Judicial review of disciplinary classification of pandemic access restrictions by judges.

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând anularea Rezoluţiei de clasare nr. 2516/A din 17 august 2020 emise în lucrarea nr. 20-2696 şi a Rezoluţiei din 19 octombrie 2020 emise de Inspectorul Şef al Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii emise în lucrarea nr. C20-1494.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din 20 mai 2021 s-a amânat pronunţarea la data 02 iunie 2021, în baza art. 396 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 861 din 2 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 20 mai 2021 şi sentinţei civile nr. 861 din 2 iunie 2021, a declarat recurs reclamantul A., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că instanţa de fond nu a motivat sentinţa recurată, soluţionând cauza fără a mai acorda cel puţin un termen pentru a verifica aspectele invocate de recurent în sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare

Recurentul a susţinut că hotărârea cuprinde motive contradictorii, întrucât s-a făcut referire şi la modul în care pot fi atacate soluţia procurorului, sentinţa sau deciziile pronunţate, în contextul în care în sesizare s-a contestat modul în care reclamantul nu a fost lăsat să intre în interiorul Palatului de Justiţie din Suceava.

În continuarea s-a arătat că pluralul "indiciile" din textul de lege "indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare" nu exclude vreun indiciu, chiar unul singur, în dovedirea săvârşirii unei abateri disciplinare de către magistraţi.

În contextul în care a criticat expresia "recurs ierarh specific" folosită de judecătorul fondului cu referire la rezoluţia inspectorului şef prin care a fost respinsă plângerea în baza art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, recurentul a solicitat rejudecarea cauzei de un alt complet.

De asemenea recurentul a criticat diverse exprimări folosite în motivarea sentinţei, respectiv teremenul de "recurs graţios" şi expresiile "teza fundamentală a puterii discreţionare de care dispune administraţia", "depăşirea limitelor puterii discreţionare de care dispune uneori", apreciind că aceste aspecte conduc la concluzia că motivele reţinute de instanţa de fond sunt străine de natura cauzei.

Recurentul reclamant a mai susţinut că prima instanţă a confundat propriul statut de instanţă competentă în a gestiona cauze în materia litigiilor având ca obiect anularea rezoluţiilor emise de Inspecţia Judiciară astfel cum a fost stabilită prin Decizia nr. 226/27.03.2017 a preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti cu statutul de instanţă competentă în materia contenciosului administrativ.

În final, recurentul reclamant a arătat că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 204 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât nu a acordat un nou termen de judecată pentru a comunica pârâtei IJ cererea modificatoare (completatoare) depusă la data de 20.05.2021.

Prin înscrisul denumit "Recurs preliminar II", recurentul reclamant a susţinut că prin încheierea de şedinţă din 20.05.2021 s-au consemnat foarte puţine din susţinerile sale, fără a se reţine că accesul în Palatul de Justiţie din Suceava a fost condiţionat în mod nelegal de termoscanare, motiv pentru care a solicitat instanţei de recurs să solicite instanţei de fond copia electronică a înregistrării şedinţei de judecată din 20.05.2021 şi notele grefierului de şedinţă.

Recurentul reclamant a depus şi înscrisul denumit "întregire recurs", susţinând că toate cele trei memorii de recurs au fost depuse cu respectarea dispoziţiilor art. 490 din C. proc. civ.

Recurentul a reiterat faptul că prin încheierea de şedinţă din 20.05.2021 nu s-au consemnat toate susţinerile sale sau, dacă s-a consemnat, nu li s-a dat un răspuns.

Totodată, recurentul a arătat că instanţa nu s-a pronunţat în vreun fel cu privire la criticile sale referitoare la lipsa oricăror elemente proprii inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare, în cadrul rezoluţiei întocmite de domnia sa, rezoluţie în care nu a adăugat nimic concret la cele susţinute de inspectorul căruia i-a fost repartizată plângerea.

4. Apărările intimatului

Intimata pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză.

Înalta Curte a arătat constant în jurisprudenţa sa că dispoziţiile legale mai sus menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluţia şi argumentarea îl nemulţumesc pe recurent, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

Motivele identificate de recurent ca fiind străine de natura cauzei sunt de fapt preluări trunchiate a unor expresii din motivarea sentinţei de fond cu privire la care recurentul expune propria interpretare.

De asemenea, împrejurarea că judecătorul fondului a menţionat modul în care pot fi contestate soluţia procurorului şi hotărârile instanţelor nu este de natură să conducă la concluzia că motivarea sentinţei este străină de natura cauzei, această precizare fiind facută în contextul prezentării principiilor care guvernează raporturile dintre activitatea judecătorilor şi cea a inspectorilor judiciari, în mod special limitările legale ale verificărilor pe care aceştia din urmă le pot efectua, prin raportare şi la criticile formulate prin acţiunea dedusă judecăţii.

Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut corect obiectul cauzei astfel cum a fost stabilit de reclamant, iar motivarea este circumscrisă analizei modului în care inspectorul judiciar a efectuat verificările raportat la aspectele invocate de petent în sesizare.

Referitor la invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că prin sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare, A. a solicitat cercetarea judecătorului B., preşedintele Curţii de Apel Suceava, pentru încălcarea prevederilor art. 13 lit. b) din Legea nr. 55/2020, întrucât a împiedicat petentul în trei rânduri să intre în Palatul de Justiţie din Suceva pe motiv că a refuzat termoscanarea, în condiţiile în care petentul solicitase ca verificarea temperaturii să fie făcută în mod clasic, cu un termometru cu mercur aflat asupra sa.

