Judicial inspection resolution validity and limits of disciplinary verification powers under Law No. 317/2004

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând anularea Rezoluţiei de clasare nr. x/2018 din 26 iunie 2018 emisă în dosarul nr. x/2018 şi a Rezoluţiei nr. 6561/IJ/2018 din 17 octombrie 2018 emisă de Inspectorul Şef al Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi trimiterea dosarului la Inspecţia Judiciară pentru completarea cercetărilor.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1878 din 31 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.

A anulat Rezoluţia nr. 6561/IJ/2018 din 17.10.2018 şi Rezoluţia nr. x/2018 din 26.06.2018 şi a trimis dosarul la Inspecţia Judiciară pentru completarea verificărilor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Inspecţia Judiciară, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, republicată, anulând rezoluţiile sus-menţionate şi solicitând completarea verificărilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 451 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată, soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

Instanţa de fond a dispus anularea şi nu desfiinţarea rezoluţiei de clasare nr. x/2018 din 26 iunie 2018, motivat de faptul că aceasta nu a fost avizată de directorul direcţiei de inspecţie şi de Inspectorul-şef.

Recurenta a arătat că reţinerea primei instanţe nu este în conformitate cu realitatea, din documentaţia care a stat la baza emiterii rezoluţiei de clasare, depusă în două exemplare conforme cu originalul împreună cu întâmpinarea formulată în cauză de pârâtă, rezultând că măsura dispusă a fost atât avizată de directorul direcţiei corespunzătoare, cât şi confirmată de Inspectorul-şef.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Regulament, rezoluţia de clasare este supusă avizării de directorul direcţiei corespunzătoare şi confirmării de Inspectorul-şef. Conform alin. (9) al aceluiaşi articol, după avizare şi confirmare, rezoluţia de clasare se comunică autorului sesizării, persoanei vizate prin sesizare şi, după caz, instituţiilor care au transmis sesizarea, prin adresă semnată de inspectorul-şef.

Totodată, conform prevederilor art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată, "Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunica direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare. Rezoluţia de clasare este supusă confirmării inspectorului-şef."

Faptul că petiţionarilor le este înaintat, alăturat adresei, un exemplar al rezoluţiei întocmite de inspectorul judiciar, este pentru a se respecta unul dintre principiile care guvernează activitatea Inspecţiei Judiciare, respectiv principiul transparenţei, care oferă posibilitatea petiţionarilor sa ia la cunoştinţă de verificările care au fost efectuate ca urmare a sesizării şi argumentele pentru care a fost dispusă măsura clasării.

Referitor la verificările efectuate, recurenta a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori.

Conform alin. (3) din acelaşi text de lege, aspectele semnalate potrivit alin. (1) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, în cadrul căreia se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare.

Potrivit prevederilor art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, inspectorii judiciari pot solicita, în condiţiile legii, inclusiv conducătorilor instanţelor sau parchetelor orice informaţii, date, documente sau pot face orice verificări pe care le consideră necesare în vederea efectuării cercetării disciplinare ori a exercitării celorlalte atribuţii prevăzute de lege sau regulamente.

Conform dispoziţiilor legale menţionate mai sus, competenţa aprecierii asupra verificărilor prealabile care se impun a fi efectuate într-o lucrare înregistrată pe rolul Inspecţiei Judiciare aparţine exclusiv inspectorului investit cu soluţionarea lucrării respective iar relaţiile de la instanţe sau parchete se pot solicita numai în condiţiile legii.

Recurenta pârâtă a susţinut că în cauză au fost depuse toate diligenţele necesare stabilirii situaţiei de fapt, inspectorul judiciar solicitând conducerii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în baza dispoziţiilor art. 73 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 317/2004, date, informaţii şi documente privind dosarul penal nr. x/2016 şi informaţii generale privind dosarul penal nr. x/2016

Faţă de dispoziţiile regulamentare evocate, inspectorul judiciar a apreciat ca fiind suficiente datele şi informaţiile comunicate de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Structura Centrală, raportat la aspectele sesizate.

