numai că s-a refuzat, dar doamna preşedintă de complet, în afara oricăror norme de bună conduită şi reguli de procedură civilă, l-a interogat, l-a apostrofat fără drept, întrebându-l textual: "şi cu ce vă ajută?".

Ca dovadă, propune proba cu CD-ul anexat în dosar, şi solicită audierea de la minutul 28:50 şi până la minutul 33:25, CD pe care judecătorul fondului, a refuzat părtinitor să-1 audieze deşi se află în dosar, şi să facă referire la această înregistrare în considerentele sentinţei recurate.

Nu se poate reţine că judecător D. a fost în eroare când a dispus apelarea cauzei într-o altă ordine, şi după epuizarea cauzelor luate peste rând, deoarece discuţia purtată în afara normelor de procedură, în şedinţa publică din aceea dată, şi redată pe CD, contrazice flagrant această susţinere făcută în sentinţa recurată, potrivit căreia judecătorul Tribunalului Tulcea a fost în eroare când a dispus apelarea acelei cauze.

De altfel şi soluţia pronunţată în dosar nr. x/2017 al Tribunalului Tulcea, pe fond, prin care s-au redus abuziv cheltuielile de judecată care li se cuveneau părţilor asistate de mine, ca avocat, a fost casată prin decizia civilă nr. 389/C/27 noiembrie 2019, pronunţată în acelaşi dosar de Curtea de Apel Constanţa, prin care s-a casat decizia civilă nr. 392/17 mai 2019 a Tribunalului Tulcea, împrejurare ce vine să confirme că acest complet de judecată în cauzele în care participă avocat A., sancţionează părţile pe care avocatul le asistă/reprezintă.

La fel s-a procedat de acelaşi complet de judecată în care a participat judecător D. şi în dosar nr. x/2018 al Tribunalului Tulcea, dosar în care membrii completului de judecată ai Tribunalului Tulcea au refuzat abuziv să ţină cont de îndrumările date prin decizia de casare nr. 389/C/27 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosar nr. x/2017, cu privire la reducerea abuzivă a cheltuielilor de judecată efectuate de părţile asistate de avocat A..

Faţă de probele mai sus expuse, sub nici o formă nu se poate spune că judecător D. de la Tribunalul Tulcea s-a aflat în eroare când a dispus grefierei în şedinţa din 10.05.2019 să apeleze într-o altă ordine decât cea aflată pe listă dosar nr. x/2017 al Tribunalului Tulcea, deoarece din CD-ul existent la dosar rezultă o altă situaţie de fapt, şi anume intenţia directă a magistratului de a-1 "sancţiona" pe avocat în şedinţă publică, facându-1 să mai aştepte, cât şi ulterior pe părţile asistate de avocat, prin decizia nelegală, adoptată intenţionat, şi casată ulterior de Curtea de Apel Constanţa.

Din aceste probe rezultă săvârşirea abaterii disciplinare pentru conduita necorespunzătoare avută de magistrat în şedinţa publică din 10.05.2019 a Tribunalului Tulcea, cât şi prin soluţia adoptată în dosar nr. x/2017 al Tribunalului Tulcea, casată ulterior prin dec. civ. nr. 389/C/27 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa.

Doamna judecător D. încalcă voit legea de procedură cât şi Regulamentul de ordine interioară, şi se răzbună de câte ori are ocazia, pe părţile asistate de avocat A., aşa cum a demonstrat mai sus, fiind deranjată că avocatul în anul 2012 a formulat o sesizare către Inspecţia Judiciară, înregistrată sub nr. x/2012 din 04.oct. 2012.

Recurentul-reclamant apreciază că Inspecţia Judiciară putea fără nici o problemă, dar nu s-a vrut, să adâncească cercetările pentru a stabili cu certitudine, dincolo de orice dubiu, dacă judecătorul E. de la Tribunalul Tulcea, soţul doamnei judecător D., este rudă cu familia de avocaţi F. şi G. de la Baroul Tulcea, cu atât mai mult cu cât din adresa din 10 septembrie 2019 emisă de Tribunalul Tulcea, rezultă că cei doi magistraţi au refuzat să dea explicaţii conducerii Tribunalului Tulcea, arătând că: "nu doresc să formuleze un punct de vedere"?

