Exclusion of farm paths over two meters from eligible hectares: procedural standing of signatory minister versus issuing ministry

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată depusă la data de 02.09.2019 pe rolul Tribunalului Dolj înregistrată sub nr. x/2019 reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii Agenţia de Plăţi şi Intervenţie Pentru Agricultură-APIA, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centru Judeţean Dolj - Apia Dolj, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministrul Dezvoltării Rurale solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- în contradictoriu cu APIA şi APIA Dolj, anularea în parte a Deciziei de plată nr. x/10.06.2019 (Nr. document APIA 1217/10.06.2019), emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, respectiv în ceea ce priveşte stabilirea unei sancţiuni aplicată datorată supradeclarării, în cuantum de 142.971,49 RON (compusă din 124.766,49 RON cu titlu de sancţiune şi 18.205 RON reprezentând ajustări).

- în contradictoriu cu APIA şi APIA Dolj, anularea Deciziei nr. 3732/26.07.2019 (număr de ieşire APIA x) emisă de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Decizia nr. 51687/06.08.2019 emisă de APIA Dolj, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată.

- în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, anularea în parte a actului administrativ cu caracter normativ Ordinul nr. 619/2015 al Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, respectiv în ceea ce priveşte prevederile art. 10 alin. (2) lit. b) din acesta.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 105/2020 din 6 iulie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi şi Intervenţie Pentru Agricultură-APIA, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centru Judeţean Dolj - Apia Dolj, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministrul Dezvoltării Rurale, având ca obiect anulare act administrativ, declinare de competenţă -dosar x/2019 al Tribunalului Dolj.

A anulat în parte Ordinul nr. 619/2015 al Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 10 alin. (2) lit. b).

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 105/2020 din 6 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Dolj şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Recurentele-pârâte Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Dolj şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură au solicitat prin cererea de recurs, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare să se admită excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

În argumentarea cererii de recurs, pârâtele au susţinut că au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătînd faptul că nu sunt emitentele actului a cărui legalitate este supusă analizei instanţei de fond.

Excepţia invocată, pentru realizarea unui proces echitabil, trebuia pusă în contradictorialitatea părţilor analizată de către instanţă, pronunţîndu-se asupra acesteia şi arătînd în concret raţionamentul logico juridic care să susţină decizia de respingere sau admitere a acesteia.

Ori, lecturând sentinţa recurată rezultă că instanţa de fond a omis a analiza cauza dedusă judecăţii prin prisma excepţiei invocată, or, nu au fost analizate în considerentele deciziei apărările sub acest aspect invocate de către pârâte, instanţa nepronunţîndu-se asupra acestei excepţii.

Lipsa calităţii procesuale pasive a părţilor constituie excepţii de fond absolute care obligă instanţa, în cazul admiterii lor, la respingerea cererii, fără să mai fie posibilă discutarea fondului pe de o parte, iar omisiunea de a pune o excepţie în dezbaterea contradictorie a părţilor şi apoi de a o soluţiona motivat, echivalează cu încălcarea de către instanţă a dreptului părţilor la apărare fiindcă, procedând astfel, le-a privat deopotrivă de posibilitatea de a o susţine şi, respectiv de a o combate, pe de alta.

În egală măsură, au apreciat recurentele-pârâte că nepronunţarea asupra excepţiei semnifică nedezlegarea unui mijloc de apărare care era hotărâtor pentru soluţia dată. Cum această neregularitate procedurală constând în nesocotirea unor principii fundamentale care guvernează procesul civil atrage sancţiunea nulităţii hotărârii, conform cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Recurentul-pârât Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în susţinerea cererii sale de recurs a înţeles să invoce excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale solicitând admiterea excepţiei cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Recurentul-pârât consideră că instanţa de fond a ignorat în totalitate rolul său activ, motiv pentru care aceasta avea obligaţia de a verifica calitatea procesuală a părţilor, calitate ce presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi titularul dreptului afirmat, precum si între persoana pârâtului şi cei despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii, calitate procesuală nedovedită.

