Allocation of coexistence study and electrical network modification costs in public road infrastructure projects under ANRE Order No. 25/2016
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal of the County Administrative Authority, upholding the Court of Appeal’s decision to reject the action, thereby maintaining the validity of the challenged provisions in the National Regulatory Authority in Energy (ANRE) Order No. 25/2016. The dispute concerned a partial annulment action against the ANRE Order, which established a methodology for issuing siting permits by network operators, specifically challenging articles that allocated the costs of coexistence studies and works to the permit applicant. The applicant argued that these provisions were retroactive, violated local public finance laws restricting the use of budget credits to strictly institutional activities, and contradicted technical standards requiring network owners to bear the costs of modifications for public road maintenance. The court held that the challenge was unfounded because the works were ongoing or future-oriented rather than retroactive, and the allocation of costs for modifying electrical distribution facilities was consistent with the Energy Law and objective criteria set by the competent authority; furthermore, the comparison to a ministry order was legally impermissible as an administrative act of the same rank.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 alin. (1) din Legea nr. 134/2010, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, art. 78 din Legea nr. 24/2000, art. 81 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ; Allocation of coexistence study and electrical network modification costs in public road infrastructure projects under ANRE Order No. 25/2016: Al doilea motiv invocat în promovarea actiunii şi care nu a fost avut în vedere de prima instanţă, fiind de asemenea analizat în mod superficial de aceasta, se referă la faptul că prevederile articolelor a căror anulare o solicită contravin dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, în sensul că, în calitate de ordonator de credite poate angaja şi utiliza creditele bugetare numai pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiei publice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 24 mai 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 27.11.2018 reclamantul Judeţul Arada în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a solicitat instanţei:
1. anularea, în parte, a Ordinului nr. 25/2016 privind aprobarea Metodologiei pentru emiterea avizelor de amplasament de către operatorii de reţea, emis de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, respectiv a art. 18 alin. (1), art. 24 alin. (4), art. 30 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 39 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5), precum şi a celorlalte reglementări din Anexa 1, care prevăd că studiul de coexistenţă şi executarea lucrărilor se efectuează pe cheltuiala solicitantului avizului.
2. în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, solicită obligarea pârâţilor la plata, în solidar, a cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2089/25.06.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 2089/25.06.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Judeţul Arad, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - reclamant a arătat că prevederile legale a cäror anulare o solicitäm: art. 18 alim art. 24 alin. (4). art. 30 alin. (2), art. 33 alin. (1). art. 39 alin. (1), alin. (3) alin, (5). precum a celorlalte reglementäri din Anexa I a Ordinului nr. 25/2016 A.N.R.E. care preväd cä studiul de coexistentä executarea lucrärilor se efectueazä pe cheltuiala solicitantului, încalcä mai multe prevederi legale din Constitutia Romaniei. C. civ.. Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale. Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executärii lucrärilor de constructii. Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicä legislativä pentru elaborarea actelor normative. etc.
Recurentul a considerat că instanţa de fond a analizat superficial motivele invocate în susţinerea acţiunii, aspect ce reiese din motivarea hotărârii civile atacate.
În primul rând, prin acţiunea formulată, a arătat că prevederile Ordinului nr. 25/22.06.2016 A.N.R.E. nu se pot răsfrânge asupra unor lucrări efectuate în trecut, în speţă, fiind vorba despre drumurile judeţene aflate în proprietatea Judeţului Arad şi care sunt atestate în Anexa I la H.G. nr. 976/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Arad, precum şi al municipiului Arad, oraşelor şi comunelor din judeţul Arad.
Prima instanţă a apreciat greşit că Judeţul Arad ar intenţiona să construiască alte drumuri sau să modifice drumurile judeţene existente ceea ce ar echivala cu efectuarea unor lucrări noi, însă, în actiunea formulată, s-a făcut referire la situaţia precară a drumurilor judeţene care necesită reparare/reabilitare/modernizare, ceea ce presupune că nu se vor efectua modificări ale drumurilor în sensul măririi suprafeţelor sau schimbării/modificării traseelor acestora.
