Tax assessment peremption: voluntary suspension does not trigger ex officio resumption or judicial notification

Şedinţa publică din data de 24 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 04.03.2018, sub nr. x/2018, reclamantul Cabinet Medical Individual Doctor A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul comunei Bălţeşti, Comuna Bălţeşti prin Primar şi Serviciul Impozite şi Taxe Locale prin Primăria comunei Bălţeşti, anularea Deciziei nr. 148/2017 de impunerea pentru anul 2016, ca nelegală şi netemeinică, precum şi a tuturor actelor normative subsecvente.

Prin sentinţa nr. 1975 din 29 noiembrie 2018, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei nr. 1975 din 29 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul Cabinet Medical Individual Dr. A., criticând-o pentru nelegalitate.

2. Soluţia Curţii de Apel

Prin decizia nr. 375 din data de 16 iunie 2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a constatat perimat recursul formulat de reclamantul Cabinet Medical Individual Doctor A. împotriva sentinţei civile nr. 1975 din 29 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

3. Cererea de recurs

Împotriva deciziei nr. 375 din data de 16 iunie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs Cabinetul Medical Individual Doctor A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul a arătat că la data de 04.06.2020, cauza a fost suspendată prin acordul părţilor, fiind invocată o excepţie de neconstituţionalitate.

Ţinând seama de perioada pandemică, recurentul apreciază că părţile ar fi trebuit informate în scris despre apropierea împlinirii termenului de 1 (unu) an de la data suspendării având ca efect perimarea, situaţia fiind cu totul una excepţională, cu implicaţii asupra sănătăţii publice.

4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, prin prisma argumentelor prezentate de părţi, constată că recursul este nefondat.

Înalta Curte urmează a înlătura, ca nefondat, motivul de recurs invocat, subsumat cazului prevăzut la art. 408 pct. 5 C. proc. civ., reţinând că, în mod corect şi legal cu aplicarea prevederilor art. 420, instanţa a constatat perimată cererea de chemare în judecată.

Astfel, din actele dosarului, se constată că prin încheierea de şedinţă din data de 04.06.2019, cauza a fost suspendată, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 11.02.2020, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea discutării excepţiei de perimare.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Potrivit alin. (2), termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Alineatul (3) al aceluiaşi articol prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

Potrivit art. 415 C. proc. civ.,

"Judecata cauzei suspendate se reia:

1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor;

2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părţii interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6;

3. din oficiu, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

4. prin alte modalităţi prevăzute de lege."

Contrar alegaţiilor recurentului-reclamant, constată Înalta Curte că, în situaţia suspendării voluntare a judecăţii, dispuse în temeiul art. 411 alin. (1) C. proc. civ., art. 415 C. proc. civ. nu prevede posibilitatea instanţei de a repune cauza pe rol din oficiu în vederea continuării judecăţii (ci numai în situaţiile expres prevăzute de pct. 3 al articolului menţionat).

În cazul suspendării voluntare a judecării cauzei, termenul de perimare începe să curgă de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Deci, în situaţia suspendării voluntare a judecăţii dispuse în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., procesul se reia la cererea părţii interesate şi nu din oficiu, de instanţă, aspect ce nu reprezintă altceva decât o aplicare particulară a principiului disponibilităţii, ce guvernează procesul civil, cererea de repunere pe rol circumscriindu-se obligaţiei generale a părţilor de a contribui la desfăşurarea procesului, îndatorire prevăzută de art. 10 C. proc. civ.

Perimarea implică prezumţia de renunţare tacită a părţii la judecată şi constituie, totodată, o sancţiune a pasivităţii ei, vizând orice cerere de chemare în judecată sau de exercitare a unei căi de atac, operând de drept, la împlinirea termenului legal, împotriva oricăror persoane fizice, inclusiv a celor lipsite de capacitate, precum şi a oricăror persoane juridice. În consecinţă, revine părţii obligaţia de a face dovada că nu a stat în pasivitate sau că ar fi fost împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act procedural făcut în cauză. El se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură în scopul judecării cauzei, respectiv se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor împrejurări mai presus de voinţa sa.

În cauză, recurentul - reclamant nu a făcut dovada unor motive temeinic justificate care l-au împiedicat a stărui în judecarea cauzei, aşa cum o cer dispoziţiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ., ci a apreciat că, din cauza situaţiei pandemice, trebuia informat în scris de către instanţa de judecată despre apropierea împlinirii termenului de perimare.

Instanţa de control judiciar constată că nu există nicio dispoziţie legală în acest sens, obligaţia de a solicita reluarea judecăţii îi revine în exclusivitate părţii.

În plus, cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării excepţiei de perimare la data de 11.02.2020, iar recurentului - reclamant i-a fost comunicată citaţia la data de 18.02.2020, anterior instituirii stării de urgenţă pe teritoriul României prin Decretul nr. 195/16.03.2020 emis de Preşedintele României.

Prin urmare, susţinerile recurentului - reclamant nu sunt apte a dovedi incidenţa motivului de casare invocat, hotărârea recurată nefiind pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Cabinet Medical Individual Doctor A. împotriva deciziei nr. 375 din 16 iunie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2022.