Moral damages for public integrity report: failure to prove unlawful act and causal link despite prior annulment

Şedinţa publică din data de 24 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 24.07.2018, sub nr. unic de dosar x/2018, reclamanţii A., B. şi C. ambii prin reprezentaţi legali D. şi A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, au solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru săvârşirea faptei ilicite arătată în prezenta acţiune şi obligarea Agenţiei Naţionale de Integritate la repararea prejudiciului moral cauzat reclamantului A. prin fapta ilicita săvârşita, estimat la suma de 200.000 Euro.

De asemenea, au solicitat obligarea Agenţiei Naţionale de Integritate la repararea prejudiciului moral cauzat lui B. şi C. prin fapta ilicita săvârşita, estimat la suma de 1.000.000 Euro, precum şi obligarea Agenţiei Naţionale de Integritate la suportarea cheltuielilor de judecata cauzate reclamantului de iniţierea prezentului litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 116/08.04.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii, a admis excepţia tardivităţii invocării prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor B. şi C..

Pe fond, a respins acţiunea ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 116/08.04.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C., ambii prin reprezentaţi legali D. şi A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenţii - reclamanţi au arătat că instanţa de fond a pronunţat sentinţa recurată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2894/29.10.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 3865/06.12.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie si cu greşita interpretare a dispoziţiilor art. 1.349 coroborate cu art. 1.357 din C. civ.

Totodată, instanţa de fond nu a ţinut cont de încălcarea de către Agenţia Naţională de Integritate a principiului confidenţialităţii prevăzut de art. 8 din Legea nr. 176/2010, neexistând niciun fel de motivare în ceea ce priveşte încălcarea de către Agenţia Naţională de Integritate a acestui principiu, deşi a dat, în mod nelegal, spre publicare conţinutul raportului de evaluare anulat.

Recurenţii au arătat că în cadrul procedurii de contencios administrativ, fapta ilicită reprezintă actul administrativ anulat, după cum tranşează această problemă chiar Înalta Curte prin Decizia nr. 22/24.06.2019 pronunţată ca urmare a soluţionării unui recurs în interesul legii, iar existenţa faptei ilicite a fost constatată cu putere de lucru judecat absolută prin Sentinta Civilä nr. 2894/29.10.2014 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă la data de 06.12.2017 prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de către Agenţia Naţională de Integritate prin care s-a constatat ca fiind "întemeiată contestaţia reclamantului si în baza textelor de lege mai sus invocate şi a art. 22, 24 din Legea nr. 176/2010, art. 1, 10, 18 din Legea nr. 554/2004 o va admite şi va anula raportul de evaluare nr. 45750/(3/11/15.10.2013."

Prin urmare, instanţa de fond nu avea posibilitatea de a se pronunţa asupra existentei faptei ilicite, acesta fiind unul dintre considerentele care au stat la baza respingerii ca neîntemeiată a cererii privind angajarea răspunderii ANI "pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, nici în ceea ce priveşte existenţa faptei ilicite, nici în ceea ce priveşte raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul a cărui reparare se solicită".

Raţionamentul utilizat de către instanţă pentru a se pronunţa în sensul netemeiniciei acţiunii este greşit, întrucât existenţa legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu se apreciază ţinând cont de unitatea indivizibilă dintre cauza condiţie, potrivit căreia "în ipoteza în care nu se poate stabili cu precizie cauza prejudiciului, se atribuie valoare cauzală egală tuturor faptelor sau împrejurărilor care i-au precedat [...] asemenea condiţii exterioare care au contribuit precumpănitor la realizarea efectului păgubitor[...] alcătuiesc, împreună cu împrejurarea cauzală, o unitate indivizibilă, în cadrul căreia, asemenea condiţii dobândesc şi ele, prin interacţiune cu cauza, caracter cauzal".

Prejudiciul adus imaginii si vieţii private a recurentului şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu sunt incontestabile din moment ce conţinutul Raportului de evaluare x/15.10.2013, oferit publicului de Agenţia Naţională de Integritate, a fost puternic mediatizat, astfel cum a demonstrat şi în faţa instanţei de fond.

În mod greşit, instanţa de fond a reţinut că nu s-a dovedit prejudiciul moral suferit, deoarece nu s-a făcut dovada că viaţa de familie a fost afectată în mod exclusiv de raportul de evaluare a anulat. Atâta timp cât acesta a afectat viaţa de familie şi imaginea recurentului chiar si în concurs cu alte acte date publicităţii, există în continuare un prejudiciu proporţional cu impactul creat de către acest raport.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate şi apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenţii au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au solicitat obligarea Agenţiei Naţionale de Integritate la repararea prejudiciului moral estimat la suma de 200.000 Euro cauzat reclamantului A. şi la repararea prejudiciului moral, estimat la suma de 1.000.000 Euro, cauzat lui B. şi C. prin fapta ilicita reprezentată de emiterea raportului de evaluare nr. x/15.10.2013 de către pârâtă.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Cu privire la situaţia de fapt, Înalta Curte reţine că prin raportul de evaluare nr. x/15.10.2013, Agenţia Naţională de Integritate a constat că în perioada exercitării mandatului de senator 2012-2016, în cadrul Senatului României de către reclamantul A., au fost identificate elemente privind existenţa unei incompatibilităţi generate ca urmare a exercitării de către acesta a mandatului de senator, în perioada 19.12.2012-16.04.2013, simultan cu deţinerea funcţiei de administrator al S.C. E. S.R.L., incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Reclamantul A. a contestat raportul de evaluare în cadrul dosarului nr. x/2013 al Curţii de Apel Bucureşti şi a solicitat anularea acestui raport, fără a solicita repararea prejudiciului suferit ca urmare a emiterii raportului de evaluare. Prin sentinţa civilă nr. 2894/29.10.2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamant şi a anulat raportul de evaluare nr. x/15.10.2013 emis de Agenţia Naţională de Integritate. Sentinţa a rămas definitivă la data de 06.12.2017, când prin decizia civilă nr. 3865/06.12.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondat.

