Constitutional challenge to Law No. 55/2020 via annulment action quashed as inadmissible; appeal upheld rejection

Şedinţa publică din data de 24 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2020 la data de 08.10.2020 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Senatul României, Camera Deputaţilor a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună anularea Legii nr. 55/2020, cu cheltuieli de judecată.

La data de 21.10.2020 reclamantul a a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii 55/2020.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 201/2020 din 14 decembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III -a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca inadmisibilă. Totodată, a respins şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 55/2020, ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 201/2020 din 14 decembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III -a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - reclamant a arătat că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura cauzei.

Recurentul-reclamant a susţinut că înscrisurile ataşate cererii de chemare în judecată şi împrejurările enunţate în cuprinsul acesteia, dovedesc faptul că pretenţiile sale au legătură cu drepturile prevăzute de art. 2, art. 3, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 46/2003, precum şi cele prevăzute de art. 22, art. 29, art. 30, art. 31 din Constituţia României, respectiv drepturi care i-au fost vătămate de actul administrativ atacat.

Actul atacat este un act administrativ în condiţiile art. 2 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece are caracter normativ, este emis de o autoritatea publică în regim de putere publică, în vederea executării în concret a Legilor nr. 95/2006, nr. 415/2002, nr. 346/2006.

Recurentul - reclamant arată că instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, invocând motive străine de natura cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinările formulate, intimaţii - pârâţi Senatul României şi Parlamentul României - Camera Deputaţilor au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, a temeiurilor de drept invocate şi a probelor administrate în cauză, Înalta Curte reţine caracterul său nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

Recurentul - reclamant a sesizat instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea Legii nr. 554/2004.

Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea în anularea ca inadmisibilă. Totodată, a respins şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 55/2020, ca inadmisibilă.

Din cuprinsul cererii de recurs rezultă că recurentul - reclamant a invocat critici doar cu privire la soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă, susţinând că sentinţa recurată cuprinde motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că, deşi prin recurs a fost invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul nu a adus nicio critică de natură să demonstreze că hotărârea pronunţată de către instanţă "nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Contrar celor susţinute de recurentul-reclamant, hotărârea instanţei de fond răspunde exigenţelor unei motivări conforme art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată fiind pronunţată în raport de prevederile art. 146 din Constituţia României şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În realitate, susţinerile recurentului-reclamant referitoare la nemotivarea hotărârii de fond din perspectiva întemeierii pe motive străine de natura cauzei nu reflectă decât dezacordul părţii în privinţa argumentelor care au stat la baza soluţiei pronunţate de prima instanţă, fără a susţine însă motivul de casare invocat.

Instanţa de control judiciar reţine că motivarea primei instanţe cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, în sensul că reclamantul urmăreşte prin prezenta acţiune constatarea neconstituţionalităţii Legii 55/2020, ulterior promulgării acesteia, printr-un control de constituţionalitate exercitat de instanţa judecătorească, nu reprezintă o motivare străină de natura cauzei.

Argumentarea succintă a soluţiei date cererii de chemare în judecată formulată de reclamant este suficientă pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să poată exercita un control de legalitate adecvat al acesteia.

Înalta Curte constată că, în mod corect, a apreciat instanţa de fond că actul dedus judecăţii, Legea nr. 55/2020, nu poate face obiectul controlului exercitat de instanţa de contencios administrativ, întrucât conformitatea legii raportat la dispoziţiile constituţionale, dispoziţiile tratatelor şi pactelor internaţionale la care România este parte, nu poate fi analizată decât de către instanţa de contencios constituţional, potrivit art. 146 din Constituţia României.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 201/2020 din 14 decembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2022.