Recovery of litigation costs despite post-filing revocation of individual administrative act under procedural fault doctrine

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată care face obiectul prezentului dosar, reclamanta A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă şi Ministerul Afacerilor Interne, anularea în tot a Ordinului Şefului Departamentului de Stat pentru Situaţii de Urgenţă nr. x din 03.11.2020 prin care s-a dispus prelungirea detaşării reclamantei cu 15 zile şi suspendarea în temeiul art. 15 din Legea 554/2004 pană la soluţionarea definitivă a cauzei a executării actului administrativ individual.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3/2021 din 11 ianuarie 2021Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne Bucureşti.

A dispus anularea parţială a Ordinului Şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă nr. x/03.11.2020, în ceea ce priveşte prelungirea detaşării reclamantei la Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti.

A respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării ordinului.

A obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.798 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

A respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3/2021 din 11 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant solicită, în principal, admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei, reţinerea cauzei spre rejudecare şi, în rejudecare, respingerea obligaţiei pârâtului la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2798 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în subsidiar reducerea cheltuielilor de judecată

Cu referire la prevederile art. 454 C. proc. civ., recurentul susţine că recunoaşterea efectivă de către pârât a pretenţiilor reclamantei a fost efectuată necondiţionat, încă de la primul termen de judecată, când s-a solicitat instanţei să ia act de faptul că prin Ordinul emis de Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă nr. x/06.11.2020 s-a dispus anularea Ordinului nr. x/03.11.2020 referitor la prelungirea detaşării reclamantului la Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti.

Arată că stabilirea obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată de către pârât ar trebui raportată la complexitatea şi circumstanţele cauzei, sens în care Ordinul atacat nu a produs efecte juridice.

Reiterează şi faptul că art. 15 din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează o procedură specifică în ceea ce priveşte emiterea, contestarea şi anularea ordinelor emise de Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, pe perioada situaţiei de risc epidemiologic la nivel naţional.

Astfel, actul normativ menţionat instituie norme derogatorii de la prevederile dreptului comun în ceea ce priveşte întreaga procedură a emiterii ordinelor Şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, precum şi de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative, emise în temeiul acestei legi, însă nu se stabilesc norme derogatorii de la prevederile C. civ. în ceea ce priveşte punerea de drept în întârziere.

În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei, reţinerea cauzei spre rejudecare şi, în rejudecare, reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, la plata cărora a fost obligat.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la posibilitatea instanţei de a reduce, din oficiu, partea din cheltuielile de judecată prezentând onorariul avocaţilor.

Apreciază că instanţa nu a analizat natura sumelor solicitate, motiv pentru care pârâtul nu poate fi obligat decât la plata acelor cheltuieli de judecată ocazionate de probarea temeiniciei acţiunii în justiţie.

Prin urmare, coroborând prevederile art. 451 alin. (2) cu cele ale art. 453 alin. (2)1 C. proc. civ., referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, precizează că, în cazul în care acţiunea a avut mai multe capete de cerere, dintre care numai unul a fost admis, iar celelalte au fost respinse, instanţa ar trebui să aprecieze în ce măsură fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, cu titlu de practică judiciară invocă Decizia nr. 1904/2014, pronunţată de secţia I Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie potrivit căreia "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că se impune reducerea cheltuielilor de judecată la jumătate, apreciind că suma de bani solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este excesivă în raport de activitatea prestată de avocat în faza procesuală a recursului".

În fine, recurentul-pârât arată că speţa dedusă judecăţii, menţionăm faptul că cererea de chemare în judecată a reclamantei A. a fost admisă în parte, motiv pentru care apreciază că admiterea parţială a cererii de chemare m judecată atrage culpa procesuală a ambelor părţi, solicitând reducerea proporţională a cuantumului cheltuielilor de judecată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte starea de fapt care a condus la situaţia litigioasă dintre părţi, Înalta Curte reţine că reclamanta A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă şi Ministerul Afacerilor Interne, anularea în tot a Ordinului Şefului Departamentului de Stat pentru Situaţii de Urgenţă nr. x din 03.11.2020 prin care s-a dispus prelungirea detaşării reclamantei cu 15 zile şi suspendarea în temeiul art. 15 din Legea 554/2004 pană la soluţionarea definitivă a cauzei a executării actului administrativ individual.

