Status of forest roads reclassified as communal under Law 213/1998 and their inclusion in the state public domain under the Forest Code

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2016, reclamanta UAT Oraş ZLATNA, prin primar, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva şi Direcţia Silvică Alba, prin sentinţa ce se va pronunţa:

- să se constate că reclamanta este proprietar asupra Drumului DC 173 Feneş - Bucium şi asupra drumului DC 177 Zlatna - Vâltori - Runc şi să fie obligaţi pârâţii să recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra acestor bunuri;

- să se dispună pârâţilor să scoată aceste drumuri din evidenţele inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi după caz din inventarul bunurilor aflate în administrarea proprie a pârâţilor;

- să se dispună obligarea pârâţilor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 72 din 11 aprilie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta UAT Oraşul Zlatna, prin primar, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Apelor şi Pădurilor, succesor al Ministerului Mediului, fost Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA şi Direcţia Silvică Alba.

A obligat reclamanta la plata sumei de 1766,20 RON în favoarea pârâtei Direcţia Silvică Alba cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta UAT Oraş Zlatna, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că deşi se invocă dispoziţiile Legii 213/1998, respectiv cele ale art. 3 din acest act normativ, instanţa de fond nu a păşit mai departe în analiza prevederilor legale din acest text şi nici nu a analizat textele următoare din cuprinsul legii, care sunt aplicabile în speţă.

Astfel, din art. 3 alin. (4) din Legea 213/1998, în forma sa iniţială (valabilă la momentul emiterii hotărârilor de guvern în baza cărora cele două drumuri au fost incluse în inventarul drumurilor comunale aflate în proprietatea publică a Oraşului Zlatna), rezultă cu certitudine că dreptul de proprietate asupra bunurilor cuprinse la pct. III din anexa la Legea 213/1998, printre care se numără şi drumurile comunale, aparţine unităţilor administrativ teritoriale pe teritoriul cărora se află aceste bunuri.

Deşi indică această prevedere legală ca fiind aplicabilă în speţă, instanţa de fond apreciază că prin hotărârea de guvern nu se stabileşte dreptul de proprietate, ci doar se dispune includerea în inventarul UAT a bunurilor din domeniul public local. În realitate, prevederea legală cuprinsă în art. 3 din Legea nr. 213/1998 este foarte clară, ea este în concordanţă cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 136, şi stabileşte clar dreptul de proprietate asupra bunurilor din domeniul public, în funcţie de criterii clar stabilite. Deci izvorul dreptului de proprietate este în această situaţie legea si nu hotărârea de guvern.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 (în forma în vigoare la data inventarului acestor bunuri), potrivit cărora "trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului."

Terenurile din fondul forestier sunt terenuri care din punct de vedere al dreptului de proprietate aparţin domeniului public al statului, iniţial fiind date în administrarea unei regii autonome, lucru posibil în baza prevederilor art. 12 din Legea nr. 213/1998. Dar, această situaţie juridică a bunului, valabilă la un moment dat, nu exclude aplicarea art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, respectiv transferul dreptului de proprietate al acestor bunuri din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrative locale, lucru care s-a întâmplat şi în speţa de faţă.

În opinia recurentei, o altă eroare de interpretare a legii este aceea privitoare la forţa juridică a hotărârii de guvern prin care drumurile în litigiu au fost atestate ca aparţinând domeniului public al Oraşului Zlatna. Aşa cum se arată în mod expres în art. 21 din Legea nr. 213/1998, prin hotărârea de guvern prin care se aprobă inventarele bunurilor care aparţin domeniului public de interes local, se atestă această apartenenţă, care echivalează cu recunoaşterea dreptului de proprietate al unităţii administrativ teritoriale asupra bunului atestat ca făcând parte din domeniul public de interes local.

Recurenta a mai arătat că un drum care se încadrează în una din categoriile de drum deschis circulaţiei publice, face parte din reţeaua de drumuri publice şi nu mai poate face parte din reţeaua de drumuri forestiere (drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, ci deservesc doar exploataţiile forestiere). Cele două drumuri în litigiu fac legătura între localităţile Zlatna (Feneş - sat care face parte din unitatea noastră administrativ teritorială) - Poiana Narciselor - Negrileasa - Lupuleşti (lungimea acestuia fiind de 35 km, din care 11,7 km pe raza UAT Oraş Zlatna), drumul comunal DC 173 şi Zlatna - Viitori - Runc (lungimea fiind de 6,2 km, toată lungimea fiind pe raza UAT Oraş Zlatna). Ele sunt drumuri publice, deschide circulaţiei rutiere, betonate sau asfaltate, având toate caracteristicile drumurilor publice şi nu ale unor drumuri forestiere. Ele au fost stabilite ca fiind drumuri deschise circulaţiei publice şi având caracteristicile drumurilor comunale, din punct de vedere tehnic şi juridic, prin lucrările efectuate în baza prevederilor O.G. nr. 43/1997R, act normativ care deşi aplicabil în speţă, nu a fost nici măcar amintit de instanţa de fond.

