Quantification of moral damages in fatal traffic accidents: equitable individual assessment versus mechanical application of the FGA reference guide

Şedinţa publică din data de 4 mai 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 08.04.2019, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând anularea Deciziilor nr. 19441/21.03.2019, nr. 19434/21.03.2019, nr. 19471/21.03.2019 şi nr. 19439/21.03.2019, prin care au fost admise doar în parte cererile de despăgubire, admiterea cererilor de despăgubire în totalitate şi obligarea la plata despăgubirilor după cum urmează: pentru A. - mama defunctului -daune morale în cuantum de 450.000 RON; pentru B. - frate al defunctului - daune morale în cuantum de 449.000 RON; pentru C. - frate al defunctului - daune morale în cuantum de 450.000 RON; pentru D. - frate al defunctului - daune morale în cuantum de 450.000 RON.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 62 din 20 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal:

(i) a admis în parte contestaţia formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor;

(ii) a anulat în parte Deciziile nr. 19441/21.03.2019, nr. 19434/21.03.2019, nr. 19471/21.03.2019 şi nr. 19439/21.03.2019, sub aspectul cuantumului despăgubirilor morale acordate reclamanţilor;

(iii) a stabilit cuantumul despăgubirilor morale cuvenite reclamanţilor după cum urmează: suma de 121.794 RON pentru reclamanta A. şi suma 48.258 RON pentru fiecare dintre reclamanţii C., B. şi D.;

(iv) a obligat pârâtul FGA la plata către reclamanţi a diferenţelor de despăgubiri, reprezentând daune morale, între sumele acordate în baza deciziei nr. 19744/10.04.2019 şi sumele determinate potrivit prezentei hotărâri, respectiv: suma de 46.697 RON pentru reclamanta A. şi 18.346 RON pentru fiecare dintre reclamanţii C., B. şi D.;

(v) a menţinut în rest deciziile contestate, în ceea ce priveşte respingerea solicitărilor de plată a despăgubirilor până la valoarea de 450.000 RON, respectiv 449.000 RON.

(vi) a obligat pârâtul FGA la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată, în sumă de 350 RON pentru fiecare, reprezentând taxe judiciare de timbru, precum şi la plata către aceştia a contravalorii cheltuielilor ocazionate de audierea martorului, în cuantum de 610,74 RON.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei curţii de apel au declarat recurs reclamanţii A., B., D. şi C. şi pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

3.1. Recurenţii-reclamanţi şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea în totalitate a acţiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenţii au susţinut că prin hotărârea recurată, fără o argumentaţie clară raportată la normele legale în materie, instanţa de fond a admis în parte cererea de despăgubiri, considerând, în principiu, că Fondul de Garantare a Asiguraţilor în mod corect s-a raportat, când a dispus evaluarea cuantumului daunelor morale, la concluziile cuprinse în Ghidul elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii care face parte din procedura internă de evaluare a daunelor.

Faţă de aceste considerente, recurenţii-reclamanţi apreciază că hotărârea recurată este dată cu încălcarea prevederilor art. 50 alin. (2) lit. d) din Norma ASF nr. 23/2014, care stipulează că, în caz de deces, daunele morale se acordă în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România şi art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, conform cărora pârâtul şi judecătorul aveau obligaţia să evalueze daunele morale în conformitate cu prevederile legii şi ale condiţiilor de asigurare.

Deşi în legislaţie nu se precizează modalitatea concretă de evaluare a cuantumului daunelor morale, doctrina şi practica au statuat anumite criterii, elemente care trebuie avute în vedere în momentul în care se evaluează prejudiciul nematrimonial, de exemplu, valoarea lezată, gravitatea prejudiciului, consecinţele prejudiciului pe plan social, profesional şi familial, tulburările şi neajunsurile suferite de persoana vătămată.

Instanţa de fond nu face o apreciere proprie prin prisma textelor de lege invocate, ci se mulţumeşte sa constate doar că, evaluarea făcută de pârât, prin raportare exclusiv la concluziile Ghidului, este în principiu obiectivă şi are în vedere dispoziţiile mai sus enunţate.

Procedând în această manieră, judecătorul fondului a ignorat dispoziţiile art. 50 alin. (2) lit. d) din Norma ASF nr. 23/2014, deşi avea obligaţia, în stabilirea cuantumului despăgubirilor morale (celelalte aspecte, privind dreptul părţilor vătămate de a pretinde aceste daune, fiind lămurite), să procedeze la examinarea jurisprudenţei curţilor de apel din România şi nu numai, pentru ca, pe de o parte, părţile vătămate (reclamanţi) să fie just despăgubite.

