Jurisdictional conflict over annulment of parliamentary age-limit allowance suspension: social security vs. administrative competence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, exercising its power to resolve a negative conflict of jurisdiction, definitively assigned first-instance jurisdiction to the Bucharest Court of Appeal, Section VIII for Labor and Social Security Disputes, overturning the conflicting refusal of the specialized administrative court. The dispute concerned a claimant’s challenge to an administrative order suspending a "age-limit allowance" (pension-like benefit) previously granted to a member of parliament, leading to a split between the civil court (which claimed administrative jurisdiction due to the individual administrative nature of the order) and the administrative court (which claimed social security jurisdiction based on the benefit's nature). Relying on Article 49 of Law No. 96/2006, which assimilates this allowance to social security rights and conditions its entitlement on the granting of an age-limit pension, the court held that the nature of the underlying right, rather than the administrative form of the issuing document, dictates jurisdiction; consequently, under Article 152 of Law No. 263/2010 and Article 95 of the Code of Civil Procedure, the case falls within the specialized social security jurisdiction of the labor courts.
Legislator headnote
AI generatedart. 49 din Legea nr. 96/2006, art. 152 din Legea nr. 263/2010, art. 95 din C. proc. civ, art. 135 din C. proc. civ, art. 49 alin. (1) din Legea nr. 96/2006, art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ; Jurisdictional conflict over annulment of parliamentary age-limit allowance suspension: social security vs. administrative competence: The dispute concerned a claimant’s challenge to an administrative order suspending a "age-limit allowance" (pension-like benefit) previously granted to a member of parliament, leading to a split between the civil court (which claimed administrative jurisdiction due to the individual administrative nature of the order) and the administrative court (which claimed social security jurisdiction based on the benefit's nature). Relying on Article 49 of Law No. 96/2006, which assimilates this allowance to social security rights and conditions its entitlement on the granting of an age-limit pension, the court held that the nature of the underlying right, rather than the administrative form of the issuing document, dictates jurisdiction; consequently, under Article 152 of Law No. 263/2010 and Article 95 of the Code of Civil Procedure, the case falls within the specialized social security jurisdiction of the labor courts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis enabling the High Court to resolve the negative conflict of jurisdiction and definitively determine the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 4 mai 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, a solicitat instanţei anularea Ordinului nr. 449/05.03.2021, repunerea în plată a aceleaşi indemnizaţii, începând cu data de 27.02.2021, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 6484/01.10.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată de către pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ si Fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că reclamantul a fost beneficiar al dreptului la indemnizaţia pentru limită de vârstă, prevăzut de art. 49 din Legea nr. 96/2006 acordat prin Ordinul nr. 820/17.05.201 emis de Secretarul General al Camerei Deputaţilor, iar prin Ordinul nr. 449/05.03.2021, emis de către aceeaşi autoritate, a fost sistată plata acestei indemnizaţii începând cu data de 27.02.2021.
Potrivit prevederilor art. II din Legea nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, "De la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează plata indemnizaţiilor pentru limită de vârstă acordate în baza prevederilor art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".
Ordinele de încetare a plăţii indemnizaţiilor pentru limita de vârstă au natura juridică a unor acte administrative cu caracter individual, în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Totodată, acest drept nu este drept de asigurări sociale, deoarece nu se circumscrie Legii nr. 263/2010 or Legii nr. 127/2019, nu se stabileşte prin decizie a casei teritoriale de pensii şi nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat, nefiind nici drept de natură salarială care să se circumscrie prevederilor art. 269 din Codul Muncii.
Trimiterea la dispoziţiile Legii nr. 263/2010 din cuprinsul art. 49 din Legea nr. 96/2006 s-a făcut strict pentru stabilirea momentului de la care parlamentarii pot beneficia de o astfel de indemnizaţie, fără ca acest lucru să transforme acest drept în unul de asigurări sociale.
