Annulling public employment selection procedure due to non-objective criteria violating equal treatment principles

Şedinţa publică din data de 24 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A., a formulat prezenta acţiune de anulare concurs, solicitând suspendarea executării actelor administrative reprezentând Rezultatul selecţiei dosarelor pentru concursul de selecţie în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar şi Rezultatul soluţionării contestaţiilor depuse la selecţia dosarelor la concursul de selecţie în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar, inclusiv a celorlalte acte subsecvente emise de pârâtă; anularea actului administrativ reprezentând Rezultatul selecţiei dosarelor pentru examenul/concursul cu privire la rezultatele concursului de selecţie în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar, rezultate afişate la 15.11.2019 şi Rezultatul soluţionării contestaţiilor depuse la selecţia dosarelor la concursul de selecţie în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar, inclusiv a celorlalte acte subsecvente emise de pârâtă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 38 din 12 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

A fost admisă acţiunea şi a fost anulată procedura de concurs declanşată prin anunţul nr. x/24.10.2019.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 iulie 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus recalificarea cererii ca fiind o cerere de îndreptare a omisiunilor din sentinţa nr. 38/2010.

A respins excepţia inadmisibilităţii.

A admis cererea formulată de reclamantul A. şi a dispus îndreptarea omisiunii din sentinţa nr. 38/2020 în sensul obligării pârâtei Regia Naţională a Pădurilor Romsilva RA la plata către reclamantul A. a sumei de 2050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 38 din 12 iunie 2020 şi a încheierii de şedinţă din data de 21 iulie 2020 pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, respingerea cererii de modificare a cererii introductive ca tardiv formulată şi respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

În motivarea recursului, a arătat că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât la al treilea termen de judecată, reclamanta şi-a modificat cererea de chemare în judecată, iar pârâtul nu şi-a dat acordul în acest sens. Cu toate acestea, instanţa de fond s-a pronunţat asupra cererii modificate.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că hotărârea recurată, prin care s-a menţionat că la solicitarea instanţei, reclamantul şi-a precizat la data de 03.02.2020, obiectul acţiunii arătând că obiectul acţiunii vizează anularea întregii proceduri de concurs, cuprinde motive contradictorii faţă de sentinţa nr. 20/16.04.2020, în care aceeaşi instanţă a hotărât că modificarea cererii de chemare în judecată, prin care s-a urmărit completarea petitului cererii nu poate fi primită. Motiv pentru care, solicită înlăturarea acestor considerente din hotărârea recurată cu consecinţa respingerii cererii de modificare a cererii introductive ca tardiv formulată.

În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta a arătat că aspectele legate de depunerea cererii modificatoare a fost dezlegată prin sentinţa nr. 20/16.04.2020, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. Instanţa de fond prin admiterea precizărilor depuse la data de 03.02.2020, conform sentinţei nr. 38/12.06.2020, a pronunţat în aceeaşi speţă două hotărâri care se contrazic, încălcând autoritatea de lucru judecat a primei sentinţe, rămasă definitivă prin nerecurare.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat recurenta că stabilirea criteriilor de selecţie reprezintă prerogativa entităţii şi că acestea sunt obiective, independente, cuantificabile şi măsurabile, iar prin aplicarea uniformă a acestora se apreciază capacitatea candidatului de a ocupa postul respectiv, precum şi aptitudinile profesionale ale acestuia.

Criteriile de evaluare, definite de angajator şi comunicate prin anunţul nr. x/24.10.2019 nu au restrâns sau înlăturat folosirea sau exercitarea, în condiţii de egalitate, a drepturilor candidaţilor şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor de lege candidaţilor.

A apreciat recurenta că, prin înscrierea şi participarea efectivă, fără obiecţiuni scrise, înregistrate şi comunicate anterior publicării rezultatului concursului, fiecare candidat a achiesat tacit la condiţiile generale şi specifice şi criteriile de evaluare a candidaţilor pe care angajatorul le-a stabilit şi publicat prin anunţ.

A mai solicitat recurenta şi cenzurarea onorariului avocaţial acordat reclamantului, ţinând cont de complexitatea cauzei, munca depusă de avocat şi de numărul de termene la care a participat avocatul.

Recurenta a solicitat admiterea recursului declarat împotriva încheierii din 21 iulie 2020, cu consecinţa reducerii onorariului avocaţial la suma de 1000 RON(art. 451 alin. (2) C. proc. civ.), deoarece suma acordată este disproporţionat de mare în raport cu valoarea şi complexitatea cauzei şi a activităţii avocatului.