Prin urmare ministrul în calitate de conducător al MADR nu poate avea calitate procesuală pasivă.

Excepţia lipsei calităţii procesuale, poate fi invocată şi direct în recurs, fiind o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, admiterea excepţiei determină respingerea cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasiva. De vreme ce calitatea procesuală este o condiţie de admisibilitate a acţiunii, s-a apreciat că nu este greşită nici soluţia de respingere a cererii ca inadmisibilă, în urma admiterii acestei excepţii de fond.

În exercitatea atribuţiilor care revin ministrului în virtutea mandatului, acesta, reprezintă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în raporturile cu celelalte ministere, cu alte autorităţi publice şi organizaţii, cu persoane juridice şi fizice din ţară sau din străinătate, precum şi în justiţie, ministrul semnează acte administrative si instrucţiuni. în condiţiile leeii, ca reprezentant legal, nu în nume propriu.

Prin urmare, MADR, prin conducătorul său, este o instituţie care pune în executare şi execută în concret legea, fiind ţinut de aplicarea imediată a acesteia.

Recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) prin cererea de recurs a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, şi în rejudecare să se admită excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Agriculturii, iar pe fond să se respingă cererea de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată.

În susţinrea recursului, recurentul consideră că instanţa de fond şi-a însuşit în totalitate criticile formulate de reclamantă, şi nu a avut în vedere toate aspectele învederate, motiv pentru care este incident motivul de recurs subsumat dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., sentinţa nefiind motivată şi dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Apreciază că instanţa de fond nu a motivat în nici un fel de ce au fost înlăturate aspectele arătate de MADR prin întâmpinarea formulata, motiv pentru care considerăm că au fost încălcate dispoziţiile imperative statuate de legiuitor prin art. 425 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească cuprinde în mod obligatoriu considerentele, adică motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârilor judecătoreşti se impune din perspectiva dreptului la un proces echitabil, întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care, în circumstanţele concrete ale cauzei, a fost soluţionat procesul.

Exigenţa motivării este esenţială în administrarea adecvată a justiţiei, în condiţiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, tocul în care se indică motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei. în cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează şi dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părţi ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv.

Cu privire la aceste aspecte, obligaţia instanţei de motivare a deciziilor sale este sfngurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor. Lipsa de motivare a unei hotărâri judecătoreşti nu numai că nesocoteşte dispoziţia articolului analizat, ci poate constitui o încălcare a art. 6 al Convenţiei europene a drepturilor omului.

In speţa dată, în faţa instanţei de fond nu a avut loc o judecata efectiva a cauzei astfel ca acest grad de jurisdicţie nu poate fi luat in considerare, in contextul in care instanţa de fond nu a analizat efectiv cauza, nu a răspuns argumentat, nu a analizat judicious toate înscrisurile existente la dosarul cauzei, nu a stabilit cadrul procesual, părţile cauzei, toate acestea fiind motive ce conduc la concluzia ca judecatorul fondului nu a examinat in mod real problemele supuse judecaţii.

Recurentul apreciază că motivarea soluţiei presupune stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic ce sta la baza hotârîrii pronunţate.

Totodată apreciază că instanţa de fond a ignorat cu desăvârşire documentele/înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi nu le-a analizat şi nu s-a pronunţat asupra lor.

Susţine că instanţa de fond nu a avut în vedere prevederile art. 32 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 care defineşte noţiunea de "hectar eligibil".

În ceea ce priveşte "suprafaţa agricolă", legislaţia UE şi legislaţia internă au oferit înţelesuri similare acestui concept. Astfel, conform art. 4 alin. (1) lit. e) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi art. 2, alin. (1) lit. n) din Ordonanţa de urgenţă nr. 3 din 18 martie 2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, suprafaţa agricolă este definită ca "orice suprafaţă de teren arabil, de păşune permanentă şi de fâneaţâ permanentă sau cultivată cu culturi permanente".

