Jurisdiction over salary recalculation claims by justice auditors: exclusive administrative competence inapplicable where no specific administrative act is challenged

Şedinţa publică din data de 4 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti - sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale sub nr. x/2021 la data de 29.04.2021, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Institutul Naţional al Magistraturii şi Consiliul Superior al Magistraturii, cu participarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

În principal,

1. Recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale aferente, raportat la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015: 484,18+25%=605,225 RON şi care se acordă unor categorii de personal din cadrul familiei ocupaţionale Justiţie din data de 01.08.2016), începând cu data numirii în calitate de auditor de justiţie (01.01.2018 şi până la 31.12.2019);

2. Obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, pentru perioada 01.01.2018 -31.12.2019, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflaţie şi în raport cu care să fie plătită dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective;

În subsidiar,

1.1. Recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale aferente, pentru perioada 01.01.2018 - 31.12.2019, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 484,18 RON şi drepturile salariale efectiv încasate;

2.1. Obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, pentru perioada 01.01.2018 -31.12,2019, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflaţie şi în raport cu care să fie plătită dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 4932/28.06.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând incidenţa dispoziţiile art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte reţine că reclamanţii în perioada 01.01.2018 - 31.12.2019, au avut calitatea de auditori de justiţie.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariate aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 începând cu data de numirii în calitate de auditor de justiţie (01.01.2018 şi până la 31.12.2019)01.01.2018, cu repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, actualizat cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare.

Problema care a generat conflictul de competenţa între cele două instanţe priveşte atât stabilirea competenţei materiale, cât şi a celei funcţionale, din perspectiva naturii juridice a litigiului, respectiv contencios administrativ ori litigii de muncă, Tribunalul Mureş făcând aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 153/2017, iar Curtea de Apel Bucureşti reţinând natura litigiului de conflict de muncă.

Conform art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice:

"(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti"

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile aceste prevederi legale, întrucât reclamanţii nu contestă un act administrativ tipic (ordinul ministrului justiţiei de stabilire a drepturilor salariale) şi nici nu au dedus judecăţii un act administrativ asimilat, ci au solicitat obligarea pârâţilor la recalcularea drepturilor salariale începând cu data numirii în calitate de auditor de justiţie (01.01.2018 şi până la 31.12.2019).

Dispoziţiile normative precitate sunt de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinse la alte situaţii decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competenţa exclusivă, materială şi teritorială, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal fiind reglementată pentru un caz singular, clar definit.

Întrucât reclamanţii au formulat o acţiune în pretenţii având ca obiect drepturi salariale, văzând dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., competenţa de primă instanţă aparţine secţiei sau completului specializat în soluţionarea conflictelor de muncă din cadrul tribunalului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Institutul Naţional al Magistraturii, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Consiliul Superior al Magistraturii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 mai 2022.