Age limit in social scholarship regulation: objective justification under anti-discrimination law and validity of ministerial order

Şedinţa publică din data de 24 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2020, la data de 07.05.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, solicitând să se dispună anularea în parte a Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3392/27.02.2017, privind stabilirea Criteriilor generale de acordare a burselor şi a altor forme de sprijin material pentru studenţii şi cursanţii din învăţământul superior de stat, învăţământ cu frecvenţă, emis de Ministerul Educaţiei Naţionale, publicat în Monitorul Oficial nr. 155/02.03.2017, respectiv, a art. 6 alin. (4) din Anexa la acest Ordin.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 192 din data de 20 iulie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 192 din data de 20 iulie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - reclamant a arătat că sentinţa primei instanţe este nelegală, instanţa aplicând greşit prevederile art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, reţinând că instituirea limitei de vârstă de 35 de ani până la care statul acordă burse sociale studenţilor are o justificare obiectivă şi rezonabilă, fiind o măsură adecvată şi necesară pentru aplicarea politicii statale de protecţie a tinerilor.

Dacă legiuitorul ar fi urmărit sprijinirea doar a tinerilor studenţi proveniţi din medii socioeconomice defavorizate, această justificare ar fi putut să fie menţionată în expunerea de motive care a stat la baza adoptării acestui act normativ. Or, nu este menţionată în expunerea de motive Legea tinerilor nr. 350/2006. Dimpotrivă, legiuitorul face trimitere la Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 menţionează în chiar cuprinsul art. 19 din Anexa la acest Ordin că "Nu pot constitui criterii de acordare a oricărui tip de burse provenite din fonduri de la bugetul de stat: vârsta sexul, religia, rasa, naţionalitatea, cetăţenia, orientarea sexuală, apartenenţa politică a candidatului sau familiei (. . .)"

În consecinţă, Curtea de Apel Timişoara a aplicat greşit prevederile art. 118 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 cele din art. 19 din Anexa la Ordinul Ministerului Educaţiei Cercetării nr. 3392/27.02.2017, considerând că interzic doar discriminarea în rândul tinerilor, nu că interzic discriminarea în rândul studenţilor.

În urma acestui raţionament, în mod greşit a stabilit prima instanţă faptul că dispoziţiile art. 6 alin. (4) din Anexa la Ordinul Ministerului Educaţiei Cercetării nr. 3392/27.02.2017 nu pot fi considerate nici discriminatorii, nici nelegale, întrucât nu contravin unor prevederi normative cu forţă juridică legală ori superioară.

Instanţa a aplicat greşit prevederile art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora "Ordinele, instrucţiunile alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza în executarea cărora au fost emise nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora."

Curtea de Apel Timişoara a reţinut că ar fi solicitat înlocuirea normei cuprinse în alin. (4) al art. 6 din Anexa la Ordinul nr. 3392/27.07.2017 cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, invocând în acest sens Decizia nr. 1325/04.12.2008 a Curţii Constituţionale. Controlul de legalitate pe care l-a declanşat vizează Ordinul nr. 3392/27.07.2017, respectiv art. 6 alin. (4) a cărui anulare a solicitat-o.

Consideră că dispoziţia normativă cuprinsă în art. 6 alin. (4) din Anexa la Ordinul nr. 3392/27.07.2017 nu poate fi exceptată de la cenzura de legalitate a instanţei, astfel cum susţine Curtea de Apel Timişoara, întrucât a solicitat anularea unor prevederi care sunt în mod evident nelegale şi în dezacord cu dispoziţiile legale cu forţă juridică superioară.

În ceea ce priveşte respingerea celui de-al doilea capăt de cerere, consider, de asemenea, că sentinţa primei instanţe este nelegală.

Din răspunsul primit de la Universitatea de Vest din Timişoara rezultă faptul că motivul pentru care nu i s-a acordat bursa socială a fost depăşirea limitei de vârstă de 35 de ani, impuse prin Regulamentul privind acordarea burselor, în baza art. 6 alin. (4) din Ordinul Ministerului Educaţiei Cercetării nr. 3392/27.02.2017, iar nu neîndeplinirea celorlalte condiţii, care au fost apreciate în mod obiectiv si legal. În consecinţă, în mod nelegal prima instanţă a respins acest capăt de cerere, apreciind că nu s-a dovedit în mod cert că ar fi beneficiat de bursa socială în absenta reglementării limitei de vârstă.

4. Apărările formulate de intimatul - pârât

Prin întâmpinarea formulată, intimatul - pârât Ministerul Educaţiei şi Cercetării a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de criticile invocate, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În cauză, reclamantul a contestat prevederile art. 6 alin. (4) din Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3392/27.02.2017, susţinând că sunt nelegale, contravenind unor norme cu forţă juridică superioară şi având caracter discriminatoriu, invocând în acest sens prevederile O.G. nr. 137/2000.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că instituirea limitei de vârstă pentru acordarea burselor sociale are o justificare obiectivă şi rezonabilă, fiind o măsură adecvată şi necesară pentru aplicarea politicii statale de protecţie a tinerilor, în considerarea faptului că statul nu şi-a asumat obligaţia de a asigura protecţie nelimitată persoanelor care înţeleg să urmeze cursurile unor instituţii de învăţământ superior de stat, ci doar a persoanelor care se află într-o situaţie dezavantajoasă din punct de vedere social, fiind "tineri", în înţelesul legii, având, deci, o experienţă de viaţă limitată, în privinţa acestora putând fi prezumată necesitatea instituirii unui regim special de protecţie, în vederea realizării drepturilor, precum şi pentru asigurarea incluziunii sociale a acestora.

