Judicial inspection resolution: failure to substantiate grounds for appeal against judicial review of disciplinary allegations

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 07.04.2020 sub nr. x/2020, reclamantul A. a formulat în contradictoriu, cu pârâta Inspecţia Judiciară, contestaţie împotriva Rezoluţiei nr. C20-267/11.03.2020, emisa de CSM - Inspecţia Judiciara - Direcţia de Inspectori - Inspectorul Sef, primita de reclamant la data de 18.03.2020, si a solicitat ca instanţa de judecată să ia toate măsurile legale care se impun pentru anularea următoarelor hotărâri judecătoreşti:

Hotărârile date pe fond si apel in Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Sector 2 Bucureşti având ca obiect pretenţii privind pe reclamanta B. reprezentata de numita C. - ilegal preşedinte, in contradictoriu cu paratul A.;

Hotărârile date pe fond si apel in Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Sector 2 Buc. având ca obiect Contestaţia la executare, Suspendarea executării silite, întoarcerea executării silite in Dosar executare nr. 91/2018 aflat pe rolul Biroului Executor Judecătoresc -D.;

Hotărârile date pe fond si recurs in Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Sector 2 Bucureşti având ca obiect Cerere de suspendare provizorie a executării silite in Dosar executare nr. 91/2018 aflat pe rolul Biroului Executor Judecătoresc D.; a solicitat să se ia toate masurile legale care se impun ca reclamantul A. saărecupereze de la "B.", reprezentată ilegal de numita C. - preşedinte, suma de 30.343,03 RON reprezentând bani necuveniţi, "B." reprezentata ilegal de C. folosindu-se de cele 6 hotărâri judecătoreşti date nelegal si netemeinic pe fond, apel si recurs, de instanţele de fond, apel si recurs, in dosarele nr. x, suma la care trebuie sa se adauge cotele anuale de inflaţie si întârzierea la plata aferente perioadei 14. 04.2016 - 01.11.2019.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1191/2020 din 12 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1191/2020 din 12 noiembrie 2020, a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii or numai străine de natura cauzei, fiind incidente dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine în esenţă că a chemat în judecată pârâta Inspecţia Judiciară formulând contestaţia împotriva Rezoluţiei nr. C20-267/11. 03.2020 emisă de C.S.M. - Inspecţia Judiciară - Direcţia de Inspectori, -Inspectorul Sef, primită la data de 18.03.2020.

Arată că, anterior, a formulat la C.S.M:

- La data de 13.12.2019 Cererea de constatare a gravei neglijente si relei credinţe, la care am primit răspuns la 20.11.2019;

- La data de 21.02.2020, Plângerea impotriva Rezoluţiei nr. 157/A/16.01.2020;

La contestatie, cerere si plângere, a anexat ănscrisurile doveditoare cuprinse in Vol. II, Vol. III la prezentul dosar x/2020

Prin sentinţa civila nr. 1191/12.11.2020 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a in Dosar nr. x/2020, filele x, Inspecţia Judiciara a respins Contestaţia ca neintemeiata .

Consideră sentinţa civila nr. 1191/12.11.2020 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a in Dosarul civil nr. x/2020 nelegala si netemeinica din următoarele motive:

- pârâta Curtea de Apel Bucureşti nu a dat curs solicitării sale făcute prin cerere, plângere si contestaţie, de ataşare a Dosarelor nr. x, rezumandu-se numai la datele din sistemul ECRIS a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti si a Tribunalului Bucureşti, astfel cum a precizat prin Rezoluţie si întâmpinare Inspecţia Judiciara;

- mai mult, chiar din hotărârile judecătoreşti date in dosarele x, luate din sistemul ECRIS si depuse de parata la prezentul dosar x/2020, rezulta ca reclamantul A. a plătit toate datoriile către Asociaţie, astfel cum recunosc unele instanţele in aceste hotărâri pronunţate, după cum urmează:

In decizia civila nr. 336 A/02.02.2018 data de Tribunalul Bucureşti in Dosar x/2018, la pag. 8, alin. (5) arata ca "Pe fond apelantul-reclamant (A.) nu are nici datorie la cotele de întreţinere, fiind toate debitele achitate la zi fata de furnizorii de utilităţi, conform listelor de plata întocmite de B., reprezentata de E. - preşedinte.

