Nullity of cassation appeal for failure to develop statutory grounds despite formal citation

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, formulată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 24.03.2020 sub nr. x/2020, contestatoarea A. a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei de clasare din 11.03.2020, emisă în lucrarea nr. C20-273 de către Inspectorul Şef, şi a Rezoluţiei de clasare nr. 226/A din 21.01.2020 dispusă în dosarul nr. x al Inspectorului Şef, în contradictoriu cu intimata Inspecţia Judiciară, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună ca domnul Inspector şef să se pronunţe asupra plângerilor formulate şi înaintate, la datele de 30.01.2020 şi 28.02.2020 cu completare la 04.03.2020, prin care a solicitat să i se admită şi să se dispună soluţionarea dosarului nr. x/2018, aflat în prezent pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ si Fiscal, care a acordat ca termen de judecată data de 08.12.2021, în sensul:

I. Obligării Judecătoriei Urziceni - judeţul Ialomiţa să redeschidă, să rejudece şi să comunice sentinţa ce o va pronunţa în dosarul nr. x/2006 - nr. vechi 3508/2006 (Sentinţa civilă nr. 205/19.02.2008), conexat cu dosarul nr. x/2008 (sentinţa civilă nr. 1219/01.10.2008).

II.1. Obligarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă, să redeschidă, să rejudece şi să comunice sentinţa ce o va pronunţa în dosarul nr. x/2009 (Sentinţa civilă nr. 6451/10.07.2009), în cadrul căruia a mai rămas de efectuat expertiza judiciară imobiliară şi contabilă.

2. Punerea costului expertizei în sarcina Statului, prin compensarea cu economiile avute la B.. în decembrie 1989, în valoare de 29.113 RON vechi, pe care Statul a refuzat să-i reactualizeze cu rata inflaţiei, plus diminuarea retroactivă a sporului de vechime în muncă de 25% la 3% şi 5% conform Legii nr. 19/2000, plus diferenţa dintre pensia datorată conform Legilor nr. 19/2000 şi 263/2020 începând cu 25.11.2006 şi cea plătită efectiv.

Instituţia "Avocatul poporului" nu şi-a îndeplinit atribuţiile conferite de Legea nr. 554/2004, deşi o însemnată categorie de cetăţeni a fost afectată în ceea ce priveşte economiile avute la CEC în decembrie 1989, cât şi plata pensiilor conform legii pe care Statul nu o respectă.

3. Să se admită şi să se dispună suspendarea efectelor deciziei de compensare nr. 24969/25.02.2019 a A.N.R.P. până la soluţionarea cu hotărâre definitivă a dosarelor nr. x/2018 şi respectiv x/2016/al (şi intrarea efectivă în posesia deciziei definitive a instanţei), cerere pe care instanţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, i-a respins-o prin decizia nr. 1339A/29.10.2019, în dosarul nr. x/2019.

4. Returnarea tuturor dosarelor la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, pentru ca instanţele să se poată pronunţa.

Dosarul "Flota Comerţului Exterior": în sprijinul cererilor formulate la Parchete şi Inspecţia Judiciară, să se admită şi să se dispună:

1. Repunerea în termen a plângerii penale nr. x/2019 a secţiei Parchetelor Militare;

2. Infirmarea soluţiei de respingere nr. 471/VIII/l/2019 din 01.09.2019 a D-lui Procuror şef secţie de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi dispunerea de către domnul procuror Militar Şef al secţiei Parchetelor Militare din cadrul aceluiaşi parchet, a începerii actelor de cercetare şi urmărire penală, în temeiul art. 339 noul C. proc. pen.. (art. 277 şi urm. din vechiul cod).

3. Acordarea de asistenţă extra-judiciară de către acelaşi parchet, conform art. 10 alin. (5) din noul C. proc. pen.., deoarece niciun avocat specializat în penal nu a acceptat să se implice în această cauză, eu neavând studii juridice.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1321 din 11 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea A., împotriva Rezoluţiei de clasare din 11.03.2020, emisă în lucrarea nr. C20-273 de către Inspectorul Şef şi a Rezoluţiei de clasare nr. 226/A din 21.01.2020 dispusă în dosarul nr. x de către intimata Inspecţia Judiciară.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1321 din 11 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., invocând, în drept, dispoziţiile art. 488 pct. 4, 5, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ.

