Challenge to judicial inspector’s disciplinary dismissal: non-prosecutorial status of the individual officer and procedural bar against appeal without stamping fee

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Inspecţia Judiciară, B. şi C..

Reclamantul a arătat în cerere că acţionează în instanţă în scopul:

- verificării şi constatării situaţiei că Rezoluţia de clasare din 29.11.2018, emisă şi comunicată de către pârâta Inspecţia Judiciară ca soluţie la lucrarea înregistrată sub nr. x/2018, este lovită de nulitate absolută, ca urmare a nerespectării condiţiilor de legalitate, formă, conţinut şi obiect al sesizării şi investirii Inspecţiei judiciare;

- verificării şi constatării faptului că prin respectiva Rezoluţie de clasare din 29.11.2018 nici nu s-a realizat de către Inspecţia Judiciară o soluţionare a cererii şi a solicitării motivate din 10.10.2018 de efectuare de verificări prealabile şi pronunţare, sub aspect disciplinar, în raport cu judecătoarea C. din cadrul Tribunalului Bucureşti, anume pentru situaţiile concret, distinct şi punctual reclamate şi indicate (prevăzute de art. 99 lit. a), lit. f) şi lit. t), lit. ş), din) Legea nr. 303/2004, ca şi de art. 991 alin. (1) din Legea nr. 303/2004);

- admiterea prezentei contestaţii, formulată cu privire atât la Rezoluţia de clasare din 29.11.2018 emisă şi comunicată de către Inspecţia Judiciară în soluţionarea lucrării nr. x/2018, precum şi cu privire la Rezoluţia din 01.03.2019 de respingere a plângerii la clasare şi de menţinere a rezoluţiei atacate, rezoluţie formulată de către Inspectorul Şef în cadrul lucrării nr. CI9-645, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de desfiinţare a acestor două acte administrative menţionate;

- trimiterii lucrării şi a dosarului nr. x/2018 la inspectorul judiciar competent, pentru reluarea şi completarea cercetărilor, cu îndeplinirea condiţiilor de formă, conţinut şi legalitate, a noului act de soluţionare, ce urmează a se emite (rezoluţie), care să îndeplinească şi condiţia de a realiza o analiza şi o pronunţarea distinctă, concretă, asupra celor reclamate şi solicitate prin sesizarea disciplinară datată 10.10.2018, formulată în raport cu activitatea şi consecinţele determinate de către judecătorul şi aspectele reclamate;

- pronunţării instanţei şi asupra legalităţii actelor şi a operaţiunilor administrative, succesive, care au şi stat la baza emiterii Rezoluţiei de clasare din 29.11.2018 în lucrarea nr. x/2018 de către Inspecţia Judiciară, ca şi distinct cu privire la soluţia de respingere de către Inspectorul Şef prin Rezoluţia C19-645 din 01.03.2019 a plângerii la soluţia de clasare;

- acordării şi a cheltuielilor de judecată, ce se vor efectua în cauză.

2. Hotărârile instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 620 din 22 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta B., respingând în consecinţă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu această pârâtă.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Inspecţia Judiciară şi C., ca neîntemeiată.

Prin cereri înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.02.2020, respectiv la data de 13.02.2020, petentul reclamant A. a solicitat în dosarul nr. x/2019 privind şi pe pârâţii Inspecţia Judiciară, B. şi C. completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 620/22.10.2019, pretinzând o omisiune vădită a instanţei de pronunţare, în mod explicit şi distinct, în raport cu fiecare capăt de cerere, cu care instanţa a fost legal sesizată şi investită.

Prin sentinţa civilă nr. 353 din 4 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de completare dispozitiv înregistrată în dosar la 12.02.2020 şi cererea de completare dispozitiv înregistrată în dosar la 13.02.2020, astfel cum au fost formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B., Inspecţia Judiciară şi C., ca neîntemeiate.

În condiţiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., a aplicat reclamantului A. o amendă judiciară în cuantum de 300 de RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 620 din 22 octombrie 2019 şi sentinţei civile nr. 353 din 4 iunie 2020, a declarat recurs reclamantul A..

