Securitist status for privacy violation through unauthorized interception and analysis of private correspondence

Şedinţa publică din data de 24 mai 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună constatarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 230 din 8 aprilie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că instanţa de fond a încălcat şi a aplicat greşit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, precum şi prevederile art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

Recurentul a arătat că simpla prelucrare nepermisă a unor informaţii privind viata privată a celui urmărit, fără cunoştinţa, fără acceptul acestuia şi fără a exista un interes de ordin superior care să poată justifica ingerinţa, reprezintă o încălcare a dreptului la viaţă privată.

Atât timp cât informaţii - care ar fi trebuit să rămână cunoscute doar persoanei urmărite şi anturajului său - deveneau obiect de lucru al autorităţilor, fără acceptul acestei persoane şi fără a exista un interes de ordin superior care să justifice această ingerinţă dovedeşte încălcarea dreptului la viaţă privată, indiferent de modalitatea prin care autorităţile intrau în posesia lor şi, mai ales, indiferent de existenţa sau inexistenţa unor alte consecinţe în plus faţă de ingerinţa nejustificată în viaţa personală sau familială.

În speţă, simpla primire şi analizare a transcrierii corespondenţei private a unei persoane reprezintă o ingerinţă suficientă pentru a contura încălcarea dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi atingerea adusă secretului corespondenţei (garantat de art. 33 din Constituţia din 1965).

Potrivit art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, pentru încălcarea dreptului la viaţă privată, sunt suficiente imixtiunile "arbitrare" în viaţă particulară a unui cetăţean, articolul mai sus citat nefăcând referire la existenţa altor aspecte în afară de imixtiunile arbitrare în viaţa particulară sau familială a unui cetăţean.

Mai mult, potrivit prevederilor anterior citate, e lipsit de importanţă dacă informaţiile obţinute în mod abuziv şi ulterior prelucrate şi analizate generau sau nu alte ingerinţe în viaţa personală a celui urmărit, suplimentar ingerinţei care deja se produsese prin prelucrarea şi analizarea respectivelor informaţii.

Nu prezintă relevanţă dacă, în urma analizării informaţiilor rezultate din interceptarea abuzivă a corespondenţei, ofiţerul care primea respectivele informaţii propunea noi măsuri abuzive împotriva persoanei urmărite sau propunea înaintarea cazului altei structuri, atât timp cât ingerinţa în viaţa privată se produsese deja prin primirea, procesarea şi analizarea scrisorilor transcrise ale persoanei urmărite pe motive politice.

Contrar considerentelor primei instanţe, potrivit cărora intimatul nu ar purta nicio răspundere nici pentru măsurile luate de angajaţii Serviciului II ulterior transmiterii materialelor cercetate de intimat şi nici pentru aprobarea propunerii sale de trimitere a cazului la Serviciul II, recurenul a susţinut că la momentul transmiterii materialelor către Serviciul II, ingerinţa nejustificată în viaţa personală sau familială se produsese deja prin citirea şi analizarea, de către intimat, a datelor extrase abuziv din corespondenţa celui urmărit, cu consecinţa încălcării dreptului la viaţă privată, consfinţit de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

Atât timp cât un ofiţer sau subofiţer era implicat în lanţul decizional în luarea unei măsuri care presupunea încălcarea drepturilor sau libertăţilor fundamentale ale omului, pentru motive politice, rezultă că, în privinţa respectivului ofiţer sau subofiţer, sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii.

În cauza de faţă, măsurile abuzive luate de angajaţii Serviciului II nu ar fi fost posibile în lipsa prelucrării, de către intimat, a corespondenţei abuziv interceptate, sau în lipsa solicitărilor aceluiaşi intimat cu privire la realizarea unor noi interceptări motivate, de asemenea, pe criterii politice.

Recurentul a mai arătat că este eronată interpretarea pe care prima instanţă a dat-o prevederilor de drept material ale art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, atunci când a considerat că intimatul nu ar îndeplini condiţiile impuse de aceste prevederi, întrucât acesta doar a propus transmiterea cazului la Serviciul II, iar superiorul său ierarhic a fost cel care a aprobat această propunere.

Persoana care făcea o propunere era implicată, în mod evident, în lanţul decizional, existând, fără îndoială, o legătură de cauzalitate între o propunere şi aprobarea acestei propuneri.