În esenţă, recurenta-reclamantă a arătat faptul că, la data de 30.03.2016 a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti o acţiune penală în temeiul art. 5 şi art. 194 noul C. proc. civ., având ca probe două cauze penale şi două cauze civile, soluţionate abuziv definitiv nefavorabil, nelegal şi netemeinic, în perioada 1998-2014. În cele din urmă, dosarul a fost repartizat secţiei a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016/al şi, în urma Rezoluţiilor de clasare a Inspecţiei Judiciare - ca garant al independenţei justiţiei - s-a dispus redeschiderea şi rejudecarea tuturor cauzelor în care a fost parte, astfel:

A) Anularea Rezoluţiei Inspecţiei Judiciare nr. x/2018 în Dosarul nr. x/2018, care cuprinde: Dosarul "Flota Comerţului Exterior" cu şase proceduri;

II. Dosarele de "Retrocedări":

a) Dosarul de "Fond Funciar"

b) Dosarul "Acţiune în revendicare imobiliar ă"

B) III. Anularea Rezoluţiei Inspecţiei Judiciare nr. 2103/01.07.2019 din Lucrarea nr. 19-2477 în Dosarul nr. x/2019 conexat cu Dosarul nr. x/2019, având ca obiect "Crimele comunismului" cu proba principala: Dosarul CEDO nr. 23445/04.

În urma Rezoluţiei Instanţei din 19.09.2018 în dosarul nr. x/2018, s-a admis şi s-a dispus formularea judiciare care s-a depus la dosarul cauzei la data de 02.10.2018.

Referitor la dosarul Flota Comerţului Exterior, ce a format obiectul dosarului nr. x/2004, s-a învederat de către recurenta-reclamantă faptul că a fost soluţionat într-un mod abuziv, netemeinic şi nelegal de către Tribunalul Bucureşti, prin prescripţia specială asupra răspunderii penale, care nu a intervenit, termenul acesteia fiind de 22 de ani şi jumătate, şi prin ignorarea infracţiunii de subminare a economiei naţionale prevăzute de art. 165 vechiul C. proc. pen.

Acest fapt s-a datorat, conform precizărilor recurentei-reclamante, refuzului parchetului de a înainta dosarul către Curtea de Apel Bucureşti, fiind înaintat Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, astfel că dosarul a fost soluţionat de două instanţe care nu aveau competenţa materială.

Cu privire la dosarele de Retrocedări, au fost invocate următoarele aspecte:

- Referitor la dosarul de Fond Funciar, recurenta-reclamantă a solicitat Primăriei/Consiliului Local Sfântu Gheorghe retrocedarea unei suprafeţe de 11,94 ha teren arabil, însă Primăria a recunoscut ca existente în evidenţele sale numai 5,25 ha, din care a făcut o reţinere de 5% pentru crearea unui fond de rezervă.

Pentru diferenţa de teren până la 11,94 ha, instanţa nu a dispus nicio măsură, întrucât a ignorat extrasul din Registrul Agricol pe care reclamanta l-a depus la dosarul cauzei în repetate rânduri.

- Referitor la dosarul având ca obiect revendicare imobiliară, întemeiată pe dispoziţiile C. proc. civ., s-a învederat de către recurentă că cererea adresată instanţei a fost soluţionată de către Judecătoria sectorului 2 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 6451/10.07.2009, validată, ulterior, prin decizia civilă nr. 799/30.03.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, cererea de revizuire făcând obiectul dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei sectorului 2, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 116/12.01.2021, prin care s-a dispus respingerea acţiunii reclamantei.

- În ceea ce priveşte acţiunile în revendicare imobiliară întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, recurenta-reclamantă arată că notificarea din 2001 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti a fost soluţionată de A.N.R.P. prin decizia de compensare din 25.02.2019. Întrucât notificarea nu a fost satisfăcătoare pentru recurenta-reclamantă, aceasta s-a adresat cu cerere Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi apoi în recurs Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, solicitând suspendarea efectelor Deciziei A.N.R.P. până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, cerere care a fost respinsă deoarece pe site-ul instanţei secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, dosarul în cauză apare ca respins, deşi el se afla spre soluţionare pe rolul instanţei supreme, care a fixat ca termen de judecată la data de 08.12.2011.