În motivarea recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 620 din 22 octombrie 2019, s-a arătat - în esenţă - că instanţa în mod greşit a reţinut calitatea de pârât a inspectorului judiciar, în condiţiile în care prin acţiunea promovată, nici unul din cele şase capete de cerere formulate nu puteau fi soluţionate de către respectiva persoană, căreia nu i s-a pretins a fi obligată la nici o prestaţie în cadrul respectivului dosar, dar participaţia era obligatorie, în cadrul coparticipării procesuale pasive obligatorii, dat fiind că se solicitase anularea unui act administrativ ce fusese întocmit şi emis de către respectivul inspector judiciar.

Recurentul a susţinut că, deşi s-a solicitat participarea în cauză doar în calitatea arătată de inspector judiciar ce a întocmit actul administrativ a cărui anulare se cere, instanţa de fond a atribuit calitatea de "pârâtă" în mod nejustificat şi nelegal, în condiţiile în care pentru termenul din 05.09.2019 s-a şi invocat excepţia nulităţii absolute a întâmpinării prezentată de către respectivul inspector judiciar, excepţie care a şi rămas nesoluţionată de către instanţa de fond, astfel că nici nu se putea trece peste acest incident procedural, pentru a se mai pune în discuţie şi a i se atribui calitatea de "pârâtă".

Recurentul a mai arătat că în acest sens au fost şi susţinerile sale consemnate în încheierea de şedinţă din 03.10.2019, când instanţa nu analizat acest aspect, atestând şi atribuind nefondat inspectorului judiciar calitatea de "pârâtă" şi în continuare, cu nesocotirea prevederilor art. 14 alin. (5) şi alin. (6) din C. proc. civ., lipsind deci o dezbatere contradictorie în raport cu respectiva situaţie. Totodată, a considerat că nu a fost "ascultat", ca o respectare şi a prevederilor art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, motiv de nulitate implicită şi a soluţiei de respingere, astfel pronunţată nemotivat.

În continuare, recurentul a arătat că la alin. (2) din dispozitiv, instanţa de fond a pronunţat o soluţie de respingere, în mod generic, în raport cu cele şase capete de cerere distinct formulate prin acţiune, a căror soluţie explicită ar fi trebuit să se regăsească prin dispozitiv. De asemenea, a susţinut că în dispozitiv nu se regăsesc nici soluţiile la cererile incidental formulate, singura certitudine rezultată fiind doar părţile, dar nu şi obiectul concret al litigiului, fapt ce arată că această porţiune de dispozitiv ar fi aplicabilă pentru orice litigiu viitor, între aceleaşi părţi, motiv pentru care a solicitat instanţei de recurs să constate nulitatea respectivei hotărâri, ca urmare a încălcării prevederilor art. 22 alin. (6), art. 124 alin. (1), art. 397 alin. (1) şi art. 425 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ.

Recurentul a formulat recurs şi împotriva sentinţei civile nr. 353 din 4 iunie 2020, pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

II. Analiza motivelor de casare

În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 353 din 4 iunie 2020, Înalta Curte constată că nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Deşi recurentului reclamant i s-a pus în vedere prin adresa comunicată în 22 iulie 2020, obligaţia reluată prin citaţia comunicată în 31 martie 2022, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, calculată conform art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, partea nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Potrivit art. 33 din aceeaşi ordonanţă, taxele de timbru se plătesc anticipat şi, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

De asemenea, art. 197 din C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii, iar netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condiţiile legii.

Dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerinţă fiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Prin încheierea din 17 septembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulate de recurentul reclamant A..

Înalta Curte constată că, deşi a fost legal citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza a III-a din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va anula recursul promovat împotriva sentinţei civile nr. 353 din 4 iunie 2020, ca netimbrat.

Referitor la recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 620 din 22 octombrie 2019, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta B., respingând în consecinţă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu această pârâtă.