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte reţine cu privire la situaţia de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părţi că, recurentul-reclamantul la data de 13 august 2019 a formulat o petiţie la Inspecţia Judiciară - Direcţia de inspecţie pentru judecători, sesizând în esenţă faptul că magistraţii E. şi D., soţi, din cadrul Tribunalului Tulcea, în decursul a circa 20 de ani de activitate nu s-au abţinut, şi nu se abţin, de la soluţionarea proceselor în care participă ca avocaţi rudele acestora, respectiv avocatul F., vărul judecătorului, E., precum şi avocatul G., unchiul judecătorului şi al avocatului F., ambii avocaţi în Baroul Tulcea, cei doi magistraţi încălcând în mod repetat prevederile disp. art. 42 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. şi respectiv art. 64 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., motiv pentru care a solicitat reclamantul cercetarea disciplinară a acestora conform art. 99 lit. b) cu referire la art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004 republicată.

În susţinerea sesizării sale a mai precizat reclamantul că în şedinţa de judecată din 10.05.2019 preşedintele completului D. după apelarea dosarelor care se aflau în stare de amânare fără discuţie, a dispus grefierului de şedinţă să apeleze dosarele în ordinea menţionată în listă, însă ulterior a dispus apelarea cauzei înscrisă în lista de şedinţă la ordinea nr. 8, înaintea cauzei înscrisă în lista de şedinţă la poziţia nr. 7, cauză în care avocat pentru intimaţi era reclamantul, respectiv în dosar nr. x/2017 al Tribunalului Tulcea.

Prin rezoluţia nr. 3204/A/nr. lucrare 9-3868 din 25 septembrie 2019 Inspecţia Judiciară a dispus clasarea sesizării reţinând în esenţă că potrivit relaţiilor comunicate de conducerea Tribunalului Tulcea prin adresa de răspuns nr. x/2019 din 10.09.2019 cei doi magistraţi menţionaţi în sesizare nu au nici un grad de rudenie cu avocaţii G. şi F.. Prin aceeaşi rezoluţie s-a mai reţinut că din eroare doamna judecător D. în şedinţa din 10.05.2019 a dispus apelarea dosarului de la ordinea 8 din lista de şedinţă înaintea dosarului înscris în lista de şedinţa la ordinea 7, însă inspectorul judiciar nu motivează de unde a tras concluzia, din ce mijloace de probă a tras concluzia că judecătorul a fost în eroare.

Împotriva acestei rezoluţii recurentul-reclamantul a formulat plângere care a fost respinsă prin rezoluţia Inspectorului Şef nr. CI 9-3872 din 12 noiembrie 2019, reţinându-se în considerentele acesteia aceleaşi argumente avute în vedere şi cuprinse în rezoluţia Inspectorului Judiciar.

Având în vedere aceste soluţii, reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată solicitând anularea rezoluţiilor pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant apreciind în esenţă că din materialul probator administrat de către Inspecţia Judiciară s-a reţinut în mod corect că nu există nicio dovadă din care să reiasă existenţa vreunei legături de rudenie între magistraţii din cadrul Tribunalului Tulcea şi apărătorii aleşi ai părţilor din diverse cauze care să ofere indiciile unor cauze de incompatibilitate ale judecătorilor. Iar în ceea ce priveşte modalitatea de apelare a cauzelor în şedinţa de judecată din 10.05.2019 de către preşedintele de complet, a reţinut că potrivit dispoziţiilor Regulamentului de ordine Interioară a Instanţelor, preşedintele completului poate dispune pentru motive temeinice luarea cauzelor într-o altă ordine decât cea înscrisă pe lista de şedinţă, astfel încât o asemenea măsură este una regulamentară, aşa cum s-a reţinut în rezoluţia de clasare.