Mai mult, conform art. 4 alin. (1) lit. f) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, terenurile arabile sunt definite ca fiind terenuri cultivate în scopul producţiei de culturi "suprafaţă agricolă" înseamnă terenuri cultivate în scopul producţiei de culturi sau suprafeţe disponibile pentiu producţia de culturi dar lăsate pârloagă, inclusiv suprafeţele scoase temporar din circuitul agricol în conformitate cu art. 22, 23 şi 24 din Resuiamentui (CE) nr. x, cu art. 39 din Resuiamentui (CE) nr. 1698/2005 şi cu art. 28 din Resuiamentui (UE) nr. 1305/2013, indiferent dacă terenul respectiv este sau nu acoperit cu sere sau cu un mijloc de protecţie fix sau mobil; ")

Totodată, fermierul declară suprafaţa agricolă sub formă de parcele agricole.

Potrivit art. 67 alin. (4) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, parcela agricolă este suprafaţă continuă de pământ, pe care se cultivă o singura grupă de culturi ("parcelă agricolă" înseamnă o suprafaţă continuă de pământ, care face obiectul unei declaraţii din partea unui singur fermier, pe care se cultiva o singură grupă de culturi; cu toate acestea, în cazul în care se solicită o declaraţie separată privind utilizarea unei suprafeţe care face parte dintr-o singură grupă de culturi în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013, utilizarea respectivă limitează suplimentar, daca este necesar, suprafaţa respectivă; statele membre pot să prevadă criterii suplimentare pentru delimitarea parcelelor agricole)".

Totodată, potrivit art. 9 alin. (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014, elementele de peisaj care fac obiectul cerinţelor şi standardelor din cadrul normelor privind ecocondiţionalitatea sunt eligibile. ("Orice elemente de peisaj care fac obiectul cerinţelor şi standardelor enumerate In anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 şi care fac parte din suprafaţa totală a unei parcele agricole sunt considerate parte a suprafeţei eligibile a respectivei parcele agricole.").

În concluzie, o suprafaţă de teren este eligibilă pentru plăţile pe suprafaţă dacă este o suprafaţă agricolă, continuă de pământ si este utilizată pentru o activitate agricolă. De asemenea, elementele de peisaj care fac obiectul standardelor pentru bunele condiţii agricole ţi de mediu ale terenurilor si care fac parte din suprafaţa totală a unei parcele agricole sunt considerate parte a suprafeţei eligibile a respectivei parcele agricole.

În acest context şi pentru simplificarea gestionării şi controlului cererilor de ajutor ale fermierilor, în baza art. 76 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, Comisia a stabilit la art. 9 alin. (1) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 condiţii stricte pe care trebuie să le îndeplinească particularităţile topografice pentru a fi considerate ca făcând parte din suprafaţa eligibilă a unei parcele agricole. Potrivit acestui articol, statele membre pot decide că în cazul anumitor elemente de peisaj suprafaţa acestora este considerată parte a suprafeţei eligibile a unei parcele agricole cu condiţia ca aceasta să nu depăşească o lăţime totală.

Lăţimea stabilită pentru elementul topografic nu depăşeşte doi metri:

"(1)în cazul în care anumite elemente de peisaj, în special gardurile vii, şanţurile şi zidurile, fac parte fn mod tradiţional din bunele practici privind culturile agricole sau din practicile privind utilizarea suprafeţei agricole în anumite regiuni, statele membre pot decide că suprafaţa corespunzătoare este considerată parte a suprafeţei eligibile a unei parcele agricole în sensul art. 67 alin. (A) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, cu condiţia ca aceasta să nu depăşească o lăţime totală care urmează a fi stabilită de statul membru în cauză. Această lăţime corespunde unei lăţimi tradiţionale din regiunea respectivă şi nu depăşeşte doi metri.

Totuşi, dacă statele membre au notificat Comisiei. înainte de 9 decembrie 2009, o lăţime mai mare de doi metri în conformitate cu art. 30 alin. (2) al treilea paragraf din Regulamentul (CB) nr. x al Comisiei, poate fi aplicată în continuare lăţimea respectivă.".

