Nullity of extraordinary appeal for failure to substantiate challenge to suspension pending unconstitutionality exception

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020 reclamantul A. a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/19.12.2019 prin care pârâta Agenţia Naţională de Integritate a constatat "elemente de încălcare a legislaţiei privind conflictul de interese," întrucât soţia sa a deţinut în perioada 30.06.2017-30.09.2017 funcţia de şef de secţie la Spitalul de psihiatrie Alexandru Obregia, în cadrul căruia reclamantul avea funcţia de membru în comitetul director (director medical).

Prin cererea subsecventă reclamantul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile art. 178 alin. (2) lit. b) şi art. 181 alin. (9) din Legea nr. 95/2006 din Legea nr. 95/2006, apreciindu-le neconstituţionale, deoarece ar încălca principiul egalităţii în faţa legii, discriminare cu privire la exercitarea dreptului la muncă, dreptul la un proces echitabil.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 29 septembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 178 alin. (2) lit. b) şi a) art. 181 alin. (9) din Legea nr. 95/2006.

În temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat soluţionarea cauzei ce priveşte pe reclamantul A. şi pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate cu până la pronunţarea Curţii Constituţionale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 29 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi rejudecând cauza să respingă cererea de suspendare.

În motivarea recursului, pârâta a suţinut următoarele:

Conform art. 413 alin. (1) C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care reglementează suspendarea facultativă a judecăţii, oferă judecătorului opţiunea de a aprecia asupra oportunităţii aplicării acestei măsuri faţă de împrejurările concrete ale cauzei.

Astfel, lipsa unei diposziţii procesuale exprese în sensul suspendării judecăţii cauzei în admiterii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate, precum abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecăţii cauzei în intervalul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, relevă intenţia legiuitorului de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri, însă în egală măsură, însă, aceste împrejurări nu pot să conducă la concluzia că instanţa nu poate suspenda cursul judecăţii în cazul particular de suspendare facultativă.

Prin dispoziţiile art. 1 pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 57/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a C. proc. civ. şi a C. pen., au fost abrogate expres dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Recurenta consideră că în mod greşit instanţa de fond a suspendată cauza, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate şi publicarea în Monitorul Oficial a deciziei acesteia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Astfel, în eventualitatea admiterii cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, nu mai există temei pentru suspendarea judecării cauzei la instanţa de drept comun, până la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate, o eventuală admitere a excepţiei putând face obiectul unei cereri de revizuire.

Lipsa unei dispoziţii procesuale exprese în sensul suspendării judecăţii cauzie în cazul admiterii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de necosntituţionalitate, precum şi abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 care prevedea suspendarea de drept a judecăţii cauzei, relevă intenţia legiuitorului de a nu impune caracer obligatoriu, imperativ de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs la data de 07 ianuarie 2022, intimatul-reclamant A. a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată prin întâmpinare de către intimatul-reclamant A., urmează a o admite pentru considerentele următoare:

În speţă, instanţa de recurs reţine că instanţa de fond în soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 alin. (2) lit. b) şi art. 181 alin. (9) din Legea nr. 95/2006 din Legea nr. 95/2006, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fără a indica în concret care este norma de drept material aplicată greşit în prezenta cauză de către instanţa de fond, ori ce încălcare a unei norme de drept material s-a făcut din partea instanţei de fond prin pronunţarea încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei-pârâte obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, Înalta Curte constată că deşi recurenta-pârâtă nominalizează expres motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în susţinerea acestuia nu a formulat veritabile critici care să se circumscrie acestui motiv de casare, astfel că nominalizare sa are un caracter inform.

Fără să combată în vreun fel raţionamentul instanţei de fond şi să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-pârâtă s-a limitat în prezentarea unui raţionament juridic privitor la ceea ce reprezintă suspendarea facultativă a cauzei, în contextul în care art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a fost abrogat, chestiuni de altfel tratate şi de către instanţa de fond în considerentele încheierii recurate.

Or, această conduită procesuală nu acoperă obligaţia recurentului de a indica motive concrete pe care acesta înţelege să-şi întemeieze cererea de recurs, demersul său urmărind practic, o rejudecare a cauzei din partea instanţei de recurs în temeiul argumentelor deja analizate de către instanţa de fond.

În cauză, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a conţinutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant A. cu consecinţa anulării recursului declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva încheierii din 29 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant A..

Anulează recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva încheierii din 29 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iunie 2022.