Atât timp cât a considerat că, în privinţa unei persoane evident implicată în procesul luării unei măsuri abuzive, nu ar putea fi constatată calitatea de lucrător al Securităţii, întrucât respectiva persoană nu este cea care a dat aprobarea finală a acelei măsuri, rezultă că, prin abordarea sa, prima instanţă a distins acolo unde prevederile de drept material ale art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 nu au distins.

Or, aceste prevederi nu impun constatarea calităţii de lucrător al Securităţii doar pentru superiorii ierarhici de la care emană ultima aprobare a măsurii abuzive, ci şi pentru cei care formulând propuneri, făceau posibilă respectiva măsură.

În concluzie, recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

4. Apărările intimatului

Intimatul pârât A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al securităţii a pârâtului A..

Verificările au fost efectuate de CNSAS ca urmare a cererii nr. x/04.08.2016 adresată de către domnul C.Ş., care şi-a exercitat dreptul legal şi legitim de acces la propriul dosar, prevăzut de art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008. Prin această cerere, C.Ş. a solicitat verificarea posibilei calităţi de lucrător al Securităţii, în sensul legii, cu privire la toţi ofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului identificat în arhiva CNSAS pe numele său.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei, cu atribuţii pe linie de Securitate (...) în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Curtea de apel a verificat înscrisurile administrate prin prisma condiţiilor impuse de lege pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, respectiv art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, conchizând în sensul că cererea formulată de intimatul CNSAS este neîntemeiată.

Soluţia instanţei de fond nu este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Astfel, susţinerea recurentului privind încadrarea activităţii intimatului-pârât în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este întemeiată.

Prima condiţie prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a), respectiv ca persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, al Securităţii în perioada 1945 - 1989, este întrunită întrucât pârâtul A. a avut gradul de locotenent în cadrul IJS Vaslui, Serviciul I (1985).

De asemenea, activitatea constând în exploatarea informativă a corespondenţei interceptate şi propunerea de transfer a materialelor astfel obţinute către Serviciul II al IJS Vaslui a încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, configurând şi cea de-a doua condiţie impusă de textul citat mai sus.

Înalta Curte reţine că simpla obţinere a unor informaţii cu caracter personal referitoare la cei urmăriţi de Securitate, fără cunoştinţa şi fără acordul acestora, pentru motive ce nu aveau legătură cu apărarea intereselor naţionale, constituie o violare a dreptului la viaţa privată.

Urmare a analizării corespondenţei interceptate, intimatul pârât a solicitat Biroului S informaţii suplimentare despre persoana urmărită, menţionând că interesează în mod deosebit "comentarii legate de nivelul de trai şi politica partidului şi statului."

De asemenea, propunerea de transfer a materialelor către Serviciul II al IJS Vaslui a avut drept consecinţă încadrarea informativă a persoanei urmărite, din motive exclusiv politice, aşa cum rezultă din Raportul din 10.05.1985 prin care s-a aprobat propunerea de luare în lucru a lui C.Ş. pentru "comentarea nefavorabilă a politicii interne şi externe a României"

Aceste date dovedesc imixtiunea intimatului pârât în viaţa privată a titularului cererii de verificare, intimatul participând la punerea în executare a unei măsuri care, în mod evident, a fost de natură a îngrădi drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanelor urmărite, anume dreptul la viaţă privată, recunoscut şi garantat, atât de Constituţia României din1965, cât şi de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948 şi semnată şi de România la 14 decembrie 1955.

Din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 nu prezintă relevanţă apărările intimatului cu privire la poziţia ocupată în lanţul decizional care a condus la adoptare unor măsuri de restrângere a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, din moment de îngrădirea dreptului la secretul corespondenţei şi dreptului la viaţă privată, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, s-a produs şi prin prelucrarea de către intimat a informaţiilor obţinute din interceptarea scrisorilor persoanei urmărite.

Stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii, indiferent de gradul sau funcţia deţinută, are în vedere doar faptele şi acţiunile prin care foştii angajaţi ai Ministerului de Interne au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în absenţa unui motiv întemeiat al supravegherilor informative. Aşadar, prin activităţile descrise anterior, care vizau viaţa privată a persoanei şi dreptul la secretul corespondenţei, pârâtul a desfăşurat o acţiune abuzivă, contrară drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este întemeiat, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamant, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, va admite acţiunea reclamantului şi va constata calitatea pârâtului intimat de lucrător al Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 230 din 8 aprilie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Admite acţiunea formulată de reclamant.

Constată calitatea pârâtului A., domiciliat în Municipiul Bucureşti, de lucrător al Securităţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 mai 2022.