Declaratory action on audit follow-up measures inadmissible; appeal dismissed.

Şedinţa publică din data de 24 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 08.08.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI, Departamentul IV, a solicitat instanţei să constate că a implementat măsurile nr. 11 şi 12 din Decizia nr. 12/2011, emisă de pârâtă.

Prin sentinţa civilă nr. 1235/19.02.2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 528/01.07.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 258/01.07.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX -a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta-reclamantă a arătat că în considerentele hotărârii nu se regăseşte o opinie asupra cuprinsului măsurii dispuse prin deciziile nr. 11 şi 12 de auditorii Curţii de Conturi şi a modului în care recurenta a dus la îndeplinire măsura, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Recurenta - reclamantă susţine că nu solicită realizarea unui drept, nu contestă măsura şi nu cere anularea ei, ci doar să se constate un fapt, şi anume că societatea s-a conformat şi a dus măsura la îndeplinire, aşa cum aceasta a fost dispusă prin măsura nr. 11 din Decizia Curţii de Conturi nr. 12/2011 şi confirmată prin Decizia ICCJ nr. 3372/16.10.2018.

Recurenta - reclamantă arată că atitudinea avută de pârâtă la întocmirea raportului de follow up, de a nu admite probele prin care a demonstrat că măsura de analiză dispusă a fost îndeplinită, cauzează societăţii o tulburare în dreptul său.

Prin urmare, recurenta - reclamantă arată că actul care o lezează este raportul de follow up nr. 1774/12.06.2019, în care pârâta, deşi a luat act de precizările recurentei, fără niciun argument legal, a refuzat să constate că măsura este îndeplinită.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă Curtea de Conturi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi, Departamentul IV să se constate că a implementat măsurile nr. 11 şi 12 din Decizia nr. 12/2011, emisă de pârâtă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 3372/16.10.2018, a anulat încheierea nr. 110/22.11.2011 şi Decizia nr. 12/07.10.2011 cu privire la măsurile nr. 2, 5, 6, 7, 8, 10, 15, 17, 19 respectiv a respins acţiunea cu privire la măsurile 3, 4, 11, 12 şi 20.

În ceea ce priveşte modul de îndeplinire al măsurilor, se reţine că prin raportul de follow-up înregistrat sub nr. x/14.06.2019, auditorii Curţii de Conturi au consemnat că 7 măsuri sunt implementate, 9 măsuri sunt anulate, 2 măsuri sunt parţial implementate şi 2 măsuri sunt neimplementate.

Măsurile apreciate ca neimplementate în raportul de follow-up nr. 1774/12.206.2019 sunt măsura 11 şi măsura 12, faţă de care reclamanta a solicitat prin acţiunea de faţă constatarea implementării acestora.

Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând că acţiunea în constatarea unei situaţii de fapt este inadmisibilă.

Referitor la critica recurentei-reclamante întemeiată pe motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., din perspectiva lipsei motivelor pe care se întemeiază sentinţa recurată, Înalta Curte reţine că este nefondată.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii, instanţa trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia pronunţată, respectiv atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile şi argumentele părţilor.

Motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar şi concis, a stării de fapt, încadrarea unei situaţii particulare, de speţă, în cadrul prevederilor generale şi abstracte ale unei legi, scopul motivării fiind acela de a explica soluţia adoptată de instanţă.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, decizia atacată este motivată, în argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte chestiunea admisibilităţii, că potrivit art. 35 C. proc. civ., actiunea în constatarea implementării unor măsuri dispuse prin decizia Curţii de Conturi nu se circumscrie unei astfel de acţiuni având în vedere ansamblul reglementărilor cu caracter special aplicabile. Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că nu se impunea analizarea de către instanţa de fond a celor două măsuri dispuse de auditorii Curţii de Conturi şi nici a modului în care recurenta-reclamantă a dus la îndeplinire aceste măsuri.

În ceea ce priveşte criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, însă Înalta Curte constată că şi această critică este nefondată

Instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond în mod just a aplicat şi interpretat prevederile legale ale art. 35 C. proc. civ., considerând că acţiunea în constatare promovată de reclamantă este inadmisibilă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 35 C. proc. civ. "Cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege".

Textul de lege reglementează acţiunea în constatare, numită şi în recunoaşterea dreptului sau în confirmare, care reprezintă acea acţiune prin care reclamantul solicită instanţei să constate existenţa unui drept al său sau inexistenţa unui drept al pârâtului împotriva sa.

Pentru exercitarea acţiunii în constatare este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să justifice un interes şi prin acţiune să nu urmărească constatarea existenţei sau inexistenţei unei stări de fapt.

În speţă, recurenta-reclamantă urmăreşte constatarea pe cale judecătorească a faptului că a implementat măsurile 11 şi 12 dispuse prin Decizia nr. 12/07.10.2011 emisă de Curtea de Conturi a României.

În mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 230- 238 din Hotărârea nr. 155/2014 din 29 mai 2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi şi ale Legii nr. 94/1992, reţinând că verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie şi nerecuperarea prejudiciilor de către conducerea recurentei - reclamante poate fi constatată exclusiv prin raportul de follow- up iar neîndeplinirea acestora constituie infracţiune, prevederile legale prevăzând etapele de urmat într-o astfel de ipoteză.

Prin urmare, nu este admisibilă formularea unei acţiuni directe adresate instanţei de judecată în vederea constatării aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie, în condiţiile în care legea prevede o procedură obligatorie de urmat în sarcina auditorilor publici externi care emit un act administrativ legat de modalitatea de aducere la îndeplinire a măsurilor, act care produce efecte juridice prin el însuşi.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Conversmin S.A. împotriva sentinţei civile nr. 528 din 1 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Conversmin S.A. împotriva sentinţei civile nr. 528 din 1 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2022.