În acest context, instanţa de contencios administrativ a fost învestită de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, cu o cerere prin care s-a solicitat desfiinţarea Rezoluţiei de clasare nr. 2516/A din 17 august 2020 emise în lucrarea nr. 20-2696 şi a Rezoluţiei din 19 octombrie 2020 emise de Inspectorul Şef al Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii emise în lucrarea nr. C20-1494.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, instanţa de fond reţinând că din activitatea inspecţiei nu au rezultat date privind eventuale abateri ale Preşedintelui instanţei de la aplicarea regulilor de acces, circulaţie şi staţionare în sediul Palatului de Justiţie din Suceava.

În acord cu judecătorul fondului, instanţa de recurs reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, "Pe durata stării de alertă, prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi ministrului afacerilor interne se poate institui:

a) obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţiile publice închise, spaţiile comerciale, mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă;

b) obligativitatea organizării activităţii instituţiilor şi autorităţilor publice, operatorilor economici şi profesioniştilor, astfel încât să se asigure la intrarea în sediu, în mod obligatoriu, triajul epidemiologie şi dezinfectarea obligatorie a mâinilor, atât pentru personalul propriu, cât şi pentru vizitatori. Pentru personalul propriu triajul epidemiologie constă în măsurarea temperaturii prin termometru noncontact, iar pentru vizitatori triajul se realizează prin măsurarea temperaturii, cu ocazia adoptării hotărârilor menţionate."

Pentru implementarea acestor dipoziţii legale a fost emisă Decizia nr. 134 din 11 mai 2020 consolidată prin Decizia nr. 140/13 mai 2020 şi nr. 154/20 mai 2020 emisă de domnul judecător B., în calitate de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, prin care au fost stabilite regulile de acces, circulaţie şi staţionare în sediul Palatului de Justiţie din Suceava, în concordanţă şi cu dispoziţiile Ordinul Ministrului Sănătăţii privind instituirea obligativităţii purtării măştii de protecţie, a triajului epidemiologie şi dezinfectarea obligatorie a mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-COV2 pe durata stării de alertă, publicat în Monitorul Oficial nr. 435/22 mai 2020 - art. 2 şi, respectiv punctul II din Anexă.

Prin urmare, nu i poate reproşa conducătorului instanţei aplicarea unor măsuri adoptate în baza unor acte care se bucură de prezumţia de legalitate, în condiţiile în care cenzurarea acestora nu poate reveni decât instanţei de judecată legal învestite cu anularea acestora.

Contrar susţinerilor recurentului reclamant, instanţa de fond a analizat activitatea inspectorului judiciar prin raportare la aspectele sesizate de petent, în mod corect stabilindu-se că lipsesc indiciile privind săvârşirea unor fapte de natură disciplinară de către domnul judecător B..

Împrejurarea că judecătorul fondului nu s-a raportat la toate documentele considerate de recurentul reclamant ca fiind relevante nu poate constitui un motiv de nelegalitate a sentinţei atactate, având în vedere că prima instanţă trebuia să analizeze dacă inspectorul judiciar a efectuat verificările necesare pentru a stabili dacă există elemente vădite care să conducă la aprecierea atitudinii judecătorului în sensul reclamat, iar nu să anlizeze dacă inspectorii judiciari implicaţi în emiterea rezoluţiilor care au produs nemulţumirea titularului sesizării respectă "fişa postului".

Referitor la motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceste motive de casare nu sunt incidente în cauză, întrucât, după comunicarea încheierii de şedinţă din 20.05.2021, argumentele dezvoltate de recurent nu justifică invocarea lor.

În ceea ce priveşte critica recurentului cu privire la necomunicarea cererii completatoare depuse în dosarul de fond la data de 20.05.2021, Înalta Curte observă că prin cererea respectivă reclamantul a învederat că în perioada 11.02.2019-18.02.2019 Inspecţia Judiciară a descins la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti în urma deciziei într-un dosar în care a fost parte ca intervenient, respectiv dosarul nr. x/2018, solicitând obligarea Inspecţiei Judiciare să depună la dosarul prezentei cauze rezoluţia care a rezultat în urma respectivei descinderi.

În condiţiile în care această cerere nu reprezintă o veritabilă modificare a cererii iniţiale, în mod corect prima instanţă a apreciat că nu a fost necesară acordarea unui nou termen de judecată, o eventuală vătămăre a dreptului la apărare putând fi invocată numai de partea pârâtă, ceea ce nu este cazul în speţă.

Nu pot fi reţinute nici criticile recurentului cu privire la o eventuală suspendare a cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2020, având în vedere că adoptarea măsurii suspendării judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. l din C. proc. civ. depinde de aprecierea instanţei, care este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci şi oportunitatea suspendării judecăţii. Astfel, în mod corect s-a soluţionat cauza, în condiţiile în care, prin încheirea recurată, judecătorul fondului a încuviinţat probatoriul solicitat de părţi aflat la dosar ca fiind concludent.

Instanţa de recurs constată prin încheierea din 20.05.2021 au fost consemnate susţinerile reclamantului relevante pentru soluţionarea cauzei, astfel încât nu este întemeiată cererea recurentului de a se solicita instanţei de fond copia electronică a înregistrării şedinţei de judecată din 20.05.2021 şi notele grefierului de şedinţă.

În sfârşit, nu pot fi primite nici criticile potrivit cărora rezoluţia inspectorului şef ar fi nemotivată, întrucât prin actul contestat s-a analizat activitatea inspectorului judiciar prin raportare la aspectele sesizate de petent, în mod corect stabilindu-se că lipsesc elementele care să ateste săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004. Totodată, inspectorul şef a arătat că rezoluţia de clasare cuprinde elementele de drept şi de fapt care să permită petentului, pe de o parte, să cunoască temeiurile deciziei, iar pe de altă parte să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 20 mai 2021 şi sentinţei civile nr. 861 din 2 iunie 2021 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2022.