În concluzie, recurenta pârâtă a solicitat casarea sentinţei atacate, cu consecinţa menţinerii rezoluţiei de clasare nr. 2344/1J/596/DIP/2018 din 26 iunie 2018.

4. Apărările intimatului

Intimatul reclamant A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, iar în subisidar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5 . Alte aspecte procesuale

Prin încheierea de şedinţă din 26 ianuarie 2022 s-au respins excepţiile netimbrării şi nulităţii recursului, precum şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Rezoluţiei de clasare nr. x/2018 din 26 iunie 2018 emisă în dosarul nr. x/2018 şi a Rezoluţiei nr. 6561/IJ/2018 din 17 octombrie 2018 emisă de Inspectorul Şef al Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi trimiterea dosarului la Inspecţia Judiciară pentru completarea cercetărilor.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului, reţinând că în cuprinsul Rezoluţiei nr. 6561/IJ/2018 din 17 octombrie 2018 se arată că dosarul îl priveşte pe petentul B., în condiţiile în care cauza priveşte pe petentul A., iar rezoluţia de clasare atacată a fost emisă la data de 26.03.2018, în timp ce rezoluţia de clasare a fost emisă la altă dată, respectiv la data de 26.06.2018. Judecătorul fondului a mai reţinut că rezoluţia Inspectorul Şef al Inspecţiei Judiciare nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei de respingere a plângerii, din care să rezulte că au fost într-adevăr analizate aspectele concrete sesizate de reclamant.

Referitor la Rezoluţia de clasare nr. x/2018 din 26 iunie 2018, prima instanţă a constatat că nu este avizată de şeful direcţiei de inspecţie judiciară şi de inspectorul şef al Inspecţie Judiciare, precum şi faptul că pârâta avea obligaţia de a efectua cercetări, prin administrarea unor probe suplimentare, inclusiv prin audierea martorilor menţionaţi, pentru a stabili veridicitatea afirmaţiilor reclamantului, iar în lipsa acestor probe suplimentare nu se putea concluziona cu privire la aspectele sesizate.

Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte soluţia instanţei de fond.

Contrar reţinerilor primei instanţe, prin Rezoluţia nr. 6561/IJ/2018 din 17 octombrie 2018, Inspectorul Şef al Inspecţiei Judiciare a prezentat motivele de fapt şi de drept pentru care a respins plângerea reclamantului.

Astfel, în urma analizării aspectelor sesizate de reclamant s-a stabilit că rezoluţia a fost semnată de inspectorul judiciar care a efectuat verificările prealabile şi că rezoluţia cuprinde argumentele de fapt şi de drept care au stat la baza raţionamentului logico-juridic al inspectorului judiciar, acesta desfăşurându-şi activitatea cu respectarea art. 74 alin. (1) lit. e) şi art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

Împrejurarea că la pct. 3 al rezoluţiei a fost menţionat o singură dată, din eroare, petentul B., fiind indicată ca dată a înregistrării sesizării 26 martie 2018 în loc de 19 septembrie 2018, nu este de natură să conducă la nulitatea rezoluţiei, având în vedere că în acelaşi paragraf s-a făcut referire la Rezoluţia de clasare nr. x/2018 privind nemulţumirea petentului faţă de modul în care au fost soluţionate dosarele nr. x/2016 ŞI NR. y/2018 ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, neexistând niciun dubiu cu privire la obiectul plângerii adresate Inspectorului Şef.

Referitor la Rezoluţia de clasare nr. x/2018, Înalta Curte constată, contrar celor reţinute de prima instanţă, că a fost avizată de Directorul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori şi de Inspectorul şef-adjunct pentru Inspectorul-şef, motivul de nelegalitate reţinut pentru lipsa avizării fiind deci neîntemeiat.

