CNSAS v. Individual: Insufficiency of Securitate Notes as Sole Evidence for Collaborator Status Under O.U.G. 24/2008

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea primei instanţe

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 09.05.2019, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

1.2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 706 de la data de 1 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei pe fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Recurentul - reclamant a susţinut că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii cu modificările şi completările ulterioare, în acest context considerentele sentinţei civile atacate fiind eronate.

Prima instanţă a apreciat că nu sunt îndeplinite cele două condiţii pentru a se constata calitatea de colaborator al securităţii pentru pârât, reţinând că nota de convorbire de la data de 10.05.1983 se referă la opinii exprimate în mass media germană, iar nu la manifestări ale unei persoane determinate ale cărei drepturi sau libertăţi fundamentale să fie susceptibile a fi prejudiciate. Totodată, a statuat judecătorul fondului că nota de convorbire de la data e 31.05.1983 se referă la observaţiile pârâtului cu privire la prietenii săi care a constatat lipsa combustibilului auto, respectiv s-au mirat la vederea cozilor formate la staţiile de benzină fără ca aceste împrejurări nu sunt de natură să echivaleze unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar, după cum nici relatarea celor semnalate în presa străină de către cetăţeni străini nu poate avea o asemenea semnificaţie.

A mai precizat recurentul - reclamant că notele informative date de intimat au denunţat nu numai simpla apartenenţă a unor persoane la Biserica Catolică, dar şi opiniile şi nemulţumirile, îngrijorările şi dificultăţile întâmpinate în desfăşurarea activităţilor pe care le implică calităţile avute de persoanele denunţate în relaţia lor cu regimul totalitar.

Cu privire la cea de-a doua condiţie care trebuie îndeplinită pentru reţinerea calităţii de colaborator al securităţii, respectiv îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, a susţinut recurentul că interpretarea instanţei de fond este rezultatul încălcării şi aplicării greşite a disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, norma legală nu cere încălcarea efectivă a acestor drepturi ci expunerea persoanei denunţate unor posibile acţiuni informative ale securităţii, fiind necesar şi suficient ca pârâtul să fie conştient de posibilele consecinţe negative ale denunţurilor sale .

A mai precizat recurentul că dispoziţiile legale nu disting după cum victimele delaţiunilor sunt cetăţeni români sau străini, această interpretare a dispoziţiilor legale fiind consacrată în jurisprudenţa instanţelor de judecată.

Prin urmare, a solicitat admiterea cererii de recurs, cu casarea sentinţei civile atacate şi rejudecarea cauzei pe fond.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul - pârât A. a solicitat respingerea cererii de recurs cu menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile atacate.

2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa civilă atacată, prin prisma criticilor formulate, având în vedere apărările intimatului precum şi dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că cererea de recurs este nefondată, urmând a fi respinsă în consecinţă.

Înalta Curte reţine că instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin care a solicitat să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamantul formulând critici, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că nu a fost avută în vedere de prima instanţă ca dovadă a colaborării pârâtului cu fosta securitate a calităţii şi utilităţii informaţiilor furnizate, că legiuitorul nu cere existenta pluralităţii de informări adresate securităţii, că informaţiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, şi că pârâtul a conştientizat că împotriva persoanei la care s-a referit în delaţiunea sa se pot lua măsuri de urmărire şi verificare. Prin urmare, intimatul - pârât a vizat această consecinţă, fiind îndeplinită şi cea de a doua condiţie prevăzută de textul legal ce a constituit temeiul juridic al acţiunii, care se referă la vizarea acestor drepturi, iar nu neapărat încălcarea acestora.

Înalta Curte constată că aceste argumente, care de altfel au fost expuse şi în cuprinsul cererii de chemare în judecată, sunt nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Aminteşte instanţa de control judiciar că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 noţiunea de "colaborator al Securităţii" ca fiind "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care au fost îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Din definiţia dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securităţii", rezultă şi condiţiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage această calitate, respectiv că persoana trebuia să fi furnizat informaţii într-una dintre formele arătate în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 lit. b), prin informaţiile respective sa fie denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Or, în prezenta cauză, Înalta Curte reţine că în mod corect a constatat judecătorul fondului că, prin acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în persoana recurentului, prevalându-se exclusiv de notele informative de la dosarul de fond, în care sunt relatate:

- nota de convorbire datată 10.05.1983, unde se arată că, din discuţiile purtate de pârât cu membrii unui grup de turişti din R.F. Germania, a reieşit că respectivul grup este foarte mic "(...) de numai 15 persoane (...)", motivat de faptul că "(...) deşi în Germania se face multă publicitate pentru turism în România, (...), totuşi lumea nu este prea entuziasmată, deoarece la unele emisiuni la radio sau TV, ori în presă, se face câteodată o publicitate defavorabilă României, spunându-se că nu eşti în siguranţă, că poţi fi în orice moment oprit şi interogat de miliţie, sau că chiar poţi fi arestat. (...)".

- nota de convorbire datată 31.05.1983, pârâtul informa Securitatea în legătură cu remarcile unor prieteni din R.F. Germania, "(...) Preotul Decan O.K., B.. şi C.., precum şi dna M.L. (educatoare). (...)", respectiv "Mi-au spus că în Germania radioul şi presa recomandă celor care vor să viziteze România să nu vină cu maşina, deoarece nu se găseşte benzină. Acest lucru, de fapt, l-au putut vedea şi ei".

- nota de convorbire datată 01.06.1983, prin care pârâtul informa Securitatea în legătură cu opiniile unor cetăţeni străini, respectiv "(...) Msgr. I.B., preot pensionar din Ruhploding, RFG, Pr. F.W. din R. Democrată Germană, Dl. L.O., diacon permanent şi medic din München, RFG, şi Dna M.K., din Eding, RFG. (...), care şi-au exprimat mirarea "(...) când au văzut şiruri prelungite de autoturisme la staţiile de benzină. (...)".

În aceste condiţii, se constată că informaţiile oferite în notele respective au caracter general şi vizează mai mult comentarii negative la adresa realităţilor religioase, sociale şi politice din ţara noastră sub imperiul regimului comunist, nefăcându-se vorbire despre informaţii care să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Astfel, se constată că informaţiile furnizate nu sunt de natură a îngrădi drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanelor, acestea nefiind de natură să aducă represalii din partea reprezentanţilor regimului totalitar cu privire la o persoană anume.

Şi în ceea ce priveşte îndeplinirea celei de-a doua condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, instanţa de control judiciar constată că furnizarea acestor informaţii prin notele informative oferite organelor de securitate nu a expus persoana în cauză unor consecinţe negative, vizând îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Prin furnizarea acestor informaţii, nicio persoană la care s-au referit nu a fost expusă unor posibile sancţiuni din partea reprezentanţilor regimului comunist sau cel puţin unor noi investigaţii întreprinse de Securitate, care presupuneau imixtiuni în viaţa personală a persoanelor urmărite, astfel că nu pot fi primite alegaţiile recurentului în sensul că pârâtul a conştientizat că asupra persoanei la care s-a referit în delaţiunea sa se pot lua măsuri de urmărire şi verificare şi, prin urmare a vizat această consecinţă.

Doar prin raportare la cerinţele legii pot fi analizate informaţiile culese de către intimat şi pot calificate ca fiind de natură a stabili calitatea de colaborator al Securităţii.

Aşa fiind, din actele dosarului rezultă că înscrisurile depuse de recurentul - reclamant la dosar nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, neputându-se concluziona, dincolo de orice dubiu, că intimatul - pârât a fost colaborator al securităţii aşa cum susţine autoritatea reclamantă.

În acest sens urmează a fi avută în vedere şi Decizia nr. 672/2012, în care Curtea Constituţională a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din O.U.G. nr. 24/2008 sunt neconstituţionale, reţinând în acest sens că, pentru a se da eficienţă dreptului la un proces echitabil şi implicit dreptului la apărare, "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" nu pot fi administrate şi apreciate, individual, ca probe unice, şi nu pot servi ca temei al admiterii acţiunii în constatare decât dacă, pe calea unei atente şi complete analize, sunt coroborate cu datele sau informaţiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.

Or, în cauză singurele probe pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată sunt înscrisurile de la dosarul de fond, respectiv notele informative, care nu pot constitui prin ele însele probe unice, de natură să conducă la constatarea calităţii de colaborator a unei persoane.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

3. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 706 din 1 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2022.