În speţă, este vorba despre drumuri judeţene pentru care a obţinut autorizaţiile de construire, a construit aceste drumuri judeţene încă din anul 1968, deci anterior emiterii Ordinului nr. 25/22.06.2016 A.N.R.E., motiv pentru care sunt aplicabile dispoziţiile actelor normative ce au fost în vigoare la data emiterii autorizaţiilor de construire a acestor drumuri.
Recurentul a arătat că în mod corect prima instanţă a constatat că Ordinul nr. 25/2016 A.N.R.E., prin faptul că nu reglementează situaţiile existente anterior emiterii acestuia, dă loc de interpretare în sensul că pentru construcţiile realizate anterior emiterii ordinului se vor aplica aceste prevederi. Astfel, în opinia sa, acest ordin instituie un caracter retroactiv, pe motiv că vizează şi lucrări de construcţii(în speţă drumurile judeţene) finalizate anterior intrării în vigoare a acestui act administrativ normativ, ceea ce nu poate fi admisibil. întrucât ar însemna că prevederile Ordinului se pot aplica şi unor fapte din trecut.
Al doilea motiv invocat în promovarea actiunii şi care nu a fost avut în vedere de prima instanţă, fiind de asemenea analizat în mod superficial de aceasta, se referă la faptul că prevederile articolelor a căror anulare o solicită contravin dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, în sensul că, în calitate de ordonator de credite poate angaja şi utiliza creditele bugetare numai pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiei publice.
Prima instanţă a apreciat în mod eronat că studiul de coexistenţă, studiul pentru eliberare amplasament sau lucrările de modificare a reţelelor electrice nu ar reprezenta impedimente în angajarea cheltuielilor aferente din partea Judeţului Arad, or contrar celor apreciate de instanţa de fond, nu poate angaja cheltuieli pentru lucrări privind construcţii (reţele electrice) în care nu are calitatea de proprietar sau investitor al lucrărilor respective, aşa cum este cazul în spetă, întrucât nefiind proprietarul reţelelor electrice cu privire la care este necesară efectuarea unor studii sau lucrări, nu poate efectua pe cheltuială proprie astfel de lucrări, motiv pentru care prevederile legale ale ordinului a căror anulare o solicită încalcă prevederile legale ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.
De asemenea, a arătat în fata primei instanţe că prevederile articolelor din Ordinul nr. 25/2016 A.N.R.E., a căror anulare o solicită, contravin prevederilor Punctului 4.11. din Anexa la Ordinul ministrului transporturilor nr. 1294/2017 pentru aprobarea Normelor tehnice privind amplasarea lucrărilor edilitare, a stâlpilor pentru instalaţii şi a pomilor în localităţile urbane şi rurale, conform cărora "deţinătorii construcţiilor sau a instalaţiilor acceptate sunt obligaţi să execute pe cheltuiala lor demolarea, mutarea sau modificarea acestora, dacă aceste operaţiuni sunt impuse de modernizarea, modificarea, întreţinerea sau exploatarea drumurilor publice.
Recurentul arată că prima instanţă a tratat superficial şi această problemă, limitându-se la a aprecia -: "cheltuielile pentru modificarea instalaţiilor de distribuire a energiei electrice sunt suportate conform reglementărilor emise de A.N.R.E.. în baza unor criterii obiective", neavând în vedere prevederea legală invocată mai sus, în baza căreia deţinătorul reţelei este obligat la executarea unor lucrări de modificare pe cheltuiala sa.
Totodată, privitor la acelaşi aspect, instanţa de fond a apreciat că neconcordantele Ordinului nr. 25/2016 A.N.R.E. privind legalitatea acestuia în raport cu Ordinul ministrului transporturilor nr. 1294/2017 se pot realiza doar prin raportare la legile, hotărârile, ordonanţele guvernului şi nu la alte acte administrative de acelaşi rang şi forţă juridică, conform art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, or, în formularea actiunii s-a raportat la neconcordanţele ordinului atacat cu diferite legi, hotărâri şi ordonanţe ale Guvernului, de nivel superior acestui ordin, nu numai la neconcordantele dintre cele două ordine.