Termenul de 30 de zile în care reclamanta putea înainta acţiune împotriva A.N.R.P. pentru recalcularea despăgubirilor, a expirat, în acest fel recurenta fiind obligată să accepte despăgubirile acordate pe o altă lege (Legea nr. 165/2013), plătibile în rate pe parcursul a patru ani, trebuind, astfel, să se adreseze din nou cu cereri către A.N.R.P. şi Ministerul Finanţelor Publice, ceea ce este inacceptabil.

Susţine recurenta că dosarul nr. x a fost soluţionat abuziv de către Curtea de Apel Bucureşti prin încheierea din camera de consiliu din 14.02.2017.

Prin sentinţa nr. 672/22.02.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, instanţa a făcut abstracţie că un alt complet de judecată a admis şi a dispus formularea unei contestaţii judiciare care a fost depusă la dosarul cauzei la data de 02.10.2018.

Se mai arată de către recurenta-reclamantă faptul că, la data de 29.10.2019, a înregistrat dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 340 alin. (1), pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie (echivalentul Dosarului nr. x/20l6/al) şi a formulat la 27.05.2020 plângere la instanţa secţiei a II-a Penală a Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2020.

Prin declinare de competenţă materială, dosarul a fost soluţionat de secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin sentinţa nr. 502/09.12.2020 prin care s-a respins plângerea - ca nefondată - cu soluţie definitivă.

Recurenta-reclamantă a depus la data de 22.02.2021 o completare la motivele de recurs prin care a susţinut că înţelege să aducă clarificări cu privire la dosarele nr. x, dosarele de fond funciarr, dosarul acţiune în revendicare imobiliară, dosarul flota comerţului exterior, dosarul crimele comunismului, dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, precum şi cu privire la o serie de cereri adresate instanţei de judecată, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte.

Concluzionând, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză de reclamanta A., prin raportare la dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenta îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă, deşi, formal, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că sentinţa recurată cuprinde în motivare argumentele care au format convingerea primei instanţe cu privire la soluţia pronunţată, prin raportare, pe de o parte, la susţinerile părţilor, motivele invocate de reclamantă şi apărările pârâtului, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

În susţinerea recursului, atât prin cererea iniţială, cât şi prin cererea de completare a motivelor de recurs, recurenta reclamantă nu a prezentat argumente de nelegalitate prin raportare la considerentele sentinţei atacate, ci a descris pe larg parcursul procesual al unor dosare pe care le-a intitulat "Flota Comerţului Exterior"," Retrocedări" şi "Crimele Comunismului".

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică indicarea în concret a greşelilor imputate instanţei de fond şi încadrarea lor în motivul de casare invocat, astfel cum este acesta prevăzut în textul de lege corespunzător, simpla nemulţumire a recurentei-reclamante cu privire la soluţia pronunţată de prima instanţă prin sentinţa de fond atacată nefiind suficientă pentru a conduce la analiza legalităţii hotărârii recurate.

Din această perspectivă, este important a se mai reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată de instanţa de fond, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală. În egală măsură, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a motivelor de casare incidente în cauză şi la reiterarea situaţiei de fapt reţinute, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greşelilor anume imputate instanţei de fond, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept.

Întrucât recurenta-reclamantă nu a arătat, în concret, în ce mod instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, care sunt regulile de procedură pretins încălcate de către instanţa de judecată, în ce mod s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, de ce consideră că sentinţa de fond este nemotivată, care sunt normele de drept material greşit interpretate sau aplicate de instanţa de fond la pronunţarea soluţiei contestate, simpla indicare formală a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 şi pct. 8 din C. proc. civ., fără a fi dezvoltate critici care să poată fi circumscrise acestora, echivalează cu nemotivarea cererii de recurs.

În condiţiile în care dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea căii de atac, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487, şi art. 489 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară şi va constata nulitatea recursului formulat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară.

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 1321 din 11 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.