Prin raportul de evaluare nr. x/15.02.2013, urmare a unei sesizări prin care au fost semnalate aspecte referitoare la încălcarea de către reclamantul A. a unor dispoziţii referitoare la regimul juridic al completării declaraţiei de avere, Agenţia Naţională de Integritate a constatat că în perioada exercitării mandatului de senator 2012-2016 în cadrul Senatului României de către reclamant, au fost identificate indicii temeinice cu privire la săvârşirea de către acesta a infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută şi pedepsită de art. 292 C. pen. Prin acest raport de evaluare s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea efectuării verificărilor cu privire la existenţa indiciilor referitoare la săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 292 C. pen.., precum şi sesizarea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

Prin sentinţa penală nr. 726/28.08.2012, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2006 l-a achitat pe A. pentru infracţiunea de utilizare a informaţiei privilegiate prev. de art. 245 alin. (1) teza I, din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 10 C. pen. şi 12 C. pen. şi art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004. Totodată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe A. pentru infracţiunea de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional, faptă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Prin decizia penală nr. 1156/A/07.10.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I PENALĂ ÎN DOSARUL NR. x/2006*, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de asaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Structura Centrală şi partea civilă Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei penale nr. 726/28.08.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a fost desfiinţată sentinţa penală atacată şi, rejudecând în fond, s-a dispus condamnarea lui A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de utilizare a informaţiei privilegiate şi la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor rpevăzute de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, urmând ca A. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, respectiv pedeapsa principală de 2 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen.

Fiind învestită cu soluţionarea recursului declarat de reclamanţi, Înalta Curte constată caracterul neîntemeiat al criticii subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., formulate de aceştia, vizând încălcarea de către instanţa de fond a autorităţii de lucru judecat pe care sentinţa nr. 2894/29.10.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia nr. 3865/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o are în prezenta cauză.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. pentru a se reţine existenţa autorităţii de lucru judecat, trebuie să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză. Or, analizând hotărârea în raport de care se invocă autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte reţine că nu există identitate de părţi, reclamanţii fiind diferiţi, obiectul este de asemenea diferit, în sensul că în primul litigiu, s-a analizat legalitatea Raportului de evaluare nr. x/15.10.2013 iar în litigiu de faţă s-a solicitat obligarea Agenţiei Naţionale de Integritate la plata de daune morale ca urmare a emiterii Raportului de evaluare nr. x/15.10.2013, iar cauza este, de asemenea, diferită.

Instanţa de control judiciar constată că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, emiterea raportului de evaluare nr. x/15.10.2013 nereprezentând per se o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii morale.

De asemenea, sunt corecte şi aspectele reţinute de prima instanţă cu privire la existenţa unei practici judiciare neunitare în interpretarea unor dispoziţii din Legea nr. 161/2003, ce a necesitat adoptarea unei soluţii de principiu de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 07.11.2013, ulterior emiterii raportului de evaluare.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază, de asemenea, nefondat.

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurenţii au invocat încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 1349 coroborate cu cele ale art. 1357 din C. civ.

Înalta Curte reţine că pentru a se putea dispune acordarea de daune morale în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 este obligatoriu să existe, pe lângă o faptă ilicită săvâşită cu vinovăţie, o legătură de cauzalitate între actul administrativ anulat şi prejudiciul invocat.

Or, din probele administrate în faţa instanţei de fond(proba cu înscrisuri şi proba testimonială) nu rezultă nici existenţa faptei ilicite şi nici faptul că emiterea Raportului de evaluare nr. x/15.10.2013 ar fi cauzat vreun prejudiciu material sau moral recurenţilor.

Aşa cum în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului, în majoritatea înscrisurilor depuse de recurentul - reclamant pentru a dovedi afectarea vieţii sale de familie, a reputaţiei sale jurnalistice şi a carierei sale politice, se face referire mai ales la Raportul de evaluare nr. x prin care s-a dispus Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea efectuării verificărilor cu privire la existenţa indiciilor referitoare la săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 292 C. pen.., precum şi sesizarea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

Raportul de evaluare nr. x/15.02.2013 a fost emis de pârâtă în aceeaşi zi cu raportul nr. x/15.10.2013, iar din analiza cuprinsului raportului de evaluare nr. x/15.02.2013 rezultă că articolele pretins defăimătoare la adresa reclamantului cuprind îndeosebi informaţii în legătură cu faptele ce fac obiectul acestui raport, respectiv sesizarea organelor penale în legătură cu existenţa unor indicii da fals în declaraţii, precum şi informaţii referitoare la averea declarată a reclamantului, în legătură cu care s-a dispus sesizarea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

Faţă de cele arătate, în mod corect instanţa de fond a constatat că, în cauză, nu s-a dovedit că prejudiciul moral suferit, a cărui reparare se solicită în prezenta cauză este consecinţa raportului de evaluare nr. x/15.10.2013 prin care s-a reţinut existenţa unei incompatibilităţi generate ca urmare a exercitării de către recurent a mandatului de senator, în perioada 19.12.2012-16.04.2013, simultan cu deţinerea funcţiei de administrator al S.C. E. S.R.L..

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportate la cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C., ambii prin reprezentaţi legali D. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 116 din data de 8 aprilie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-Veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2022.