Nullity of cassation appeal for failure to state grounds of illegality and pay stamp duty in challenge to prison phone access regulations

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Braşov la data de 10.02.2020 şi precizată la data de 19.06.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea art. 108 alin. (8), art. 133 alin. (2) şi (3) lit. b), art. 208 alin. (8) şi art. 246 alin. (2), alin. (3) lit. a) şi b) şi alin. (4) din H.G. nr. 157/2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 80/2020 din 29 octombrie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 80/2020 din 29 octombrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate ca fiind netemeinică şi nelegală.

Recurentul-reclamant, nu a indicat motivele de casare pe care îşi întemeiază cererea de recurs.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Guvernul României nu a depus întâmpinare la cererea de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Prin rezoluţia din 14 ianuarie 2021 s-au instituit în sarcina recurentului-reclamant o serie de obligaţii, respectiv să indice motivele de casare pe care îşi întemeiează cererea, iar în raport de acestea în conformitate cu prevederile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 să achite taxă judiciară de timbru, sub sancţiunea nulităţii cererii.

Obligaţiile instituite prin rezoluţia din 14 ianuarie 2021 i-au fost comunicate recurentului-reclamant prin adresa din 15 ianuarie 2021.

Înalta Curte a constatat că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligaţiilor instiuite prin rezoluţia sus-amintită până la termenul stabilit pentru soluţionarea cererii de recurs.

În ceea ce priveşte lipsa motivelor de recurs, Înalta Curte apreciază că, recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

Acesta a indicat o serie de aspecte privitoare la procedura de acees la convorbiri telefonice din penitenciar fără a indica elemente de nelegalitate ale sentinţei recurate.

Or, în aceste condiţii, susţinerile recurentului nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs, în măsura în care această instanţă are competenţa de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinţei instanţei de fond.

În cauză, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte obligativitatea de timbrare a cererii de recurs, Înalta Curte apreciază că recurentul avea obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru prin raportare la motivele de recurs invocate în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În speţă, recurentul-reclamant nu s-a conformat nici acestei obligaţii, iar în lipsa achitării taxei de timbru, în conformitate cu prevederile art. 197 din C. proc. civ., sancţiunea aplicabilă este, nulitatea cererii de recurs.

În consecinţă, reţinând pe de-o parte că nu este posibilă o încadrare a conţinutului cererii de recurs, într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., în lipsa indicării exprese a recurentului a unui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar pe de altă parte constatând că recurentul nu a achitat taxă judiciară de timbru şi nici nu a solicitat printr-o cerere expres în termenul legal ptrevăzut de art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 ajutorul public judiciar, Înalta Curte va anula cererea de recurs formulată de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 80/2020 din 29 octombrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iunie 2022.