În continuare, Înalta Curte reţine că nu există o obligaţie în sarcina inspectorului judiciar de a efectua un control amănunţit asupra modului în care s-a desfăşurat procedura cercetărilor penale, respectiv asupra măsurilor dispuse de procurorul cercetat în cadrul dosarelor penale nr. x/2016 şi nr. y/2018 ale DIICOT în ceea ce priveşte audierea persoanelor indicate în sesizare.

Inspecţia judiciară nu are atribuţii de control judiciar asupra legalităţii măsurilor dispuse în sensul de a efectua verificări cu privire la temeinicia şi legalitatea activităţii judiciare şi de efectua analiza asupra modalităţii în care a fost aplicat dreptul procesual penal sau dreptul substanţial în cadrul desfăşurării activităţii concrete de urmărire penală.

În acest context, pentru a se dispune anularea unui act litigios, este necesară identificarea unei încălcări a normelor legale care să fie aptă de a conduce la aplicarea sancţiunii nulităţii or, în cazul de faţă, nu se identifică o astfel de încălcare de către emitentul rezoluţiei de clasare contestate care a efectuat verificările necesare, cu respectarea cadrului legal şi a atribuţiilor ce îi revin, tocmai pentru a nu exista o imixtiune în activitatea procurorului care a efectuat actele de cercetare penală.

Instanţa de recurs nu consideră că inspectorul judiciar ar fi avut obligaţia de efectua verificări suplimentare în sensul indicat de prima instanţă, respectiv vizionarea înregistrărilor depoziţiilor martorilor menţionaţi şi ale reclamantului şi soţiei acestuia pentru a verifica aspectele sesizate, iar în lipsa acestora, audierea soţiei reclamantului şi a martorilor C., D., E., F. şi G., analiza probelor aflate deja la dosarul inspecţiei fiind o chestiune de apreciere şi nu de legalitate.

În acest sens, dispoziţiile art. 73 din Legea nr. 317/2004 prevăd că "(3) Actele, documentele sau orice alte informaţii solicitate de Inspecţia Judiciară ori care sunt necesare pentru desfăşurarea cercetării disciplinare se transmit direct Inspecţiei Judiciare. (4) Inspectorii judiciari pot solicita, în condiţiile legii, inclusiv conducătorilor instanţelor sau parchetelor, orice informaţii, date, documente sau pot face orice verificări pe care le consideră necesare în vederea efectuării cercetării disciplinare ori a exercitării celorlalte atribuţii prevăzute de lege sau regulamente."

Prin urmare, textul se referă la acele informaţii pe care inspectorul le consideră necesare în vederea efectuării cercetării disciplinare, nefiind un text legal care să impună inspectorului judiciar modul în care înţelege să desfăşoare activitatea de verificare, astfel că nu se poate imputa faptul că nu a fost solicitate anumite probe.

Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 20 şi următoarele din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, aprobat prin Ordinul Inspectorului-şef al Inspecţiei judiciare nr. 136/11.12.2018, din care rezultă că nu există reglementată legal obligaţia inspectorului judiciar de a solicita anumite probe şi de a le da o anumită conotaţie, iar interpretarea gramaticală a textului conduce la concluzia că este vorba despre o activitate de apreciere care nu impune un anumit rezultat.

Astfel, nu se poate impune inspectorului judiciar să desfăşoare o anumită activitate sau să i se impună efectuarea unei anumite activităţi relativ la cercetările de inspecţie sau să urmeze o anumită modalitate de efectuare a cercetării activităţii procurorului vizat.

În concluzie, contrar celor învederate de către judecătorul fondului, instanţa de control judiciar apreciază că nu există niciun motiv de nulitate a rezoluţiei de clasare şi nicio încălcare a normelor legale de către emitenţii actelor contestate, activitatea de cercetare fiind circumscrisă limitelor de competenţă conferite de Legea nr. 317/2004 şi de Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Inspecţia Judiciară împotriva sentinţei civile nr. 1878 din 31 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2022.