Astfel la dosarul cauzei la fond a depus Adeverinţa si dovezile, reprezentate de acte bancare cu regim special, a achitării integrale a cotelor de întreţinere, după cum urmează: ptr perioada nov - dec. 2012, suma de 592,36 RON; ptr ian - dec 2013, suma de 2384,29 RON; ptr ian - dec 2014, suma de 1.324,89 RON; ptr ian - dec 2015, suma de 916,10 RON. La dosarul de apel depune (inca o data) chitanţele bancare ce dovedesc achitarea periodica legala a acestor cote de întreţinere, prevăzute in listele lunare de întreţinere".

Recurentul susţine că instanţa de apel nu a ţinut cont atât de dovada plaţii întreţinerii cat si de procesele-verbale de alegere legala a d-lui E. - preşedinte ca urmare, în mod nelegal si netemeinic, a respins apelul formulat de apelantul A..

Instanţa de fond, in Dosar nr. x/2016, in mod nelegal si netemeinic, nu a luat în consideraţie că la pag. 236 -271 este prezentată dovada plaţii cotelor de întreţinere prin chitanţe bancare şi extrase de cont bancar, aferente perioadei nov. 2012 - dec. 2015, precum şi Procesele-verbale de alegere a d-lui E. în calitate de preşedinte în perioada 2012 - 2018 şi în prezent. Dar acest fapt este dovedit de instanţa de apel care la pag. 8, alin. (5) care arată că "la dosarul cauzei la fond (numitul A.) a depus dovezile plaţii intretinerii".

În decizia civila nr. 136 R/27.05.2019 data de Tribunalul Bucureşti in Dosar x/2018, la pag. 2, alin. (6) arata ca: " . . . . . . . . . .La pag. 28 - 72, Anexa 1 la cerere face dovada plaţilor efectuate la timp si fara întârziere a cotelor lunare de întreţinere pentru Ap. 96 aferente perioadei nov 2012 - dec 2015, cuprinde chitanţe, ordine de plata, extrase de cont bancar; la pag. 125 -157, procesele-verbale de realegere a d-lui E. in funcţia de preşedinte al Asociaţiei in perioada 2014 - 2018".

Ca urmare, există dovada ca în realitate se încalcă cu intenţie normele de drept material si procesual, cu scopul determinat de a vătăma reclamantul sau de a accepta producerea unei asemenea consecinţe; se putea analiza de pârâta şi instanţa din studierea integrala, fizica a dosarelor care cuprind explicit:

1. Faptul că C. nu este preşedinte legal ales conform legislaţiei speciale in materia Asociaţiilor de proprietari, reclamantul depunând în toate dosarele ca şi în prezentul dosar Procesele-verbale de alegeri, atât a preşedintelui legal ales d-1 E., precum şi Procesele-verbale de alegere ilegală a numiţilor F., G. si C., astfel cum se arată in Situaţia comparativa a acestor procese-verbale aferente perioadei analizate nov. 2012 - dec. 2015

2. Dovada plaţilor efectuate, de către reclamantul A. către Asociaţie, la timp si fara intarziere, a cotelor de intretinere si a celorlalte plaţi, dovada fiind făcuta prin formulare tipizate cu regim special (chitanţe bancare, ordine de plata, chitanţe de plata directa către furnizorii de utilităţi publice si servicii depuse de reclamant in toate dosarele despre care se face vorbire in text.

3. Deoarece pârâta Inspecţia Judiciara nu a dat curs cererii repetate a reclamantului A., de a ataşa fizic dosarele x/2016, y/2018, z/2018, pentru a constata ca instanţele de fond, apel si recurs care au săvârşit, in aceste dosare, faptele de a nu constata că numiţii F., G. şi C. nu au avut calitatea de preşedinţi ai Asociaţiei, iar numitul A. a făcut dovada plaţii cheltuielilor cu întreţinerea, reclamantul A. a ataşat prezentului dosar x/2020

Curtea de apel nu a ţinut cont de actele depuse la Inspectia Judiciara. Rezultă că instanţa din prezentul dosar a aplicat greşit normele de drept material: art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 netinand cont de probele depuse la prezentul Dosar nr. x/2020 si anume de:

A. Situaţia comparativa a Proceselor-verbale de alegeri:

- Alegerea legala in funcţia de preşedinte a lui E. in perioada 2012 -2015 si in prezent;

- Alegerea ilegala ca preşedinte a numiţilor F., in perioada nov. 2012 - oct. 2014; a lui G. in perioada nov. 2014 - sept. 2015; a numitei C. in perioada oct. 2015 - 18.03.2016 si inpresent;

- Prejudiciile in suma de cea 100.000 EUR produse Asociaţiei, prin majorarea nejustificata a cheltuielilor cu intretinerea si săvârşite de numitul F. in perioada oct. 2007-oct. 2014;

- Fapta numiţilor G. si C. de a ascunde prejudiciul de 100.000 EUR săvârşit de numitul F.;

- Fapta de a monta centrale termice de apartament, in perioada 2013 - 2016 de către F., G. si C., care a determinat Asociaţiei, un prejudiciu de peste 1.000.000 EUR;

B. Dovada plaţii de către A. a cheltuielilor cu întreţinerea, prin formulare tipizate cu regim special, aferente perioadei nov 2012 - dec 2015;

C. Faptele săvârşite de instanţele de fond, apel si recurs care au judecat in dosarele x, fara sa tina cont de probatoriile prezentate de numitul A.;

D. Fapta pârâtei Inspecţia Judiciara de a nu ataşa fizic dosarele precizate la pct. C in vederea folosirii in actul de judecata a probatoriile prezentate de numitul A.;

E. Fapta instanţei Curtii de Apel Bucureşti de a nu ţine cont în emiterea actului de judecata a probatoriilor prezentate de numitul A. la prezentul Dosar nr. x/2020 si precizate la pct. 3.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea/Casarea sentinţei civile nr. 1191/12.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ si Fiscal, în Dosar nr. x/2020; Admiterea contestaţiei împotriva Rezoluţiei nr. C20-267/11.03.2020 emisă de CSM - Inspecţia Judiciara - Direcţia de Inspectori - Inspectorul Sef, asa cum a fost formulată si dovedită, iar in subsidiar casarea cu trimiterea spre rejudecare. In drept, Art. 22, alin. (1), teza 1 noul C. proc. civ. Art. 483 - 502 noul C. proc. civ. Art. 711-717, Art. 719 C. proc. civ. Legea Contenciosului Administrativ si Fiscal; Art. 99 lit. t) din Lege nr. 303/2004, Art. 6 din CEDO, precum si orice alte dispoziţii legale in materie;

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A. a formulat în contradictoriu, cu pârâta Inspecţia Judiciară, contestaţie împotriva Rezoluţiei nr. C20-267/11.03.2020, emisă de CSM - Inspecţia Judiciara - Direcţia de Inspectori - Inspectorul Sef, prin care a solicitat ca instanţa de judecată să ia toate măsurile legale care se impun pentru anularea unor hotărâri judecătoreşti.

Prin sentinţa recurată acţiunea a fost respinsă, reclamantul înţelegând să exercite calea de atac a recursului.

Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

De asemenea, Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.

Astfel, se constată că deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit, raportat la textele invocate - art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind imposibil de realizat, astfel că exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declaraţia scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurentul-reclamant prezintă situaţia de fapt şi preia aceleaşi susţineri din cererea de sesizare a Inspecţiei Judiciare, fără însă să evidenţieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în motivele de casare antereferite.

Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.

În acest context, aşa cum s-a relevat mai sus, recurentul a indicat expres art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte aminteşte că potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. "Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiaza sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Textul consacră ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de recurs - nemotivarea hotărârii - întrucât astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât şi una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În cauză, sentinţa recurată cuprinde în motivare, argumentele care au format convingerea primei instanţe cu privire la soluţia pronunţată, aceste argumente, prezentate într-o manieră concisă şi clară, raportându-se, pe de o parte, la susţinerile părţilor şi la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., invocate de reclamant, Înalta Curte reţine că acestea vizează situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată şi dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textele de lege menţionate.

Înalta Curte reţine că sunt date în competenta instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente, cu referire directă în cauza de faţă la prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reţinute ca temei al recursului.

