Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1239/2005 AI generated

Legality of continued criminal prosecution against taxpayer under Law 143/2000

Case Number Decizia nr. 1239/2005
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania dismissed the appeal in cassation filed by the defendant, thereby upholding the appellate court’s decision to reject the appeal against the first-instance conviction for continuous high-risk drug trafficking; the final operative outcome maintains the six-year prison sentence, with the defendant required to pay 1,600,000 lei in judicial costs. The dispute centered on the defendant's challenge to the legal qualification of the act as continuous trafficking under Article 2(2) of Law No. 143/2000 and the severity of the sentence, following a controlled purchase where the defendant was caught selling heroin doses for 1,000,000 lei to an informant operating under the protective provisions of the law. The court relied on Article 2(2) of Law No. 143/2000 and Article 41(2) of the Penal Code to affirm the continuous nature of the crime, rejecting the arguments regarding legal misclassification and excessive sentencing while noting that the sentence already fell below the statutory minimum due to mitigating circumstances, thus satisfying the requirements of Articles 52 and 72 of the Penal Code regarding social reintegration and general prevention.

Legislator headnote

AI generated

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 76 lit. a) C. pen, art. 64 C. pen, art. 65 C. pen, art. 88 C. pen; Legality of continued criminal prosecution against taxpayer under Law 143/2000: - redozarea pedepsei aplicate ca o consecință a schimbării încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Keywords

AI generated
criminal prosecution drug trafficking sentencing judicial law minimum sentence statutory requirement taxpayer fine

Cited Legislation

AI generated
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000
1487 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.
art. 41 alin. (2) C. pen
143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
art. 76 lit. a) C. pen
a) și art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul T.M.
art. 64 C. pen
pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
art. 65 C. pen
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.
art. 88 C. pen
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 19 mai 2004 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.000.000 lei, provenită din vânzarea drogurilor, constatându-se probele consumate în procesul analizelor de laborator.
art. 16 din Legea nr. 143/2000
a fost de acord, pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 ca, sub supravegherea organelor de urmărire penală, să permită identificarea și tragerea la răspundere penală a inculpatului.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1487 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul T.M. la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., timp de 2 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 19 mai 2004 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.000.000 lei, provenită din vânzarea drogurilor, constatându-se probele consumate în procesul analizelor de laborator.

Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 12 mai 2004, s-a prezentat la sediul D.G.P. a municipiului București – S.C.C.O.A. numitul P.M., care a formulat un denunț, arătând că este consumator de heroină și își procura dozele de la un anume „M. a lui A.”, ce locuiește în București; denunțătorul a arătat că în cursul aceleiași zile a cumpărat de la „M. a lui A.”, în schimbul sumei de 1.000.000 lei, 4 doze cu heroină și a predat organelor de urmărire penală, 4 pungulițe din celofan ce conțineau cantitatea de 0,12 grame heroină în amestec cu cofeină.

Martorul denunțător P.M. a fost de acord, pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 ca, sub supravegherea organelor de urmărire penală, să permită identificarea și tragerea la răspundere penală a inculpatului.

În acest sens, la data de 19 mai 2004, martorul a pus la dispoziția organelor de poliție suma de 1.000.000 lei, compusă din bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un proces-verbal.

Având asupra sa suma de 1.000.000 lei, martorul s-a deplasat la domiciliul inculpatului, fiind supravegheat de organele de urmărire penală, care procedaseră la organizarea unui dispozitiv de supraveghere în zona respectivă.

La scurt timp, în fața blocului Z 15, a apărut inculpatul, care, după ce a verificat vizual zona, asigurându-se că totul este în ordine, i-a înmânat martorului 4 pungulițe de material plastic ce conțineau cantitatea de 0,13 grame heroină în amestec cu cofeină.

În acest moment au intervenit organele de poliție, care au procedat la imobilizarea inculpatului, cu ocazia percheziției corporale, găsindu-se asupra acestuia, în buzunarul din dreapta al pantalonilor, suma de 1.000.000 lei, compusă din bancnote având seriile identice cu cele consemnate anterior în procesul-verbal.

Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul T.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, vizând:

- greșita încadrare juridică dată faptei;

- redozarea pedepsei aplicate ca o consecință a schimbării încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 995 din 21 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.M. împotriva sentinței penale nr. 1487 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală.

S-a dedus prevenția inculpatului de la 19 mai 2004 la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia.

Împotriva acestei decizii, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, reluând motivele invocate prin apel, respectiv a criticat-o pentru eronata încadrare juridică și pentru pedeapsa stabilită și pe care o apreciază prea severă deși i s-au acordat circumstanțe atenuante.

Recursul este nefondat.

Examinându-se probatoriul administrat în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se reține că atât încadrarea juridică, precum și individualizarea pedepsei aplicate, s-au făcut în deplină concordanță cu activitatea infracțională efectiv desfășurată de inculpat și cu respectarea dispozițiilor legale privitoare la criteriile de stabilire a sancțiunii penale, prevăzute de art. 72 C. pen.

Așa fiind, văzând că susținerile în apărare făcute de către făptuitor nu se regăsesc în probele administrate și că acesta, la diferite intervale de timp, realizând aceeași rezoluție infracțională, i-a vândut denunțătorului P.M., 8 doze de heroină, temeinic și legal s-a reținut încadrarea juridică de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Acestea fiind faptele comise și care sunt de o gravitate deosebită pentru membrii societății și în raport de comportamentul oscilant și nesincer, prin sfidarea totală a prinderii în flagrant, pedeapsa aplicată inculpatului nu poate fi aplicată ca excesivă în condițiile în care prin recunoaștere și de circumstanțe atenuante a fost coborâtă sub limita minimă prevăzută de către textul ce incriminează infracțiunea comisă.

Pentru toate aceste considerente se mai reține că, sancțiunea penală aplicată, va fi de natură să asigure atât reinserția socială a inculpatului, precum și prevenția generală, cerințe exprese ale art. 52 C. pen.

În consecință, hotărârea atacată urmează a fi menținută, iar recursul respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și dispozițiile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 995 din 21 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 19 mai 2004, la 18 februarie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2005.