Prin urmare, se pot considera ca fiind eligibile suprafeţele corespunzătoare anumitor elemente de peisaj dacă acestea fac parte în mod tradiţional din bunele practici privind culturile agricole iar şţaţul membru a stabilit lăţimea totală a lor, lăţime care nu depăşeşte doi metri.

Cu alte cuvinte, suprafaţa elementului de peisaj este eligibilă numai dacă lăţimea acestuia nu depăşeşte lăţimea stabilită de statul membru.

Recurentul-pârât reiterând apărarea propusă instanţei de fond susţine că, în actuala perioadă de programare a PAC 2015-2020, prin standardul GAEC 7 aplicabil în România sunt protejaţi arbori) în aliniament, în grup sau izolaţi şi terasele existente pe terenul agricol (Ordinul MADR nr. 352l1p.02.2O15 - GAEC 7, Menţinerea particularităţilor peisajelor, incluzând arborii în aliniament. în grup sau izolaţi ţi terasele existente pe terenul agricol, inclusiv interzicerea tăierii gardurilor vii si a arborilor in perioada de reproducere şi creştere a păsărilor sălbatice, luând masuri pentru evitarea instalării speciilor de plante invazive pe terenul agricol (revizuire standard/cerinţe").

De asemenea, în perioada anterioară au fost protejate terasele existente pe terenul agricol la data de 1 ianuarie 2007 şi arborii solitari şi/sau grupurile de arbori de pe terenurile agricole (Ordinul MADR nr. 30 din 8 februarie 2010 - GAEC 3. Se menţin terasele existente pe terenul agricol ia dataî de 1 ianuarie 2007. GAEC 9. Nu este permisă tăierea arborilor solitari si/sau a grupurilor de arbori de pe terenurile agricole).

Prin urmare, drumurile/aleile nu au fost/nu sunt protejate prin normele de ecocondiţionlaitate şi nici nu a fost stabilită anterior o lăţime mai mare de 2 metri a acestora pentru a fi eligibile.

În concluzie, stabilirea lăţimii drumurilor/aleilor în vederea includerii în suprafaţa eligibilă a parcelei agricole este legală ţi conformă cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 1306/2013, Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 şi Regulamentului delegat (UE) nr. 640/2014, aşa cum a arătat mai sus.

Recurentul mai susţine că, instanţa de fond nu poate să aprecieze că un act administrativ, în speţă Ordinul nr. 619/2015 emis de MADR, este neconform cu legislaţia comunitară atât timp cât ministerul a respectat tocmai legislaţia comunitară, iar drumurile/aleile nu au fost/nu sunt protejate prin normele de ecocondiţionalitate şi nici nu a fost stabilită anterior o lăţime mai mare de 2 metri a acestora pentru a fi eligibile.

Instanţa de fond a reţinut, în mod nelegal, făptul că prin art. 10 alin. (2) lit. b) din Ordinul nr. 619/2015 s-a exclus de la finanţare drumurile/aleile de exploatare din interiorul suprafeţei parcelei agricole, inclusiv din sere şi solare, a căror lăţime este mai mare de 2 m în situaţia în care se puteau acorda finanţare doar pentru o lăţime de 2 m. Or, legislaţia europeană stabileşte clar modul de determinare a suprafeţelor în cazul cărora parcela agricolă conţine elemente de peisaj şi arbori, astfel: art. 76 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, Comisia a stabilit în art. 9 alin. (1) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 modul de determinare a suprafeţelor în cazul cărora parcela agricolă conţine elemente de peisaj şi arbori.

În drept, recurentul-pârât a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la cererile de recurs, prin care a invocat excepţia lipsei de interes a recursului A.P.I.A şi A.P.I.A. Centrul Judeţean Dolj pe motiv că dispozitivul hotărârii nu-i vizează pe aceştia, iar pe fondul recursurilor a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 07 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând excepţia lipsei de interes a recursurilor declarate de A.P.I.A. şi A.P.I.A. Centrul Judeţean Dolj, invocată prin întâmpinare de către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că această excepţie este nefondată.

