Validity of withdrawal from religious property restitution request without internal ecclesiastical approval
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court admitted the defendant's appeal, quashed the appellate court’s judgment, and dismissed the plaintiff’s action, thereby upholding the validity of the administrative decision that registered the withdrawal of a restitution claim. The dispute concerned an administrative challenge by a parish to a special committee’s decision which accepted the parish’s withdrawal of a 2006 request for the restitution of land, where the appellate court had previously ordered the committee to adjudicate the claim on its merits by erroneously finding the committee failed to verify the identity between the entity that filed the claim (the archdiocese) and the entity that withdrew it (the parish). The Supreme Court ruled that the parish was the valid titleholder of the restitution request and had the standing to withdraw it, noting that while submission of the request required going through the archdiocese pursuant to O.U.G. No. 94/2000, the withdrawal did not, and that the property had not yet entered the parish’s patrimony, thus negating the need for further internal church approvals under the Statute of the Romanian Orthodox Church.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 453 alin. (2) din C. proc. civ, art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Validity of withdrawal from religious property restitution request without internal ecclesiastical approval: Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 24 mai 2022
Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal (prin declinare de la Tribunalul Alba - Sentinţa nr. 1748 din 04.12.2019), reclamanta Parohia Ortodoxă Română Câmpeni - Deal a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea Adreselor nr. x/06.06.2019 şi nr. y/10.07.2019 prin care a renunţat la soluţionarea cererii de retrocedare nr. x/27.01.2006 şi drept consecinţă: să se dispună anularea Deciziei nr. 8729/18.07.2019 emise de pârâta Comisia specială de retrocedare; sa fie obligată pârâta să soluţioneze cererea de retrocedare nr. x/27.01.2006; cheltuieli de judecată doar în cazul în care se va opune admiterii contestaţiei.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 61 din 24 iunie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Română Câmpeni-Deal în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România şi a anulat Decizia nr. 8729/18.07.2019 emisă de pârâtă.
A obligat pârâta să procedeze la soluţionarea pe fond a cererii de retrocedare nr. x/27.01.2006.
A respins în rest acţiunea.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).
În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că instanţa de fond a reţinut în mod eronat în considerentele sentinţei atacate faptul că autoritatea pârâtă în mod greşit a luat act de renunţarea la cererea de retrocedare fără a face minime verificări privind identitatea de părţi dintre solicitantul cererii de retrocedare, care este Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba Iulia, şi titularul cererii de renunţare.
Recurenta pârâtă a susţinut că prima instanţă nu a ţinut cont de realitate şi a făcut confuzie între titularul cererii de retrocedare şi al cererii de renunţare (Parohia) şi persoana prin intermediul căreia s-a depus cererea de retrocedare (Arhiescopia), calificând, în mod greşit, Arhiescopia ca fiind titulara cererii de retrocedare şi, implicit, persoana îndreptăţită la acordarea beneficiului O.U.G. nr. 94/2000.
Recurenta pârâtă a mai considerat că în mod greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 RON, cu încălcarea art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere că acţiunea reclamanei a fost admisă în parte.
II. Analiza motivelor de casare
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Intimata reclamantă Parohia Ortodoxă Câmpeni-Deal a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 8729/18.07.2019 emise de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România şi obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a cererii de retrocedare nr. x/27.01.2006.
Prin cererea nr. x/13.02.2006, Parohia Ortodoxă Română Câmpeni - Deal a solicitat Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, retrocedarea în natură a terenului intravilan situat în oraşul Câmpeni, jud. Alba, înscris în c.f. nr. x Câmpeni, cu nr. top. x, top. x, top. x şi top. x.
Ulterior, prin Adresa nr. x/06.06.2019, Parohia Ortodoxă Română Câmpeni - Deal a comunicat pârâtei Comisia Specială de Retrocedare şi Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de Alba Iulia că terenul respectiv nu poate forma obiectul retrocedării solicitate şi că Parohia nu poate solicita nici o despăgubire compensatorie, deoarece acesta aparţine Şcolii generale Câmpeni, iar Biserica nu poate avea vreo pretenţie.
Parohia Ortodoxă Română Câmpeni - Deal a transmis Comisiei Speciale de Retrocedare Adresa nr. x/24.07.2019, prin care a arătat că renunţă la cererea de retrocedare făcută în anul 2006, deoarece în prezent nu se mai justifică demersurile făcute.
Prin Decizia nr. 8729/18.07.2019 Comisia Specială de Retrocedare a luat act de renunţarea la cererea de retrocedare nr. x/27.01.2006 depusă de Parohia Ortodoxă Română Câmpeni - Deal.
Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, în sensul că a anulat Decizia nr. 8729/18.07.2019 şi a obligat pârâta Comisia Specială de Retrocedare la soluţionarea pe fond a cererii nr. x/27.01.2006, reţinând că pârâta Comisia Specială de Retrocedare în mod greşit luat act de renunţarea la cererea de retrocedare fără a face minime verificări privind identitatea de părţi dintre solicitantul cererii de retrocedare, care este Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba Iulia, şi titularul cererii de renunţare.
Soluţia instanţei de fond nu este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.
Înalta Curte reţine că titularul cererii de retrocedare este Parohia Ortodoxă Română Câmpeni - Deal, în calitate de persoana ce se pretinde îndreptăţită la restituire, din patrimoniul căreia bunul a fost preluat de stat, şi nu Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba Iulia cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.
Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba Iulia a depus cererea de retrocedare în conformitatea cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.
Potrivit acestor dispoziţii, doar cererea de retrocedare adresată Comisiei Speciale de Retrocedare se depune prin centrul de cult sau prin centrul eparhial. Acest text nu prevede vreo restricţie în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de a renunţa a cererea respectivă sau la exercitarea dreptului la acţiune în justiţie. Dacă titularul cererii de retrocedare era Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba Iulia, atunci această instituţie ar fi trebuit să aibă calitate procesuală activă în prezenta cauză. Or, acţiunea a fost promovată de Parohia Ortodoxă Română Câmpeni - Deal, în calitate de persoană vătămată de actul contestat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România şi soluţia a fost pronunţată prin raportare la acest cadru procesual.
Prin urmare, autoritatea pârâtă nu avea obligaţia de a face verificări cu privire la exercitarea dreptului de renunţare la cererea formulată de Parohia Ortodoxă Română Câmpeni - Deal, din moment ce această persoană este titularul cererii de retrocedare.
Nu se poate reţine incidenţa art. 170 alin. (6), (7) şi 10 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române aprobat prin H.G. nr. 53/2008, în sensul că pentru formularea cererii de renunţare era nevoie de aprobarea Consiliului Parohial, a Adunării Parohiale, a Protopopiatului Ortodox Câmpeni şi aprobarea Permanenţei/Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia. Intanţa de recurs constată că bunul care face obiectul cererii de retrocedare nu se află în patrimoniul Parohiei Ortodoxe Română Câmpeni-Deal, depunerea cererii de retrocedare în temeiul O.U.G. nr. 94/2000 neavând efectul recunoaşterii unui drept de proprietate al reclamantei, ci doar posibilitatea parcurgerii procedurii administrative în vederea redobândirii unui drept de proprietate.
Faţă de considerentele expuse, reţinând că Decizia nr. 8729/18.07.2019 a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România contestată de reclamantă a fost legal emisă, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care aceasta a fost anulată, este nelegală, impunându-se a fi reformată.
III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este întemeiat, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtă, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Câmpeni-Deal, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România împotriva sentinţei nr. 61 din 24 iunie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Respinge acţiunea formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Câmpeni-Deal, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 mai 2022.