În final, recurenta a criticat sentinţa primei instanţe prin prisma modului în care au fost aplicate dispoziţiile Legii nr. 7/1996 privitoare la înscrierea în cartea funciară. Cu privire la DC 173, s-a prezentat în faţa instanţei de fond extrasul de carte funciară nr. x Zlatna, din care reiese că acest drum se află întabulat în cartea funciară în favoarea UAT reclamantă. Instanţa de fond a apreciat că din prevederile Legii nr. 7/1996, în vigoare la momentul întabulării (anul 2011), această întabulare a dreptului de proprietate nu atestă dreptul de proprietate, ci este lipsită de eficienţă juridică. Or, cât timp această întabulare nu a fost nici contestată şi nici anulată, dreptul recurentei reclamante de proprietate se dovedeşte cu extrasul de carte funciară, indiferent care ar fi fost actul care a stat la baza întabulârii dreptului de proprietate în cartea funciară. Nici o prevedere legală din conţinutul Legii nr. 7/1996, în vigoare la nivelul anului 2011, nu atestă soluţia şi interpretarea dată de instanţa de fond. Dimpotrivă, analizând actele normative şi paşii care au stat la baza acestei operaţiuni, se poate observa că dreptul UAT Zlatna de proprietate nu poate fi contestat, cum nu poate fi contestat nici actul în baza căruia acest drept s-a născut, respectiv legea.

În concluzie, recurenta reclamantă UAT Zlatna a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

4. Apărările intimatului

Intimaţii-pârâţi Ministerul Finanţelor şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Au depus întâmpinare şi intimatele-pârâte Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva şi Direcţia Silvică Alba prin care au invocat excepţia nulităţii recursului şi, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin cererea de recurs, s-a susţinut că drumurile în discuţie sunt drumuri comunale în temeiul H.G. nr. 540/2000, iar dreptul de proprietate asupra acestora rezultă din prevederile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 însă, recurenta reclamantă UAT Zlatna nu se referă la concluziile expertizei care a stat la baza soluţiei adoptate de instanţa de fond şi nici la susţinerile Direcţiei Silvice Alba.

Astfel, constatările şi concluziile expertizei tehnice judiciare efectuate în cauză au fost însuşite în mod judicios de către judecătorul fondului, reţinând că expertiza confirmă faptul că segmentele de drum în litigiu au fost preluate, la data de 21.03.1994, de către Romsilva R.A. - Filiala Silvică Alba Iulia de la fostele IFET-uri, ca drumuri forestiere, fiind înscrise în amenajamentele silvice, şi, în consecinţă, fac parte din domeniul public al statului în temeiul pct. I.4 din Anexa la Legea nr. 213/1998.

Bunul denumit "Drum VL Morilor Runcu" cu număr de inventar 1380 şi bunul denumit, Drum Feneş Groza" cu număr de inventar 1385 sunt incluse în Anexa nr. 12 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.020 din 21 decembrie 2006, şi se află în administrarea Ministerului Mediului şi Pădurilor, prin Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva.

Drumul V Morilor - Runcu şi Drumul Feneş - Groza, incluse în inventarul bunurilor din domeniul public al statului, au fost identificate la poziţiile 8 şi 13 din Situaţia drumurilor forestiere preluate de Romsilva R.A. - Filiala Silvică Alba Iulia de la fostele IFET-uri în baza Ordinului Romsilva nr. 5086/18.01.1994, situaţie anexă la Protocolul încheiat la 21.03.1994, fiind bunuri înscrise în amenajamente silvice.

Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză şi suplimentul la acest raport rezultă că există identitate şi suprapunere între bunul "Drumul forestier Valea Morilor - Runcu" şi bunul "Drumul Comunal 177 Zlatna - Vâltori - Runc, pe o lungime determinată de 9,8 Km, până în dreptul localităţii Runc, şi între bunul "Drumul forestier Feneş - Groza" şi bunul "Drumul Comunal 173 Feneş - Bucium, pe o lungime de 17,26 Km.

Or, potrivit art. 1 din Codul silvic - Legea nr. 26/1996 (în reglementarea în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României a H.G. nr. 974/2002 şi H.G. nr. 1705/2006), fondul forestier naţional este constituit, între altele, din terenurile care servesc nevoilor de administraţie silvică şi alte terenuri cu destinaţie forestieră şi neproductive, cuprinse în amenajamente silvice. În continuare, art. 3 lit. e), fondul forestier naţional include "….drumuri şi căi forestiere …".

Astfel fiind, includerea celor două porţiuni de drum în categoria funcţională a drumurilor comunale, prin H.G. nr. 540/2000, nu este de natură să determine scoterea acestor bunuri din domeniul public al statului, întrucât acest regim juridic a fost stabilit prin dispoziţii cu forţă juridică superioară, respectiv prin legea privind Codul Silvic.

Nu sunt întemeiate nici susţinerile recurentei reclamante potrivit cărora dreptul de proprietate este atestat în cartea funciară nr. x a oraşului Zlatna în baza H.G. nr. 974/2002. Contrar susţinerilor recurentei reclamante, H.G. nr. 974/2002 are natura juridică a unui act administrativ individual emis în aplicarea art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 şi prin ea însăsi nu constituie un titlul de proprietate. Acest drept se poate constitui în contextul dat în baza Legii nr. 192/2010 privind trecerea unor drumuri forestiere din domeniul public al statului şi administrarea RNP - Romsilva în domeniul public al unor unităţi administrativ-teritoriale şi administrarea consiliilor locale ale acestora.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat reclamanta UAT Oraş Zlatna.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta UAT Oraş Zlatna împotriva sentinţei nr. 72 din 11 aprilie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2022.