Nullity of appeal for lack of payment of judicial court fee in administrative litigation regarding restitution of EU funds
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal by ex officio, annulling the appeal for lack of judicial stamping and leaving the lower instance judgment, which had dismissed the original claim as unfounded, in force. The dispute concerned a request to annul an administrative decision and a partial part of a verification report that imposed a restitution obligation of 63,199 RON, or alternatively to install the payment, in a public-private funding context. The decisive legal basis was the procedural nullity arising from the failure to provide proof of paying the mandatory 100 RON court fee, pursuant to Articles 486(2) and (3) of the Code of Civil Procedure and Articles 24, 33, and 39 of Government Emergency Ordinance No. 80/2013, as the appellant failed to remedy the deficiency despite specific instructions.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 248 din C. proc. civ, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ, art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 197 din C. proc. civ, art. 486 alin. (2) C. proc. civ; Nullity of appeal for lack of payment of judicial court fee in administrative litigation regarding restitution of EU funds: Împotriva sentinţei civile nr. 39 din 31 ianuarie 2020, reclamanta A. şi Cultură a formulat recurs, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 18 mai 2022
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamanta A. şi Cultură, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene -OIPOSDRU - Regiunea Sud Muntenia, a solicitat, în principal, anularea Deciziei nr. 222/16.01.2017 emise de pârât şi, implicit, anularea în parte a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.11.2016, aferent proiectului x, în sensul înlăturării obligaţiei reclamantei de a restitui suma de 63.199 RON.
În subsidiar, a solicitat eşalonarea plăţii creanţei bugetare stabilită în cuantum de 63.199 RON, în sensul obligării reclamantei să restituie lunar către pârât suma de 1500 RON.
De asemenea, a solicitat suspendarea executării deciziei contestate, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
1.2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 39 din 31 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. şi Cultură, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene -OIPOSDRU - Regiunea Sud Muntenia, ca neîntemeiată.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 39 din 31 ianuarie 2020, reclamanta A. şi Cultură a formulat recurs, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
3. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte analizând, cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, invocată din oficiu, constată că recursul formulat de reclamanta A. şi Cultură nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Deşi recurentei-reclamante i s-a pus în vedere, prin adresa comunicată la data de 23 iulie 2020, precum şi prin citaţia comunicată în 31 martie 2022, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, partea nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.
Potrivit art. 33 din aceeaşi ordonanţă, taxele de timbru se plătesc anticipat şi, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.
De asemenea, art. 197 din C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii, iar netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condiţiile legii.
Dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerinţă fiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii.
Partea obligată la plata taxei judiciare de timbru are posibilitatea, potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, de a formula cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza a III-a din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va anula recursul promovat de reclamanta A. şi Cultură, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia netimbrării recursului invocată din oficiu.
Anulează recursul formulat de reclamanta A. şi Cultură împotriva sentinţei civile nr. 39 din 31 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2022.