Jurisdictional conflict over suspension of parliamentary age-limit allowance: civil vs. administrative competence under Law 263/2010

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia I civilă la data de 20.09.2021, sub numărul x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă nr. 541/05.03.2021 şi obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi.

De asemenea, a solicitat obligarea părţilor adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Brăila, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 676 din 27 septembrie 2021, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă sesizată a reţinut că ordinul atacat are natura unui act administrativ cu caracter individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că prezentul litigiu intră în sfera contenciosului administrativ, indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor nefiind identică cu vreo pensie sau alt drept de natura asigurărilor sociale, reglementate de Legea nr. 263/2010 sau de alte dispoziţii legale.

Prin urmare, având în vedere că actul administrativ atacat a fost emis de o autoritatea publică locală, iar potrivit dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind aceste categorii de acte se soluţionează în fond de secţiile de contencios şi fiscal ale curţilor de apel, Tribunalul Brăila a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 244 din 22 noiembrie 2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile din Legea nr. 554/2004, ci prevederile speciale cuprinse de Legea nr. 263/2010, unde, la art. 153 alin. (1) lit. k) se arată că "Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind:(...) l) alte drepturi şi obligaţii născute în temeiul prezentei legi.", raţionament întărit şi de prevederile art. 154 din acelaşi act normativ, atât timp cât pensiile de serviciu stabilite prin acte normative cu caracter special nu sunt scoase de sub incidenţa acestei legi.

A reţinut că indemnizaţia acordată foştilor parlamentari ca urmare a împlinirii limitei de vârstă de pensionare stabilită potrivit legii, poate fi asimilată drepturilor prevăzute de Legea nr. 263/2010 la care, de altfel, se făcea trimitere în cuprinsul art. 49 din Legea nr. 96/2006, indemnizaţie ce are un caracter accesoriu în raport cu pensia pentru limită de vârstă şi intră în sfera relaţiilor de asigurări sociale, ca drept accesoriu dreptului la pensie.

Faţă de aceste aspecte, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secţia I civilă.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secţia civilă, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte reţine că, în cauză, reclamantul a solicitat anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă nr. 541/05.03.2021, emis de Secretarul General al Camerei Deputaţilor, precum şi obligarea pârâţilor la acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârsta începând cu data de 27.02.2021, la zi.

Competenţa instanţei de contencios administrativ nu este una intuitu personae, respectiv calitatea de instituţie/autoritate publică a uneia din părţi nu atrage automat aplicarea jurisdicţiei contenciosului administrativ - care în accepţiunea art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, semnifică:

"activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Deoarece competenţa instanţei de contencios administrativ este una specială, derogatorie de la dreptul comun şi care intervine doar în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor, simpla calitate de autoritate publică a părţilor implicate nu atrage automat competenţa instanţei de contencios administrativ.

În acest context se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ, astfel că indemnizaţia pentru limită de vârstă cuvenită foştilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor are caracterul unui drept la pensie, reprezentând o contraprestaţie socială acordată de lege foştilor parlamentari, după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfăşurată în perioada ocupării funcţiei de demnitate publică.

Întrucât natura indemnizaţiei pentru limită de vârstă de care a beneficiat reclamantul este cea a unui drept de asigurări sociale, verificarea legalităţii şi temeiniciei ordinului prin care s-a dispus încetarea plăţii acestei indemnizaţii nu poate intra decât în sfera de competenţă a instanţei de drept comun cu competenţă în soluţionarea litigiilor având ca obiect asigurările sociale.

Potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel."

Conform dispoziţiilor art. 95 pct. 1 din C. proc. civ. şi art. 266 şi urm. din Codul Muncii, tribunalul are plenitudine de competenţă în judecarea pe fond a cererilor în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

În consecinţă, contestaţia formulată în legătură cu refuzul acordării unei astfel de prestaţii sociale este de competenţa tribunalului, în complet specializat de asigurări sociale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor în favoarea Tribunalului Brăila, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor în favoarea Tribunalului Brăila, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2022.