Înalta Curte constată că, raportat la obiectul acţiunii, recurentul-reclamant susţine că hotărârea recurată este dată cu aplicarea/interpretarea greşită a legii, limitându-se însă la a reitera situaţia de fapt şi dispoziţiile legale invocate prin acţiune în faţa instanţei de fond.

Or, prima instanţă a analizat actul administrativ a cărui anulare se solicită, susţinerile părţilor litigante şi, făcând aplicarea dispoziţiilor legale incidente, în contextual enunţării situaţiei de fapt, a reţinut, în esenţă, următoarele:

"(…)În ceea ce priveşte motivele ce au stat la baza emiterii rezoluţiei de clasare, Curtea subliniază că verificarea existenţei indiciilor cu privire la săvârşirea unei abateri disciplinare nu se poate realiza cu depăşirea limitelor stabilite prin Constituţia României republicată şi prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor Cu privire la procedura de sancţionare a consultanţilor fiscali, Curtea constată că aceasta este reglementată de capitolul VII din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Camerei Consultanţilor fiscali. Raportând situaţia de fapt descrisă anterior la aceste dispoziţii, Curtea observă că pârâta a respectat procedura reglementată de Regulament, criticile formulate de reclamantă fiind neîntemeiate.

Având a analiza în speţă întrunirea elementelor constitutive ale acestei abateri disciplinare, Curtea constată că reclamantul nu au făcut dovada încălcării de către magistraţii nominalizaţi în sesizare a normelor de drept material sau procesual, criticile invocate prin sesizarea şi preluate în contestaţia de faţă vizând în concret operaţiunile de stabilire a situaţiei de fapt, interpretare a normelor juridice şi apreciere a probelor administrate în cauză, specifice activităţii de judecată şi care se subsumează tocmai raţionamentului logico-juridic al magistratului.

Cu alte cuvinte, stabilirea situaţiei de fapt, în baza probatoriului administrat, aprecierea şi coroborarea mijloacelor de probă, interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale sunt operaţiuni specifice şi esenţiale ale activităţii de judecată, care nu pot fi cenzurate în cadrul verificărilor administrative ce se efectuează de către Inspecţia Judiciară, ci sunt supuse analizei exclusiv în cadrul controlului judiciar, prin promovarea de către partea nemulţumită a căilor de atac legale.

În plus, Curtea subliniază că, sub aspectul laturii subiective, judecătorul care acţionează cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă realizează o distorsionare conştientă a dreptului, prin aplicarea greşită a legii, în mod voit, în scopul producerii unei vătămări sau acceptării producerii acesteia. Spre deosebire de buna-credinţă, care presupune că magistratul acţionează cu grijă faţă de interesul public de înfăptuire a justiţiei, apără interesele legitime ale părţilor, îşi subordonează comportarea sa exigenţelor ce decurg din îndatoririle profesionale şi normele deontologice, reaua-credinţă presupune atât intenţia de a manipula legea în mod conştient, cât şi voinţa de a cauza o vătămare a intereselor uneia din părţi. Or, aceste elemente, caracteristice lipsei de onestitate în exercitarea profesiei, nu au fost probate în cauză, aspectele invocate de către reclamant constituindu-se în nemulţumiri subiective faţă de soluţiile pronunţate în dosarele indicate în cuprinsul sesizării."

Aşadar, aceste argumente ar fi trebuit să fie combătute de către recurent prin calea de atac declarată, însă acesta nu a formulat nicio critică concretă de nelegalitate în privinţa hotărârii, din prisma nemotivării ori a motivelor contradictorii/străine de natura pricinii, nearătând nici modul în care au fost interpretate sau aplicate greşit prevederile legale incidente în cauză. Înalta Curte constată că, în cauză, susţinerile recurentului se referă doar la probele din dosar pentru care a formulat şi cererea de sesizare a Inspecţiei Judiciare şi la lipsa administrării altor probe.

În acest context, Înalta Curte reţine că, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.

Aşa fiind, instanţa de control judiciar constată că aspectele reţinute de către instanţa de fond în justificarea soluţiei de respingere a acţiunii nu au fost contestate, pe calea recursului, de către reclamant.

Din această perspectivă, aşa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural şi, ca atare, nu satisface exigenţele pentru validarea sa.

În consecinţă, reţinând că recurentul nu formulează explicit vreo critică compatibilă cu materia recursului, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamant.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1191/2020 din 12 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.