În condiţiile în care instanţa de fond a omis să se pronunţe în ceea ce le priveşte pe cele două pârâte asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive pe care acestea au invocat-o în faţa instnaţei de fond, chiar dacă dispozitivul sentinţei recurate nu face referire la cele două părţi, interesul în promovarea căii extraordinare de atac a recursului din partea celor două instituţii pârâte este determinat, legitim, personal, născut şi actual, întocmai cum prevede art. 33 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocat de recurentele-pârâte A.P.I.A. şi A.P.I.A. Centrul Judeţean Dolj, în suţinerea criticii privitoare la faptul că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat, urmând să admită recursurile declarate de pârâte.

Cu privire la acest aspect, instanţa de recurs apreciază că, promovarea oricărei acţiuni în justiţie presupune îndeplinirea a trei condiţii esenţiale: un interes (legitim, născut, actual şi personal), calitatea şi capacitatea procesuală a părţilor. Aceste cerinţe sunt cumulative, neîndeplinirea oricăreia dintre ele împiedicând declanşarea sau continuarea acţiunii civile. Reclamantul fiind cel care promovează acţiunea, stabileşte cadrul procesual în conformitate cu dispoziţiile art. 194 C. proc. civ. şi trebuie să justifice calitatea procesuală pasivă a persoanei chemate în judecată, iar în lipsa stabilirii corecte a cadrului procesual în ceea ce priveşte părţile cu care înţelege să se judece, chiar instanţa din oficiu se poate pronunţa cu privire la calitatea procesuală a părţilor chemate în judecată.

În cauză, instanţa de recurs reţine că, cererea de chemare în judecată privitoare la anularea Ordinului nr. 615/2015 emis de M.A.D.R., a fost disjunsă prin încheierea din data de 04.11.2019 şi s-a dispus formarea unui nou dosar cu nr. x/2019 cu termen de judecată la data de 25.11.2019, iar sentinţa nr. 1698 din 25.11.2019 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Dolj (APIA Dolj), Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia CAF.

Or, într-un litigiu de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât autoritatea publică care a emis actul prejudiciabil sau persoane care au contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau încheierea actului, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea 544/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, raportat la obiectul cererii deduse judecăţii, respectiv anularea Ordinului nr. 615/2015 emis de M.A.D.R., pârâtele A.P.I.A. şi A.P.I.A. Centrul Judeţean Dolj nu deţin calitate procesuală pasivă considerente pentru care, aceste instituţii nu trebuiau menţinute ca părţi în prezentul litigiu.

În ceea ce priveşte recursul declarat de către Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin care acesta invocă aceleaşi critici, conform cărora în ceea ce-l priveşte acesta nu se bucură în cauză de calitate procesuală pasivă, Înalta Curte urmărind acelaşi raţionament ca cel prezentat anterior, constată că recursul său este întemeiat din perspectiva acestor critici.

Calitatea de parte într-un proces civil trebuie să corespundă calităţii de titular al unui drept, respectiv al unei obligaţii ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii.

Mai precis, calitatea procesuală este titlul legal care îndreptăţeşte o persoană să fie parte într-un proces.

Din această cauză, se impune, pentru a putea fi exercitată acţiunea, să coincidă calitatea procesuală activă cu calitatea de titular al dreptului dedus judecăţii şi nu în ultimul rând calitatea procesuală pasivă cu calitatea de subiect pasiv al dreptului.

Pentru ca ministrul să poată fi "parte în proces" ar trebui să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: calitate procesuală, capacitate procesuală, existenţa unui drept şi justificarea unui interes, respectiv existenţa calităţii de titular al unui drept, lipsa uneia dintre acestea atrăgând respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate.

Calitatea procesuală pasivă implică existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ (...), se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, autoritatea publică reprezintă orice organ de stat sau al unităţilor administrativ teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.

Faţă de aceste dispoziţii, calitate procesuală pasivă referitor la obligaţia de emitere a unui act administrativ are autoritatea publică, şi nu persoana fizică cu competente în semnarea actului în numele autorităţii.