4. Apărările intimatei

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile tardivităţii formulării recursului şi nulităţii acestuia pentru nemotivare, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 38 din 12 iunie 2020 este nefondat şi că recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 21 iulie 2020 este nul, în considerarea celor ce urmează:

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat suspendarea executării şi anularea actelor administrative reprezentând Rezultatul selecţiei dosarelor pentru concursul de selecţie în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar şi Rezultatul soluţionării contestaţiilor depuse la selecţia dosarelor la concursul de selecţie în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar, inclusiv a celorlalte acte subsecvente emise de pârâtă. Ulterior, reclamantul prin precizările depuse la 03.02.2020, reclamantul a clarificat şi precizat cererea iniţială şi solicitat anularea întregii proceduri de concurs.

Instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii. A admis cererea în anulare modificată şi a anulat procedura de concurs în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar declanşată potrivit anunţului nr. x/24.10.2019. A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", recurenta a susţinut că instanţa a încălcat regulile de procedură referitoare la modificarea cererii de chemare în judecată, respectiv art. 204 alin. (3) C. proc. civ.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că potrivit art. 204 alin. (3) C. proc. civ. "Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor".

Concret, cererea de chemare în judecată (prin care s-a solicitat suspendarea executării actelor administrative precum şi anularea actului administrativ reprezentând Rezultatul selecţiei dosarelor pentru examenul/concursul cu privire la rezultatele concursului de selecţie în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar, rezultate afişate la 15.11.2019 şi Rezultatul soluţionării contestaţiilor depuse la selecţia dosarelor la concursul de selecţie în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar, inclusiv a celorlalte acte subsecvente emise de pârâtă) a primit un prim termen de judecată pe rolul Curţii de Apel Iaşi la data de 24.03.2020, însă la data de 20.01.2020 intimatul - reclamant a fost citat cu menţiunea de a preciza obiectul acţiunii, respectiv care sunt actele subsecvente a căror anulare o solicită.

La solicitarea instanţei, intimatul-reclamant a depus "precizări" la data de 03.02.2020 prin care a solicitat: 1) suspendarea derulării întregii proceduri de concurs aşa cum rezultă din Rezultatul selecţiei dosarelor pentru concursul de selecţie în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar; 2) anularea întregii proceduri de concurs aşa cum rezultă din Rezultatul selecţiei dosarelor pentru concursul de selecţie în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar.

Instanţa de control judiciar constată că la data formulării cererii de chemare în judecată(19.11.2019) procedură de concurs era în derulare iar intimatul - reclamant a solicitat şi anularea actelor subsecvente emise de pârâtă, respectiv a actelor ce urmau a fi emise ulterior formulării acţiunii. De altfel, prin întâmpinarea depusă în luna decembrie 2019 în dosarul Curţii de Apel Suceava, recurenta - pârâtă a făcut referire la Nota nr. x/25.11.2019(emisă ulterior formulării cererii de chemare în judecată), prin care a fost suspendată derularea concursului.

La 09 decembrie 2019, prin sentinţa nr. 107, Curtea de Apel Suceava a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Prin urmare, în mod corect, Curtea de Apel Iaşi, învestită cu soluţionarea cauzei, a solicitat reclamantului precizări cu privire la obiectul acţiunii, iar intimatul - reclamant, susţinând că nu există alte acte administrative emise de intimata - pârâtă pe parcursul procedurii de concurs, a arătat că obiectul acţiunii vizează anularea întregii proceduri de concurs, aşa cum rezultă din cele patru operaţiuni administrative postate pe site-ul intimatei - pârâte,

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că precizările din 03.02.2020 nu reprezintă modificări ale cererii de chemare în judecată, astfel că motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. este nefondat şi va fi respins.

În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta - pârâtă a invocat o contradicţie între considerentele sentinţei civile nr. 20 din 16 aprilie 2020 şi cele ale sentinţei recurate cu privire la modificarea cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se poate cere casarea când hotărârea cuprinde motive contradictorii în fundamentarea soluţiei pronunţate şi nu în raport de considerentele unei alte hotărâri.

În consecinţă, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este nefondat, întrucât motivarea primei instanţe răspunde exigenţelor art. 425 C. proc. civ., nefiind identificate contradicţii în raţionamentul instanţei de fond, ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. să nu-şi găsească incidenţa în cauză.