Recurentul a susţinut că, nu în ultimul rând, Ordinul atacat încalcă şi dispoziţiile art. 77. art. 78 9i art. 81 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnici legislativ5 pentru elaborarea actelor normative.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Referitor la excepţia nulităţii recursului declarat de reclamant, invocată de intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei,
Examinând criticile expuse de reclamant prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că acestea vizează încălcarea sau aplicarea greşită de către instanţa de fond a normelor de drept material pe care reclamantul şi-a întemeiat acţiunea şi se subsumează cazului de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Prin urmare, excepţia nulităţii recursului va fi respinsă, ca neîntemeiată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Judeţul Arad este nefondat, urmând a fi respins, având în vedere următoarele:
Recurentul - reclamant Judeţul Arad a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea, în parte, a Ordinului nr. 25/2016 privind aprobarea Metodologiei pentru emiterea avizelor de amplasament de către operatorii de reţea, emis de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, respectiv a art. 18 alin. (1), art. 24 alin. (4), art. 30 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 39 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5), precum şi a celorlalte reglementări din Anexa 1, care prevăd că studiul de coexistenţă şi executarea lucrărilor se efectuează pe cheltuiala solicitantului avizului.
Instanţa de control judiciar constată că, deşi recurentul a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., considerând că hotărârea de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, din dezvoltarea recursului rezultă că acesta a invocat critici ce pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Astfel, recurentul a susţinut că instanţa de fond a analizat superficial motivele invocate în susţinerea acţiunii, aspect ce reiese din motivarea hotărârii civile atacate, precum şi faptul că prima instanţă nu a avut în vedere motivele invocate prin acţiune.
Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
În speţă, din lecturarea considerentelor sentinţei recurate Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi la limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.
Astfel fiind, judecătorul fondului a explicat soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată. Din considerentele expuse în hotărârea de fond recurată rezultă şi faptul că judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a susţinerilor părţilor şi a răspuns argumentelor acestora, expunând în mod logic şi gradual considerentele care au fundamentat soluţia adoptată.
Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiat, de asemenea, sentinţa recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material la circumstanţele de fapt ale cauzei.
Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentului cu privire la retroactivitatea Ordinului nr. 25/2016 a cărui anulare parţială s-a solicitat în prezenta cauză, întrucât activitatea de reabilitare, modernizare, dezvoltare, extindere etc. are loc în prezent, iar pentru această activitate este necesar să fie respectate prevederile din cuprinsul Ordinului ANRE nr. 25/2016.
Indiferent de momentul construirii/edificării drumurilor judeţene, avizele de amplasament vor fi solicitate doar dacă asupra acestor drumuri judeţene se execută în prezent lucrări de construcţii sau lucrări de modificare care, conform prevederilor legale în vigoare, sunt permise numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare.
Nefondate sunt şi susţinerile că Judeţul Arad nu este proprietar al reţelelor electrice care urmează a fi deviate, prin urmare nu ar putea suporta costuri legate de devierea/mutarea acestora pe alte amplasamente.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Înalta Curte constată că Judeţul Arad este proprietar al drumurilor judeţene, conform pct. II pct. 1 al Anexei la Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, astfel că reabilitarea acestora cade în sarcina sa.
Art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, stipulează că "Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale".
Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (7) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, "Cheltuielile pentru modificarea instalaţiilor de distribuţie a energiei electrice, ca urmare a racordării de noi utilizatori sau a schimbării caracteristicilor energetice iniţiale ale utilizatorilor existenţi, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate conform reglementărilor emise de autoritatea competentă, în baza unor criterii obiective".
Astfel că în mod just instanţa de fond a conchis că "ordinul este dat în acord şi cu respectarea dispoziţiilor art. 44 alin. (7) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare".
Nu pot fi primit nici susţinerile referitoare la pretinsele neconcordanţe ale ordinului a cărui anulare se solicită cu Ordinul ministrului transporturilor nr. 1294/2017 pentru aprobarea Normelor tehnice pentru amplasarea lucrărilor edilitare, a stâlpilor pentru instalaţii şi a pomilor în localităţile urbane şi rurale", întrucât, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, analiza legalităţii ordinului contestat se poate realiza doar prin raportare la legile, hotărârile şi ordonanţele guvernului, conform art. 78 din legea nr. 24/2000 şi nu la alte acte administrative normative de acelaşi rang şi forţă juridică.
Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive pentru reformarea sentinţei recurate, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul Judeţul Arad, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul declarat de reclamantul Judeţul Arad împotriva sentinţei civile nr. 2089 din data de 25 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2022.