Attribution of Securitate worker status via restriction of fundamental rights under O.U.G. 24/2008

Şedinţa publică din data de 4 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând să se aprecieze asupra calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1307 din 4 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, indicând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a susţinut, în esenţă, că prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 au fost eronat interpretate şi aplicate în cauză, în sensul că cele două condiţii trebuie îndeplinite cumulativ. Or, din materialul probator depus de CNSAS rezultă că nu a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului; motivarea instanţei este realizată cu aplicarea greşită a normei de drept material în ceea ce priveşte, pe de o parte, activitatea personală şi, pe de altă parte, efectul cerut de lege al acestei activităţi pentru a se admite cererea.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului-pârât şi a apărărilor intimatului, luând în considerare întreg ansamblul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător a recurentului-pârât A..

Verificările au fost efectuate ca urmare a solicitărilor formulate în acest sens de către C.G.C (cererea nr. x/25.09.2009) şi Z.A. (cererea nr. x/04.06.2015, în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (7) şi (8) din O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/208, este lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau Miliţiei, cu atribuţii pe linie de Securitate (…) în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

În cauză nu s-a contestat că recurentul-pârât a avut calitatea de ofiţer al Securităţii, aspectele în dispută vizând numai natura activităţilor desfăşurate în această calitate.

Prima instanţă a constatat corect, pe baza documentaţiei prezentate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, că activitatea recurentului-pârât a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Din expunerea criticilor recurentului rezultă că acesta combate modul în care instanţa de fond a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, raportat la conţinutul înscrisurilor depuse de intimat, încercând să acrediteze ideea că nu a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Contrar afirmaţiilor recurentului-pârât instanţa de fond a făcut o analiză minuţioasă a probatoriului administrat în cauză prin prisma condiţiilor prevăzute în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reţinând corect că recurentul-pârât a desfăşurat activitate de urmărire informativă prin mijloace care au condus la încălcarea dreptului la viaţă privată şi a dreptului la liberă exprimare, protejate normativ şi în perioada anterioară anului 1989.

Este adevărat că exerciţiul drepturilor şi libertăţilor fundamentale poate fi restrâns pentru protejarea unui interes legitim public, cum ar fi apărarea securităţii naţionale, dar ingerinţa este admisibilă numai dacă este necesară într-o societate democratică, este proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii înseşi.

Or, în speţă, activitatea recurentului - pârât, fost ofiţer de securitate, nu s-a încadrat în limitele expuse mai sus, pentru că în dosarul privind pe C.S.M., asistent la catedra de limba germană a Facultăţii de filologie din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, titular al unei burse academice în Germania (cota CNSAS I 235816), documentul intitulat "Informare", completat şi adnotat olograf din data de 28.12.1974 atestă faptul că recurentul pârât a dirjat surse informative (sursa "B.") în intimitatea persoanei urmărite, cu scopul de a culege informaţii legate de relaţiile de familie, modul de petrece a timpului liber, cercul de prieteni şi relaţiile cu cetăţenii străini din perioada studiilor efectuate în Germania, interesele şi planurile de viitor, afectându-i grav dreptul la viaţă privată care, deşi nu este un drept absolut, nu poate fi restrâns decât în anumite condiţii, între care legitimitatea scopului (motivului) ingerinţei ocupă un loc esenţial.

În această privinţă, contrar recurentului, Înalta Curte reţine că motivul supravegherii asistentului universitar C.S.M nu avea legătură cu siguranţa naţională ci, după cum rezultă din cele două Note- raport din 26.11.1974 întocmite de organele de Securitate, urmărirea informativă s-a dispus "în scopul clarificării naturii legăturilor ce le are în străinătate", fiind justificată de faptul că acesta" în anul 1973-1974 a efectuat o specializare în R.F.G cu bursă DAAD şi a întârziat două luni după expirarea bursei, cerând prelungirea bursei cu încă un an."

De asemenea, în dosarul privind pe Z.A., cercetător istoric, (cota CNSAS -SIE 30096), deşi recurentul -pârât susţine că acesta nu a fost în atenţia Grupei de informaţii externe, înscrisurile depuse în probaţiune demonstrează că activitatea acestuia a constat în preluarea informaţiilor de la surse dirijate în mediul profesional al persoanei urmărite, pe care le-a transmis către Centrul de Informaţii Externe, respectiv către subunitatea 0225, specializată în urmărirea emigraţiei române din Occident, potrivit adresei IJ Iaşi din 01.08.1981, semnată olograf, prin care a raportat modul în care s-a desfăşurat la Iaşi un colocviu de istorie româno-britanic; în concret, informaţiile cuprindeau date despre componenţa delegaţiei britanice prezente la acel colocviu internaţional, opiniile profesorilor universitari care au participat la eveniment cu privire la ţara noastră, iar cu privire la unii dintre aceştia, inclusiv nivelul de trai, relaţiile cu cetăţeni români aflaţi în emigraţie etc.

Or, pe baza înscrisurilor administrate, se poate concluziona că urmărirea informativă a lui Z.A., fost condamnat la 10 ani temniţă grea "pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinei sociale" a avut alte resorturi decât cele afirmate de recurent, înscriindu-se în practica fostei Securităţi de urmărire a persoanelor condamnate politic şi după ispăşirea pedepsei.

Prin urmare, cele două documente reproduse rezumativ în cele ce preced, necontestate sub aspectul autenticităţii lor, demonstrează cu claritate că recurentul-pârât a îngrădit dreptul la viaţă privată şi dreptul la liberă exprimare al persoanelor urmărite, prin aceea că a dirijat informatori în proximitatea lor, în scopul cunoaşterii intenţiilor, concepţiilor politice, preocupărilor şi anturajului, pentru motive specifice poliţiei politice comuniste.

Înalta Curte, în acord cu opinia instanţei de fond, reţine că simpla obţinere a unor informaţii cu caracter personal referitoare la cei urmăriţi de Securitate, fără cunoştinţa şi fără acordul acestora, pentru motive ce nu aveau legătură cu apărarea intereselor naţionale, constituie o violare a dreptului la viaţa privată.

Prin urmare, toate activităţile care au concurat la această încălcare/îngrădire sau au urmărit să o facă, fie că au fost de iniţiere, propunere sau aprobare, etc., cum sunt şi cele întreprinse de recurent, conduc la constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că soluţia primei instanţe se fundamentează pe o interpretare corectă a dispoziţiilor legale şi pe o aplicare corespunzătoare a acestora la situaţia de faţă, probată cu înscrisuri de către CNSAS, care atestă îndeplinirea condiţiilor legale pentru atribuirea calităţii de lucrător al Securităţii recurentului A..

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei nr. 1307 din 4 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 mai 2022.