Territorial competence in administrative litigation: exclusion of public water utility from "assimilated public authority" status due to lack of public power regime

Şedinţa publică din data de 4 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 03.08.2021, sub numărul x/2021, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, anularea Raportului de neconformitate nr. x/21.04.2021 emis de pârât.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 1879/29.10.2021, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât, şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că litigiul dedus judecăţii vizează o creanţă de până la 3.000.000 de RON, iar în raport de criteriului valoric prevăzut de art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială aparţine tribunalului.

În referire la competenţa teritorială, instanţa a constatat că reclamanta A. S.A. Constanţa este un operator public regional în domeniul alimentării populaţiei cu apă şi de canalizare, cu un capitalul social deţinut de 34 unităţi administrativ teritoriale, care a obţinut statut de utilitate publică şi se află sub incidenţa prevederilor O.U.G nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice.

În raport cu specificul activităţii desfăşurate, Legea nr. 554/2004 o asimilează unei autorităţi publice şi nu unei persoane juridice de drept privat, astfel încât pentru stabilirea instanţei competente teritorial trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".

2.1. Prin sentinţa nr. 148/18.01.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, având în vedere ansamblul dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, instanţa a constatat că în raportul de drept administrativ dedus judecăţii nu reclamanta are calitatea de autoritate publică în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, acesta fiind beneficiarul contractului de finanţare, ci pârâtul este organul de stat care acţionează în regim de putere publică iar în virtutea competenţei legale, de gestionare a fondurilor europene a şi emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, reclamanta având în speţă calitatea de persoană vătămată.

Or, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, în speţă, nu autoritatea publică are calitatea de reclamant, ci pe aceea de pârât, astfel că sunt incidente în cauză prevederile tezei I a articolului menţionat, fiind competentă instanţa de la sediul reclamantului, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011 beneficiar poate fi atât o persoană de drept public, cât şi o persoană de drept privat.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă

Înalta Curte, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamanta A. S.A. Constanţa a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Raportul de neconformitate nr. x/21.04.2021 emis de Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, prin care s-a aplicat o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/04.02.2021.

Instanţele aflate în conflict s-au declarat necompetente din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, apreciind diferit asupra calităţii reclamantei de autoritate publică asimilată şi, implicit asupra incidenţei dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Conform textului de lege menţionat "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) Legea 554/2004, prin autoritate publică se înţelege orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Înalta Curte reţine că reclamanta A. S.A. Constanţa nu este o autoritate publică asimilată, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci este o societate pe acţiuni înfiinţată potrivit Legii nr. 31/1990, cu statut de operator regional, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 51/2006, care desfăşoară activităţi specifice serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, în baza unui raport contractual încheiat cu autoritatea publică delegatară.

Chiar dacă reclamanta este autorizată să prestează un serviciu de interes public (alimentare cu apă şi canalizare), acest serviciu nu se prestează în regim de putere publică, întrucât cele două acte normative aplicabile furnizorului de servicii de alimentare cu apă şi canalizare, respectiv Legea nr. 51/2006 şi Legea nr. 241/2006, nu reglementează atribute de putere publică în favoarea furnizorului, aceste atribute rămânând în sarcina autorităţilor administraţiei publice locale sau a Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (A.N.R.S.C.).

Ca atare, furnizorul de servicii operează într-un cadru strict contractual, fără atribuţii de putere publică.

Pe cale de consecinţă, în raportul de drept administrativ dedus judecăţii reclamanta acţionează în calitate de persoană juridică de drept privat, astfel încât, în temeiul art. 10 alin. (3) teza I din Legea 554/2004, soluţionarea prezentei cereri intră în competenţa tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul reclamantei, respectiv Tribunalul Constanţa.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 mai 2022.