Potrivit practicii judiciare în materie, ministrul emite ordine în exercitarea atribuţiilor sale, nicidecum în calitate de persoană fizică, şi are calitatea de reprezentant al ministerului, neputând să fie chemat în judecată în nume propriu.

În aceste condiţii, recursul declarat de recrurentul-pârât Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este fondat, cererea de chemare în judecată fiind declarată în mod greşit, şi în contra acestuia.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, prin cererea de recurs declarată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în considerarea celor ce urmează:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părţi, Înalta Curte reţine că, prin Ordinul nr. 619/2015 al Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, s-a stabilit la art. 10 alin. (2) lit. b) că "drumurile/aleile de exploatare din interiorul suprafeţei agricole, inclusiv din sere şi solare, a căror lăţime este mai mare de 2 metri nu sunt incluse în hectarul eligibil."

În susţinerea cererii de chemare în judecată prin care intimata-reclamantă a solicitat anularea acestui ordin, s-a arătat că dispoziţia naţională este neconformă cu art. 9 alin. (1) din Regulamentul 640/2014 şi că i-au fost cauzate prejudicii, prin aplicarea de sancţiuni de către APIA Dolj în cuantum de 142.971,49 RON, ca urmare a excluderii totale a suprafeţelor aleilor de exploatare din sere de 1,76 ha, existând astfel diferenţă între suprafaţa solicitată eligibilă (41,91 ha) şi suprafaţa determinată pentru plată (40,15 ha) de 1,76 ha, respectiv 4, 38% din suprafaţa determinată.

În apărarea măsurilor stabilite prin Ordinul nr. 619/2015, recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a precizat că valoarea de 2 metri a lăţimii eligibile a fost stabilită în conformitate cu prevederile subpunctului 2.4.1. din Documentul de orientare şi ale art. 9 alin. (1) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte Sistemul Integrat de Administrare şi Control şi condiţiile pentru refuzarea sau retragerea plăţilor şi pentru sancţiunile administrative aplicabile în cazul plăţilor directe, al sprijinului pentru dezvoltare rurală şi al ecocondiţionalităţii.

În critica sentinţei recurate, recurentul-pârât M.A.D.R. a apreciat în primul rând că instanţa de fond a preluat în argumentarea soluţiei adoptate, raţionamentul reclamantei, fiind în cauză incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la acest prim motiv de casare, Înalta Curte constată că, instanţa de fond a efectuat o analiză judicioasă a cauzei şi a răspuns punctual fiecărui aspect prezentat de către reclamantă în susţinerea cererii sale prin raportare la apărările pârâtului.

Astfel, instanţa de fond şi-a exprimat propriul raţionament juridic în legătură cu dispoziţiile din Ordinul nr. 619/2015 prin analogie cu prevederile Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 din 11 martie 2014, dispoziţii naţionale care au condus la sancţionarea intimatei şi care au generat practic starea litigioasă dintre părţi.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că este nefondată critica recurentului-reclamant conform căreia instanţa de fond a preluat susţinerile reclamantei, nefiind relevate în cuprinsul hotărârii recurate, argumente contradictorii ori străine de natura pricinii, care să se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel fiind, hotărârea recurată respectă condiţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., respectiv a avut în vedere stabilirea situaţiei de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată, fără a se putea reţine elemente contradictorii în privinţa considerentelor sentinţei, ori elemente care să confirme instanţei de recurs că în primul ciclu procesual nu s-a efectuat din partea instanţei o analiză efectivă a argumentelor propuse de părţi.