Recurentul-reclamant a criticat sentinţa de fond din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, după cum se va arăta în cele ce succed.

În cadrul acestui motiv de nelegalitate recurentul-reclamant a susţinut interpretarea şi aplicarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, prevederile art. 118 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 cele din art. 19 din Anexa la Ordinul Ministerului Educaţiei Cercetării nr. 3392/27.02.2017, prevederile art. 78 din Legea nr. 24/2000.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, Înalta Curte constată că, raportat la situaţia de fapt stabilită în cauză, instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod corect dispoziţiile legale incidente în cauză.

Criteriile generale de acordare a burselor şi a altor forme de sprijin material pentru studenţii şi cursanţii din învăţământul superior, învăţământ cu frecvenţă sunt prevăzute în Ordinul MEN nr. 3392/2017.

Potrivit art. 6 alin. (4) din acest ordin, "Bursele sociale se acordă pe durata studiilor, până la împlinirea vârstei de 35 de ani".

De esenţa oricărei forme de discriminare este diferenţa de tratament care se aplică unei persoane, prin comparaţie cu cel aplicat unei alte persoane aflate într-o situaţie similară, aspect ce rezultă inclusiv din definiţia legală a discriminării, cuprinsă în art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000.

În cauză, nu se poate reţine caracterul discriminatoriu al prevederilor contestate, în condiţiile în care reclamantul nu se află într-o situaţie de fapt identică cu persoanelor având vârsta de până la 35 de ani, pentru ca acestea să poată fi comparate, rezultând astfel că nu ar putea fi constatată o situaţie de discriminare în cazul său.

Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe nu a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000.

Art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 stipulează că sunt discriminatorii prevederile şi practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la art. 1(rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, etc) faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un interes legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.

Prin urmare, dispoziţiile art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 sunt clare, în sensul că diferenţierea nu reprezintă discriminare dacă "aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare".

În speţă, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, instituirea limitei de vârstă pentru acordarea burselor sociale are o justificare obiectivă şi rezonabilă, fiind o măsură adecvată şi necesară pentru aplicarea politicii statale de protecţie a tinerilor.

Faţă de cele arătate, instanţa de control judiciar constată că, în cauză, nu au fost încălcate nici principiile pe care se bazează sistemul naţional de învăţământ, prevăzute la art. 118 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.

Nefondate sunt şi criticile invocate de recurentul - reclamant cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere.

Înalta Curte reţine că Universitatea de Vest din Timişoara - Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie a răspuns prin adresa nr. x/01.11.2019 că dosarul administrativ nu a putut fi procesat, întrucât Regulamentul privind acordarea burselor şi a altor forme de sprijin material pentru studenţii de la ciclurile de studii de licenţă şi master din Universitatea de Vest din Timişoara stabileşte la art. 15 o limită de vârstă pentru a beneficia de bursă socială de 35 de ani.

Art. 15 alin. (5) şi (6) din Regulamentul privind acordarea burselor şi a altor forme de sprijin material pentru studenţii de la ciclurile de studii de licenţă şi master din Universitatea de Vest din Timişoara stabileşte că "beneficiarii burselor sociale se stabilesc prin aplicarea, în ordine, a criteriilor de eligibilitate, … în ordinea crescătoare a venitului lunar net mediu pe membru de familie, în limita bugetului disponibil", precum şi că "în urma centralizării listelor primite de la facultăţi, Comisia centrală de acordare a burselor stabileşte lista finală de beneficiari ai burselor sociale, în ordinea criteriilor prevăzute la alin. (2) şi în ordinea crescătoare a venitului lunar net mediu pe membru de familie, cu încadrarea în bugetul repartizat pentru această categorie de burse".

Contrar celor susţinute de recurentul - reclamant, instanţa de fond nu a reţinut faptul că nu s-a dovedit în mod cert că ar fi beneficiat de bursa socială în absenţa reglementării limitei de vârstă, ci a reţinut că nu se poate stabili cu certitudine că, dacă ar fi fost analizate criteriile prevăzute la art. 15 alin. (5) şi (6) din Regulament, reclamantului i-ar fi fost admisă cererea de acordare a ajutorului financiar, pentru a se putea concluziona că prejudiciul invocat de acesta are caracter cert, fiind susceptibil de reparare prin angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului.

În concluzie, instanţa de fond a constatat, în mod corect, că prevederile art. 6 alin. (4) din Anexa la Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3392/27.02.2017 nu pot fi considerate nici discriminatorii, nici nelegale, ca urmare a faptului că ar contraveni unor prevederi normative cu forţă juridică egală ori superioară.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 192 din data de 20 iulie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2022.