Incompatibility of public official serving as political party treasurer

Şedinţa publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal depusă la Tribunalul Giurgiu s-a solicitat anularea Raportului de Evaluare nr. x/19.12.2019 emis de Agenţia Naţională de Integritate, şi constatarea inexistenţei stării de incompatibilitate.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 977 din 16 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 977 din 16 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a declarat recurs.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa a reţinut şi a dat efecte unui act inexistent, pronunţând o hotărâre care cuprinde motive contradictorii şi străine de pricină.

Totodată, în opinia sa, hotărârea este pronunţată cu încălcarea normelor de drept material, prin acordarea de valabilitate a unui act inexistent.

Astfel, au fost încălcate dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 şi art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003. Reclamanta, potrivit Statutului B., dar si a principiului dreptului la libera asociere, nu poate fi considerată membru al unei structuri în lipsa manifestării de voinţă, în lipsa exprimării consimţământului liber, prin depunerea unei candidaturi.

În fine, recurenta-reclamantă a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 12 din Carta DFUE, protejat de art. 40 din Constituţie, art. 11 alin. (1) din CEDO.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este motivată corespunzător, fiind temeinică şi legală, dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 21 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 19 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Raportului de evaluare nr. x/19.12.2019 emis de Agenţia Naţională de Integritate s-a reţinut starea de incompatibilitate a doamnei A. pentru încălcălcarea dispoziţiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, din data de 08.10.2013 aceasta fiind funcţionar public al Consiliului Judeţean Giurgiu, exercitând funcţia de trezorier în cadrul B. Giurgiu în perioada 31.07.2015-03.01.2017 în baza Deciziei nr. 6/31.07.2015.

In acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/19.12.2019 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi constatarea inexistenţei stării de incompatibilitate.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamanta formulând critici din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Lecturând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Astfel, judecătorul a explicat soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată.

Nu se poate reţine nici teza textului legal antereferit, care priveşte situaţiile în care există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acţiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate şti ce anume a decis instanţa; există contradicţie între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; motivarea soluţiei cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunţată soluţia respectivă, atunci când considerentele reflectă un caracter antagonic, nefiind posibil de urmărit raţionamentul care a stat la baza pronunţării soluţiei, niciuna dintre aceste situaţii neidentificându-se în cauză.

Înalta Curte constată că sunt nefondate şi argumentele circumscrise de recurentă dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care, în esenţă, a susţinut încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 şi art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, invocând acordarea de valabilitate unui act inexistent, raportat la lipsa manifestării sale de voinţă pentru a deveni membru al structurii politice din speţă.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă şi-a manifestat nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de prima instanţă, înţelegând să nege dobândirea statutară a calităţii de trezorier, necontestând starea de incompatibilitate a funcţionarului public care mai deţine în paralel o poziţie de trezorier într-un partid politic, aspecte care au fost analizate în mod corespunzător de prima instanţă care a ajuns la soluţia respingerii acţiunii, soluţie pe care Înalta Curte o împărtăşeşte.

Astfel, prin invocarea de argumente similare în cuprinsul cererii de recurs nu se încearcă decât o efectuare a unei reaprecieri de către instanţa de control judiciar, vizând temeinicia sentinţei recurate, neconstituind, aşadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate.

În aceste condiţii, instanţa de recurs nu este îndreptăţită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate ca atare de recurenta-reclamantă.

Înalta Curte aminteşte că prin reglementarea incompatibilităţilor legiuitorul a urmărit determinarea situaţiilor şi a cazurilor în care un oficial public ocupă mai multe funcţii în acelaşi timp, deşi un atare cumul este fie interzis expres de lege, fie impune abţinerea de la luarea oricărei decizii, în circumstanţele expres arătate.

Astfel, regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcţii publice sau demnităţi publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situaţia incompatibilităţii sau de conflictul de interese în care se află persoanele cărora li se aplică aceste reglementari.

Totodată, de esenţa regimului juridic al incompatibilităţilor este caracterul preventiv, astfel că susţinerea sau dovedirea unor aspecte concrete de parţialitate sau opacitate decizională, ori necinste sau coruptibilitate nu reprezintă un element constitutiv al incompatibilităţilor.

În acest context, reţine instanţa de control judiciar că potrivit art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, "funcţionarilor publici le este interzis să fie membri ai organelor de conducere ale partidelor politice şi să exprime sau să apere în mod public poziţiile unui partid politic".

Din actele dosarului rezultă că prin Decizia nr. 6/31.07.2015 a B. Filiala Giurgiu a fost numită în funcţia de trezorier al filialei doamna C., decizia fiind semnată de organele executive, purtând ştampila filialei B. Giurgiu. La data de 03.01.2017 reclamanta îşi semnează demisia din funcţia de trezorier al B. Giurgiu . Din data de 08.10.2013 reclamanta era funcţionar public al Consiliului Judeţean Giurgiu.

Aşa fiind, în perioada 31.07.2015-03.01.2017, pentru reclamantă a existat Decizia nr. 6/31.07.2015 a B. Filiala Giurgiu de numire în funcţia de trezorier.

În aceste condiţii, în mod corect a constatat judecătorul fondului că Decizia nr. 6/31.07.2015 a B. Filiala Giurgiu este un act juridic ce a născut raporturi juridice între reclamantă şi partid. În baza acestor raporturi juridice, reclamanta a şi recunoscut prin acţiune că a primit donaţii şi cotizaţii pentru partid, activitate specifică unui trezorier.

În speţa prezentă, actul de numire a unui trezorier, indiferent de natura juridică a acestuia, este valabil până la ieşirea sa din ordinea sa din vigoare, revocare (denunţare unilaterală) sau anulare, fiind clar că prin cererea de demisie din 03.01.2017 a încetat să îşi mai producă efectele.

Or, reclamanta nu a atacat acest act juridic la o instanţă de judecată şi a exercitat atribuţii specifice poziţiei de trezorier, astfel că actul are o aparenţă de validitate, instanţa de fond nefiind învestită cu anularea acestei decizii interne.

Având în vedere că Decizia nr. 6/31.07.2015 a B. Filiala Giurgiu avea toate aparenţele unui act intern de numire a unui trezorier de partid, iar beneficiarul a exercitat atribuţiile fără a nega calitatea atribuită pe parcursul acelei perioade, sunt lipsite de suport alegaţiile recurentei-reclamante expuse în faţa instanţei de control judiciar prin care invocă faptul că hotărârea este pronunţată cu încălcarea normelor de drept material, prin acordarea de valabilitate a unui act inexistent.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 977 din 16 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.