Cu referire la motivul de recurs care priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., în care se invocă autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte are în vedere faptul că, aşa cum s-a tranşat anterior, precizările depuse la data de 03.02.2020 nu reprezintă modificări ale cereri de chemare în judecată, prin urmare, aspectele reţinute în considerentele sentinţei nr. 20 din 16 aprilie 2020, prin care a fost soluţionată cererea de suspendare a executării procedurii de concurs, nu influenţează calificarea dată acestor precizări.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a invocat faptul că Rezultatul final şi Repartizarea canditaţilor pe unităţi silvice nu reprezintă acte subsecvente, aşa cum sunt ele definite de C. civ.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, Înalta Curte constată că organizarea concursului a avut loc prin instituirea unor criterii de selecţie care nu sunt în măsură să corespundă exigenţelor de legalitate, fiind de natură să determine un tratament diferenţiat, nejustificat, prin impunerea anumitor criterii de departajare şi anume vechimea facultăţii absolvite şi cifra de şcolarizare a facultăţii.

Criteriile de evaluare nu sunt justificate obiectiv şi rezonabil, fiind inadecvate scopului urmărit, de natură a conduce la un rezultat al evaluării prin selectarea unor candidaţi în temeiul unor criterii care să nu pună în valoare capacitatea candidaţilor de a ocupa postul respectiv şi aptitudinile acestora.

De asemenea, Înalta Curte reţine că obţinerea unor rezultate foarte bune în postul pentru care se desfăşoară concursul de selecţie nu se poate garanta prin impunerea criteriilor menţionate de recurenta-pârâtă, iar în lipsa unor motive reale care să poată susţine scopul legitim al concursului, respectiv acela de a se verifica aptitudinile profesionale şi capacitatea de a ocupa postul, se creează un dezavantaj pentru anumite persoane faţă de alte persoane.

Aşa fiind, în mod corect a reţinut prima instanţă că nu poate exista o justificare obiectivă rezonabilă pentru care introducerea unor criterii cu totul exterioare persoanei candidatului să fie acceptabilă, aceasta venind în conflict cu libertatea cetăţeanului de a participa la un concurs care i-ar permite accesul la un nou loc de muncă, mai ales la autorităţi publice.

Referitor la critica recurentei-pârâte în sensul că prin înscrierea şi participarea efectivă, fără obiecţiuni scrise, anterior publicării rezultatului concursului, fiecare candidat a achiesat în mod tacit la condiţiile generale şi specifice şi criteriile de evaluare a candidaţilor, Înalta Curte constată că şi această critică este neîntemeiată şi va fi respinsă.

Astfel, se constată că, procedura de concurs a fost declanşată prin anunţul nr. x/24.10.2019 în care la pct. 3 se menţionează "Criterii de evaluare ale candidaţilor: a) nota obţinută de către candidat la examenul de licenţă; b) media de absolvire a anilor de studiu de licenţă, calculată ca medie aritmetică a celor 4 ani de studiu; c) cifra de şcolarizare în anul de studiu 2019-2020, a facultăţii de silvicultură pe care a absolvit-o candidatul; d) vechimea unităţii de învăţământ pe care a absolvit-o candidatul, în cadrul sistemului educaţional; e) interviu (în cadrul căruia se testează abilităţile, aptitudinile şi motivaţia candidaţilor)", fără a se menţiona în mod expres procentul fiecărui criteriu. Ulterior a fost modificată ponderea criteriilor de evaluare a candidaţilor, fără însă ca aceştia să aibă cunoştinţă de această modificare, astfel că nu se poate susţine că reclamantul ar fi achiesat în mod tacit la condiţiile generale şi specifice şi criteriile de evaluare a candidaţilor, în condiţiile neîndeplinirii cerinţei de transparenţă şi legalitate a procedurii de concurs contestate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, iar hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material.

Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 21 iulie 2020, prin care a fost îndreptată omsiunea din sentinţa nr. 38 din 12 iunie 2020 şi au fost acordate intimatului - reclamant cheltuieli de judecată în sumă de 2050 de RON, este nul.

Recurenta a susţinut că suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, este disproporţionat de mare în raport cu valoarea şi complexitatea cauzei.

Instanţa de control judiciar constată că această susţinere nu reprezintă o critică de nelegalitate a sentinţei, ci o critică de netemeinicie, întrucât vizează exercitarea dreptului de apreciere al instanţei sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate în cauză şi nu poate forma obiectul controlului de legalitate al instanţei de recurs. În acest sens este relevantă Decizia nr. 3/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A. împotriva sentinţei nr. 38 din 12 iunie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, şi va constata nulitatea recursului declarat împotriva incheierii din data de 21 iulie 2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A împotriva sentinţei nr. 38/2020 din data de 12 iunie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Constată nulitatea recursului declarat de pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A împotriva a încheierii din data de 21 iulie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2022.