Recurentul reclamant a criticat această soluţie susţinând că instanţa în mod greşit a reţinut calitatea de pârât a inspectorului judiciar, întrucât nici unul din cele şase capete de cerere formulate nu au vizat o acţiune la care să fie obligată persoana respectivă, însă participaţia era obligatorie, în cadrul coparticipării procesuale pasive obligatorii, raportat la faptul că se solicitase anularea unui act administrativ ce fusese întocmit şi emis de către respectivul inspector judiciar.

Această critică este nefondată, întrucât, analizând cadrul procesual stabilit de recurentul reclamant prin acţiunea introductivă raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, prima instanţă a constatat că inspectorul judiciar nu are calitate procesuală pasivă. Trecând peste formularea contradictorie a recurentului, care suţine, pe de o parte, că inspectorul judiciar nu are calitate de pârât, iar, pe de altă parte, apreciază că prezenţa în dosar este necesară "în cadrul coparticipării procesuale pasive", instanţa de recurs constată că judecătorul fondului, contrar suţinerilor recurentului, în mod corect a reţintut că "pârâta B. nu are calitate procesuală pasivă în procesul de faţă vizând anularea rezoluţiilor emise de pârâta Inspecţia Judiciară, întrucât nu constituie autoritatea publică emitentă a actelor litigioase, după cum reclamantul nu a formulat nici vreun capăt de cerere în acordarea unor despăgubiri".

Nefondate sunt şi susţinerile recurentului în sensul că instanţa de fond nu a soluţionat excepţia nulităţii întâmpinării inspectorului judiciar B.. Instanta de recurs constată că prin încheierea de şedinţă din 05.09.2019, judecătorul fondului a reţinut că actul de procedură în discuţie aparţine şi este semnat olograf de persoana respectivă, motiv pentru care a respins excepţia ca neîntemeiată.

În continuare, criticile recurentului reclamant au vizat, în esenţă, nerespectarea principiului contradictorialităţii în stabilirea cadrului procesual. A invocat susţinerile consemnate în încheierea de şedinţă din 03.10.2019, prin care a apreciat că sunt incidente prevederile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. în raport cu dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit recurentului, în conformitate cu textele de lege menţionate, prima instanţă avea obligaţia menţinerii în cauză în calitate de terţ a inspectorului judiciar.

Potrivit art. 161 din Legea nr. 554/2004, "Când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de contencios administrativ va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa în fond."

În art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., se prevede:

(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.

Instanţa de recurs observă că textele de lege invocate de recurent nu sunt incidente în speţă, întrucât situaţia premisă în cauza dedusă judecăţii este diferită de cea avută în vedere de dispoziţiile anterior citate, care reglementează posibilitatea instanţei de a pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altui subiect de drept. Or, cadrul procesual a fost trasat de recurent prin cererea de chemare în judecată, instanţa de fond apreciind cu privire la calitatea părţilor în raport cu obiectul acţiunii şi susţinerile acestora astfel cum au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 03.10.2019.

În urma acestei analize, prima instanţă a concluzionat în sensul lipsei calităţii procesuale pasive a inspectorului judiciar B.. Din această perspectivă apar ca fiind neîntemeiate criticile recurentului privind nerespectarea art. 14 alin. (5) şi alin. (6) din C. proc. civ. şi a prevederilor art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Nu pot fi primite nici susţinerile recurentului cu privire la dispozitivul sentinţei recurate. S-a criticat faptul că din modul cum a fost formulat dispozitivul nu rezultă soluţiile date cererilor recurentului reclamant, singura certitudine fiind părţile, dar nu şi obiectul concret al litigiului.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că respingerea acţiunii ca neîntemeiată presupune soluţionarea a tot ceea ce s-a cerut şi a tuturor capetelor de cerere formulate. Motivele respingerii cererii de chemare în judecată au fost expuse în considerentele sentinţei, când s-au analizat toate solicitările recurentului reclamant, iar nemulţumirea acestuia faţă de soluţia pronunţată nu poate constitui motiv de nulitate a hotărârii contestate.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa civilă nr. 620 din 22 octombrie 2019, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva acestei hotărâri, şi va anula ca netimbrat recursul formulat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 353 din 4 iunie 2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia netimbrării recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 353 din 4 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi anulează această cerere de recurs ca netimbrată.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 620 din 22 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2022.