Moral damages quantification: rejection of insurer’s internal formula-based cap in favor of equitable judicial assessment of specific harm

Şedinţa publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (nouă) contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat anularea Deciziei nr. 19613/08.04.2019 emisă de pârât.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1066 din 30 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (nouă) contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în parte; a fost anulată decizia atacată în parte; a fost obligat pârâtul să plătească suplimentar reclamantului suma de 2000 euro daune morale în RON la cursul BNR din ziua plăţii; s-a menţinut în rest decizia cu privire la despăgubirea deja acordată; s-a respins cererea de sesizare a CJUE cu întrebare preliminară.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1066 din 30 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (nouă) contencios administrativ şi fiscal, atât reclamantul A., cât şi pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor au formulat cereri de recurs.

Recurentul-reclamant A., prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, a invocat încălcarea art. 50 din Norma ASF nr. 23/2014, în raport de practica judiciară în cazuri similare şi de practica depusă în susţinerea contestatiei.

În ceea ce priveşte netemeinicia sentinţei, a criticat acordarea daunelor morale într-un cuantum redus, susţinând că reclamantul a suferit leziuni grave, fiind o persoană tânără.

Astfel, în opinia sa, instanţa nu trebuie să se raporteze strict la numărul de zile de îngrijiri medicale, ci la toate consecinţele ce derivă dintr-un accident rutier.

În fine, a invocat faptul că a solicitat proba cu martori, care a fost respinsă de instanţă.

Recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., cu referire la art. 49 din Norma ASF nr. 14/2011, a invocat judecarea în achitate, susţinând că FGA a adoptat Procedura internă de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare, avută în vedere şi de lichidatorul judiciar în cazuri similare, făcând trimitere şi la scopul Fondului.

Totodată, nu se poate reţine refuzul nejustificat de acordare integrală a daunelor morale în raport de dreptul de apreciere de care dispune Fondul, care a fost exercitat în baza Procedurii interne care are rolul de a diferentia situaţiile în funcţie de particularităţile acestora, în raport de rolul Fondului şi de lipsa criteriilor şi limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale.

A arătat că Decizia nr. 74/02.08.2018 stabileşte praguri în funcţie de gradul de rudenie între reclamant şi persoana decedată ca urmare a evenimentului rutier, in baza procedurii s-a stabilit suma de 21000 RON daune morale.

Or, instanţa a ţinut cont de aceleaşi criterii şi în mod eronat a apreciat că FGA nu a ţinut cont de particularităţile cazului, diagnosticul stabilit prin actele medicale depuse neîncadrându-se în niciuna din circumstanţele agravante cuprinse în pragul 2 din procedură.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 19 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererilor de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Decizia nr. 19613/08.04.2019 pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor (FGA) a admis cererea de plată formulată de petentul A. pentru suma de 21.000 RON daune morale, evaluându-le prin raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale înmulţit cu suma de 350 RON/zi de îngrijire medicală, conform Anexei 3 "Criterii determinante pentru stabilirea despăgubirilor în cazul vătămărilor corporale" din Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese stabilită prin Decizia Directorului General al FGA nr. 74/02.08.2018.

În acest context factual, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere formulată de reclamantul A., prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 19613/08.04.2019 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost admisă în parte, atât reclamantul, cât şi pârâtul formulând critici din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care Înalta Curte le apreciază ca find nefondate.

Se constată că prin calea de atac exercitată, recurentul-reclamant şi-a manifestat nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de prima instanţă în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate, solicitând majorarea până la limita cuantumului solicitat de acesta, invocând argumente similare cu cele expuse în faţa primei instanţe, care au fost analizate în mod corespunzător de aceasta, concluzia fiind împărtăşită de Înalta Curte, care constată că sunt nefondate criticile formulate de reclamant, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Instanţa de control judiciar reţine că potrivit dispoziţiilor art. 50 din Norma ASF nr. 23/2014, "La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:

"1. în caz de vătămare corporală:

f) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din Romania;."

Astfel, în literatura de specialitate, dar şi în practica judecătorească s-a arătat că în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecinţele negative suferite de victima accidentului, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională.

Atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit, despăgubirile reprezentând daunele morale trebuind să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei şi suferite de aceasta, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

În raport de aceste dispoziţii legale şi de circumstanţele factuale concrete, instanţa de control judiciar constată că în mod corect judecătorul fondului a observat că faţă de cele 60 de zile de îngrijiri medicale, de confirmarea existenţei unui politraumatism şi a unei plăgi tăiate cervical prin biletul de ieşire din spital şi de reţinerea unui vertij acut reţinut în diagnosticul de externare, daunele morale pot fi suplimentate cu o sumă minimă, întrucât pârâtul nu a luat în considerare aceste aspecte subiective, ci are la dispoziţie o procedură strict obiectivă bazată pe numărul de zile de îngrijiri medicale.

Totodată, se constată că din probele administrate în cauză după repunerea pe rol a dosarului, nu a rezultat că reclamantul se află într-o situaţie care să conducă la concluzia că daunele morale sunt mult mai însemnate în cuantum.

Instanţa de control judiciar aminteşte că ceea ce se urmăreşte prin acordarea daunelor morale este, în primul rând, recunoaşterea caracterului vătămător al faptei, prin producerea unor suferinţe psihice/emoţionale imposibil de determinat cu exactitate. Scopul acordării daunelor morale este de a oferi o compensaţie persoanelor vătămate pentru vătămările ori pierderea suferită, fără a avea pretenţia ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii.

Or, aspectele invocate de recurentul-reclamant au fost supuse în această formă controlului de legalitate în faţa primei instanţe, fiind analizate de către aceasta, astfel că prin invocarea de argumente similare în cuprinsul cererii de recurs nu se încearcă decât o efectuare a unei reaprecieri de către instanţa de control judiciar, vizând temeinicia sentinţei recurate, neconstituind, aşadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate.

Astfel, se constată că în cauză au fost încuviinţate şi administrate probele cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâtului, iar prin încheierea din data de 21 octombrie 2019, cauza a fost repusă pe rol în vederea administrării probei cu expertiză medicală a capacităţii de muncă. Totodată, se apreciază că respingerea probei cu martori astfel cum s-a invocat prin memoriul de recurs nu poate constitui motiv de nelegalitate a sentinţei, în contextul în care soluţia a fost motivată, fiind dată cu respectarea dispoziţiilor art. 258 C. proc. civ., astfel cum reiese din încheierea de şedinţă din data de 10 septembrie 2019.

În aceste condiţii, instanţa de recurs nu este îndreptăţită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate ca atare de recurentul-reclamant.

În fine, este lipsită de suport şi afirmaţia recurentului-reclamant în sensul că prima instanţă nu a ţinut cont de practica judiciară din speţe similare, întrucât textul de lege la care face recurentul trimitere se referă la acordarea daunelor morale în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa în materie, respectiv la aplicarea criteriilor jurisprudenţiale, care implică o doză de aproximare, prin raportare la un complex de împrejurări, despăgubirile ce se plătesc trebuind, aşadar, să ţină seama de prejudiciul concret produs fiecărei persoane vătămate şi de principiul acoperirii integrale a acestuia, prin analizarea situaţie specifice a acesteia, jurisprudenţa fiind una de speţă, precedentul judiciar neavând valoare de izvor de drept, pentru a fi aplicat astfel cum încearcă să inducă recurentul-reclamant.

În aceste condiţii, pentru aceleaşi considerente şi apreciind că numărul de zile de îngrijiri medicale nu poate constitui singurul criteriu de evaluare a prejudiciului moral, astfel cum rezultă din decizia contestată şi astfel cum se susţine prin memoriul de recurs, Înalta Curte nu poate primi nici argumentele recurentului-pârât circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întinderea prejudiciului suferit de reclamant, cuantificată de prima instanţă în urma judecării în echitate, fiind dovedită astfel cum s-a reţinut anterior.

Reţine instanţa supremă că dispoziţiile normative invocate de recurentul-pârât, calitatea de persoană juridică de drept public şi scopul înfiinţării Fondului nu justifică nerespectarea criteriilor jurisprudenţiale şi cuantificarea prejudiciului moral prin raportare exclusivă la criterii obiective. Având în vedere faptul că, în temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, plata de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor a creanţelor de asigurări stabilite se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment, argumentele care se referă la particularitatea fiinţării fondului în scopul protejării creditorilor de asigurări, pot fi concludente în evaluarea prejudiciului moral pretins numai în acele situaţii în care se urmăreşte limitarea sumei acordate la nivelul plafonului maxim stabilit, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Înalta Curte constată că recurentul-pârât a invocat formal dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fără a prezenta argumente de ordin critic care să se circumscrie acestui motiv de casare, astfel că este imposibil de realizat controlul legalităţii sentinţei recurate din această perspectivă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererile de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamantul A. şi de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1066 din 30 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (nouă) contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.