Indemnizaţia pentru limită de vârstă care a fost prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 nu poate fi asimilat cu un drept de pensie sau alt drept de natura asigurărilor sociale reglementate de Legea nr. 263/2010 şi nici de actuala lege a pensiilor, respectiv, Legea nr. 127/2019.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 607/21.03.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios admininistrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de reclamant şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către ÎCCJ, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că, calitatea emitentului ordinului de respingere a cererii de acordare a indemnizaţiei nu este de natură a atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât o astfel de competenţă specială intervine doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor.
Norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ.
Litigiul de faţă este unul de asigurări sociale, întrucât reclamantul a supus controlului instanţei de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.
Susţinerea instanţei de trimitere în sensul că raportul juridic dedus judecăţii nu este unul de asigurări sociale este greşită. Astfel, deşi Legea nr. 96/2006 nu conţine dispoziţii care sa califice indemnizaţia pentru limita de vârsta ca fiind un drept de asigurări sociale şi nici dispoziţii care să trimită la competenţa de judecată a completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale, prin O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, legiuitorul a inclus in obiectul de reglementare al ordonanţei şi indemnizaţia pentru limita de vârsta (art. VIII), alături de celelalte forme de pensii speciale (ale personalului aeronautic civil navigant, ale personalului auxiliar din instanţe, ale funcţionarilor publici parlamentari, personalul diplomatic), recunoscând astfel implicit faptul că, în realitate, această indemnizaţie constituie o pensie specială, deci un drept de asigurări sociale.
Raportat astfel la obiectul cauzei, respectiv dreptul de pensie al reclamantului, în lipsa unor reglementări speciale, competenţa de soluţionare a cauzei este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel", dar şi prevederile art. 95 din C. proc. civ., curtea de apel a constatat că litigiul este de competenţa Tribunalului, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
II. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat de modalitatea diferită în care instanţele aflate în conflict au apreciat natura juridică a litigiului dedus judecăţii.
În speţă, reclamantul a învestit instanţa civilă cu solicitarea de anulare ordinului de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă şi obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi, indemnizaţie prevăzută în prezent de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 96/2006, deputaţii şi senatorii care îndeplinesc condiţiile vârstei standard de pensionare, eşalonate, după caz, în anexele nr. 5 şi 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleaşi legi sau ale altor legi speciale au dreptul, la încetarea mandatului, la indemnizaţie pentru limită de vârstă, dacă nu sunt realeşi pentru un nou mandat.
Deputaţii şi senatorii beneficiază de indemnizaţia pentru limită de vârstă de la data la care li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare, prevede alin. (2) al aceluiaşi articol.
Astfel cum rezultă din dispoziţiile anterior citate, indemnizaţia cuvenită deputaţilor şi senatorilor pentru limita de vârstă este asimilată drepturilor de asigurări sociale, fiind datorată şi totodată condiţionată de data la care titularilor acestei indemnizaţii li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă.
În atare context, competenţa de soluţionare a cauzei trebuie determinată prin raportare la natura concretă a litigiului, acesta fiind reprezentat de refuzul acordării unor drepturi asimilate drepturilor de asigurare socială iar faptul că indemnizaţia în discuţie este stabilită prin ordinul secretarului general al Camerei Deputaţilor, respectiv Senatului nu atrage competenţa instanţei de contencios administrativ întrucât în planul litigiilor de asigurări sociale nu este relevantă natura actului prin care se concretizează aceste drepturi ci conţinutul lor.
Altfel spus, orice decizie/ordin privind acordarea pensiei pentru munca depusă şi limita de vârstă are natura juridică a unui act administrativ, în înţelesul Legii nr. 554/2004, însă, în lipsa unor dispoziţii contrare, contestaţiile privind aceste decizii sunt soluţionate de jurisdicţia asigurărilor sociale şi nu de instanţele de contencios administrativ.
Prin urmare, raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamantului, şi în lipsa unor reglementări speciale, competenţa de soluţionare a cauzei este cea reglementată de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
În concluzie, având în vedere dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel", precum şi prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluţionat în primă instanţă de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 mai 2022.