În ceea ce priveşte primul motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 invocat de recurentul-reclamant şi susţinut de criticile invocate de reclamant în legătură cu lipsa de continuitate a completului de judecată prin faptul că i s-au comunicat citaţii din datele de 14 ianuarie, 11 martie, 28 mai 2020 şi o adresă de la Curtea de Apel cu parafa altui judecător decât cel care a soluţionat cauza efectiv, Înalta Curte apreciază că este nefondat.

Instanţa de recurs apreciază că, criticile invocate de către recurentul-reclamant nu se circumscriu motivului de casare invocat de recurent, ci mai degrabă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., însă ipoteza adusă în discuţie de către recurent nu se subscrie nici acestui motiv de casare.

Etapa de regularizare a cererii de chemare în judecată, pe de-o parte nu reprezintă o judecare a cauzei, ci implică chestiuni administrative de organizare a şedinţei de judecată cu respectarea normelor de procedură prin care să se poată asigura legalitatea şedinţei în cadrul căruia urmează să se judece efectiv cauza. Chiar şi în acest context, instanţa de recurs constată că judecătorul completului desemnat prin tragere la sorţi aleatorie este acelaşi care a semnat rezoluţia privind regularizarea cererii de chemare în judecată, rezoluţia privind comunicarea comunicarea cererii de chemare în judecată, rezoluţia privind comunicarea întâmpinării şi înscrisurilor şi rezoluţia privind fixarea primului termen de judecată, rezoluţii semnate în 3 decemnbrie 2019, 13 ianuarie 2020 respectiv 28 ianuarie 2020, astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosarul de fond.

În aceste condiţii, instanţa de recurs apreciază că recurentul-reclamant a emis critici neîntemeiate, cu privire la aspectele semnalate de către recurent, nefiind incident niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant A., prin care aceasta susţine că hotărârea recurată a preluat argumente identice din susţinerile în apărare exprimate de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară, Înalta Curte apreciază de asemenea că acest motiv de casare este nefondat.

Înalta Curte constată că, instanţa de fond a efectuat o analiză judicioasă a cauzei şi a răspuns punctual fiecărui aspect prezentat de către reclamant în susţinerea cererii sale. Astfel, instanţa de fond şi-a exprimat propriul raţionament juridic în legătură cu analiza efectuată de pârâta Inspecţia Judiciară şi care a condus la emiterea rezoluţiei de clasare, nr. 3204/A, nr. lucrare 19-3868 din 25 septembrie 2019 emisă de Inspecţia Judiciară - Direcţia de inspecţie pentru judecători şi a rezoluţiei de respingere a plângerii nr. lucrare

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că este nefondată critica recurentului-reclamant conform căreia instanţa de fond a preluat susţinerile pârâte, nefiind relevate în cuprinsul hotărârii recurate, argumente contradictorii ori străine de natura pricinii, care să se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel fiind, hotărârea recurată respectă condiţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., respectiv a avut în vedere stabilirea situaţiei de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată, fără a se putea reţine elemente contradictorii în privinţa considerentelor sentinţei, ori elemente care să confirme instanţei de recurs că în primul ciclu procesual nu s-a efectuat din partea instanţei o analiză efectivă a argumentelor propuse de părţi.

În consecinţă, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei. Ca urmare, acest motiv de casare este nefondat.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul-reclamant în cuprinsul cererii sale de recurs nu a indicat normele de drept material care să fi fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de fond. În cuprinsul cererii de recurs, recurentul prezintă situaţia de fapt care a stat la baza sesizărilor sale pe cale administrativă şi ulterior la formularea cererii de chemare în judecată, fără însă a indica instanţei de recurs normele de drept materiala pe care instanţa de fond le-a încălcat sau aplicat greşit.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că şi acest motiv de casare este nefondat.

Pentru aceste motive, în speţă, nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 632 din 22 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 632 din 22 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iunie 2022.