În consecinţă, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei. Ca urmare, acest motiv de casare este nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentul-pârât, subsumat criticilor prin care acesta apreciază că instanţa de fond a interpretat greşit normele de drept material aplicabile speţei, instanţa de recurs apreciază că şi acest motiv de casare este nefondat.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Regulamentul delegat (UE) nr 640/2014 din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013: "în cazul în care anumite elemente de peisaj, în special gardurile vii, şanţurile şi zidurile, fac parte în mod tradiţional din bunele practici privind culturile agricole sau din practicile privind utilizarea suprafeţei agricole în anumite regiuni, statele membre pot decide că suprafaţa corespunzătoare este considerată parte a suprafeţei eligibile a unei parcele agricole în sensul articolului 67 alin. (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, cu condiţia ca aceasta să nu depăşească o lăţime totală care urmează a fi stabilită de statul membru în cauză. Această lăţime corespunde unei lăţimi tradiţionale din regiunea respectivă şi nu depăşeşte doi metri.

Totuşi, dacă statele membre au notificat Comisiei, înainte de 9 decembrie 2009, o lăţime mai mare de doi metri în conformitate cu articolul 30 alin. (2) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei, poate fi aplicată în continuare lăţimea respectivă."

Aşadar, prin raportare la acest text de Regulament, care face parte din legislaţia comunitară, se constată că exista posibilitatea ca şi în în cazul statelor membre unde existau lăţimi tradiţionale mai mari, acestea să poată fi folosite în continuare, cu condiţia să fi notificat acest fapt Comisiei.

În ceea ce priveşte cazul particular al intimatei-reclamante, în mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că reclamanta este proprietara unei suprafeţe de 41,91 ha sere, ce au făcut parte din B., Dolj, edificat în anii 1970-1972, din care suprafaţa de 1,76 ha, alei de exploatare.

Recurentul-pârât cum corect a reţinut instanţa de fond, cunoaştea situaţia serelor edificate pe teritoriu României în perioada anilor 1970, conform specificaţiilor tehnice de la acel moment, în sensul că aleile de exploatarea aveau o lăţime de 2,41 metri. Cu toate acestea a preferat ca în elaborarea art. 10 alin. (2) lit. b) din Ordinul nr. 619/2015 a preluat doar primul paragraf al prevederilor art. 9 alin. (1) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014, prejudiciind interesul intimatei-reclamante.

Pe de altă parte, în interpretarea art. 10 alin. (2) lit. b) din Ordinul nr. 619/2015, sunt eligibile aleile de exploatare cu o lăţime de maxim 2 m, însă nu sunt incluse în hectarul eligibil, aleile de exploatare cu o lăţime mai mare de 2 m.

În acord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte apreciză că textul de la art. 10 alin. (2) lit. b) din Ordinul nr. 619/2015 are un caracter nelegal în condiţiile în care la aplicarea sa se exclud de la finanaţare în întregime, suprafeţele drumurilor, aleilor de exploatare din interiorul parcelelor dacă acestea au o lăţime mai mare de 2 m.

Or, soluţia de eliminare în întregime a aleilor de exploatare din calculul suprafeţei determinate este neconformă şi nelegală, contrară scopului legii, acela de a ajuta fermierii în activitatea de producţie, raţionament corect reţinut şi de către instanaţ de fond. Odată ce textul actulu normativ comunitar stabileşte că suprafaţa reprezentând alei de exploatare cu o lăţime de maxim 2 m este considerată eligibilă, însemnă că cel mult, orice soluţie de eliminare a suprafeţei aleilor, trebuia să aibă în vedere doar diferenţa între lăţimea de 2 m şi ceea ce este peste aceasta, iar nu să fie eliminată în întregime suprafaţa aleilor de exploatare ce depăşeşte 2 m. O astfel de măsură are un caracter discriminatoriu, neconform cu principiile legislaţiei europene şi conferă un caracter nelegal Ordinului nr. 619/2015.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse în analiza recursurilor declarate de pârâţii Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Dolj şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Înalta Curte apreciind că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile acestora, va casa în parte sentinţa recurată şi în rejudecare va respinge cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâţilor Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Dolj şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Pentru considerentele expuse în analiza recursului declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma criticilor invocate de acesta, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat împotriva sentinţei nr. 105/2020 din 6 iulie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 105/2020 din 6 iulie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursurile declarate de pârâţii Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Dolj şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 105/2020 din 6 iulie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând cauza va respinge cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâţilor Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Dolj şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iunie 2022.