Curtea de apel a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, a dispus anularea parţială a Ordinului Şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă nr. x/03.11.2020, în ceea ce priveşte prelungirea detaşării reclamantei la Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti, a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării ordinului şi a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.798 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În principal, recurentul-pârât a criticat soluţia primei instanţe prin care fost obligat la plata sumei de 2.798 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, solicitând exonerarea sa.

Înalta Curte reţine că soluţia instanţei de fond este legală, aceasta interpretând în mod corect dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 463 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 26 august 2016, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., s-a statuat în sensul că "art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. determină debitorul obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată (partea care pierde procesul) şi creditorul obligaţiei având ca obiect cheltuielile de judecată (partea care câştigă), înlocuind formularea codului anterior din 1865 de "parte căzută în pretenţii". Această diferenţă terminologică nu schimbă însă cu nimic fundamentul suportării cheltuielilor de judecată, care rămâne culpa procesuală şi despăgubirea integrală a părţii câştigătoare. Buna-credinţă a părţii care a pierdut procesul nu justifică exonerarea ei de plata cheltuielilor de judecată. Din acest punct de vedere, între partea care a obţinut câştig de cauză, dreptul ei fiind recunoscut prin hotărâre, şi partea care acceptă judecata şi pierde procesul, riscul acestei situaţii trebuie să fie suportat de această din urmă parte care, prin comportamentul său, chiar dacă nu a fost de rea-credinţă, a obligat pe partea potrivnică câştigătoare să angajeze cheltuielile din proces. Aşa fiind, textul criticat induce o culpă procesuală în sarcina celui care, prin atitudinea sa, a determinat cheltuielile de judecată făcute de partea adversă în timpul şi cu ocazia desfăşurării procesului."

Se observă astfel că la baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câştigat procesul.

În speţă, procesul a fost declanşat din culpa pârâtului Departamentul de Stat pentru Situaţii de Urgenţă care a emis la 03.11.2020 Ordinul nr. x/03.11.2020 de prelungire a detaşării reclamantei, cererea de chemare în judecată fiind introdusă pe rolul instanţei la 05.11.2020.

Ulterior, pe parcursul derulării litigiului, pârâtul Departamentul de Stat pentru Situaţii de Urgenţă a emis Ordinul nr. x/06.11.2020, în cuprinsul acestuia menţionându-se la art. 4 faptul că se anulează Ordinul Şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă nr. x/03.11.2020 (atacat în prezenta cauză), începând cu data de 09.11.2020.

Este evident că în speţă subzistă culpa procesuală a pârâtului, atât timp cât acesta a procedat la emiterea ordinului nr. x/06.11.2020 după promovarea acţiunii şi după ce reclamanta a angajat cheltuieli legate de plata onorariului pentru avocat.

Astfel, litigiul a implicat cheltuieli de judecată pentru partea reclamantă, constând în onorariul avocaţial în sumă de 2798 RON, achitat de reclamantă potrivit dovezilor aflate la dosarul de fond.

Având în vedere aceste argumente, precum şi faptul că ordinul atacat a fost revocat pentru viitor începând cu data de 09.11.2020, producând efecte juridice în perioada 04.11.2020 - 09.11.2020, Înalta Curte apreciază că poziţia procesuală exprimată de partea pârât pe parcursul judecăţii nu este suficientă pentru ca acesta să nu datoreze cheltuieli de judecată, din perspectiva prevederilor art. 454 din C. proc. civ., invocat în cererea de recurs.

Celelalte susţineri reiterate de recurentul-pârât cu privire la procedura specifică pentru emiterea, contestarea şi anularea ordinelor emise de Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, pe perioada situaţiei de risc epidemiologic la nivel naţional sunt lipsite de relevanţă juridică, câtă vreme temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală.

Cu privire la criticile formulate în subsidiar, prin care recurentul-pârât a solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile Deciziei nr. 3 din 20.01.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., prin care s-a statuat că, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..", motiv pentru care aceste critici nu pot fi primite.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge criticile privind cheltuielile ocazionate de desfăşurarea procesului, acordate de prima instanţă, atât cele care vizează compensarea, cât şi cele care vizează cuantumul acestora, întrucât ţin de netemeinicie şi de aprecierea probelor administrate, neputând forma obiectul controlului de legalitate al instanţei de recurs.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de pârâtul Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă împotriva sentinţei civile nr. 3/2021 din 11 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.