În cauza de faţă, judecata s-a făcut cu încălcarea principiului unei juste şi echitabile judecăţii prin înlăturarea în totalitate a argumentelor aduse de reclamanţi în susţinerea contestaţiei, inclusiv prin refuzul de a analiza jurisprudenţa depusă de aceştia, considerând-o neutilă.

3.2. Recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

Recurentul-pârât susţine că prima instanţă nu a avut în vedere scopul constituirii Fondului de Garantare a Asiguraţilor, care nu are calitate de asigurător şi nici de reasigurator.

Astfel cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 213/2015 cât şi Normele de aplicare ale A.S.F., în mod expres, Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu preia drepturile şi obligaţiile asigurătorului falit, cum nu preia nici patrimoniul acestuia.

Precizează că rolul Fondului de Garantare este acela de a acorda despăgubiri în anumite condiţii şi limite de sumă, iar plafonul de garantare este stabilit la o sumă care să asigure o compensare corectă, inclusiv sub aspectul daunelor morale cauzate de vătămări corporale.

În speţă, instanţa de fond a apreciat că în cazuri de despăgubiri reprezentând daune morale nu se poate cuantifica suferinţa emoţională, psihică. Prin urmare, pentru a se acorda despăgubiri care să asigure o compensare echitabilă, au fost elaborate ghiduri, astfel încât, pe baza jurisprudenţei şi a unor studii naţionale şi europene, să poată fi acordate sume care să asigure o astfel de despăgubire.

În cazul reclamanţilor, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a ţinut cont de fiecare persoană şi de gradul de rudenie şi, în raport de procedură şi de Ghid, au fost stabilite despăgubiri care reprezintă o astfel de compensare.

Apreciază totodată că sumele stabilite de instanţa de fond excedează acestui cadru asigurat de F.G.A., conform jurisprudenţei vaste a Înaltei Curţi şi a Curţii de Apel Bucureşti.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, recurenţii - reclamanţi au solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondat.

5. Aspecte procesuale

La data de 17.01.2022, pe parcursul soluţionării recursului a intervenit decesul recurentei-reclamante A., instanţa de recurs luând act de calitatea de recurenţilor-reclamanţi B., C. şi D., de succesori legali ai defunctei, conform înscrisurilor doveditoare depus la dosar.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând legalitatea sentinţei recurate, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursurilor pentru considerentele ce succed.

Recurenţii -reclamanţi au supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ şi fiscal Deciziile nr. 19441/21.03.2019, nr. 19434/21.03.2019, nr. 19471/21.03.2019 şi nr. 19439/21.03.2019, prin care pârâtul FGA a admis în parte cererile de despăgubire formulate de reclamanţi, acordând acestora daune morale după cum urmează: pentru reclamanta A. (mama persoanei decedate) -75.097 RON; pentru ceilalţi reclamanţi C., B. şi D. (fraţi) - 29.912 RON fiecare.

Soluţionând cauza, prima instanţă a admis în parte acţiunea şi a anulat în parte deciziile contestate, stabilind cuantumul despăgubirilor morale cuvenite reclamanţilor, după cum urmează: suma de 121.794 RON pentru reclamanta A.(majorată cu 46.697 RON) şi suma de 48.258 RON pentru fiecare dintre reclamanţii C., B. şi D. (majorată cu 18.346 RON), menţinând în rest deciziile contestate, în ceea ce priveşte respingerea solicitărilor de plată a despăgubirilor până la valoarea de 450.000 RON, respectiv 449.000 RON.

În esenţă, instanţa de fond a reţinut că, deşi pârâtul FGA a respectat prevederile art. 50 alin. (2) lit. d) din Norma ASF nr. 23/2014, dat fiind faptul că la elaborarea Ghidului pentru soluţionarea cererilor având ca obiect daune morale s-a avut în vedere jurisprudenţa relevantă şi rezultatul unor studii de specialitate nu doar la nivel intern, ci şi la nivel European, stabilindu-se astfel valori medii ale despăgubirilor acordate de autorităţi din diverse state europene pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a accidentelor de circulaţie, nu a analizat în concret situaţia fiecărui reclamant în parte, ceea ce echivalează cu o apreciere la nivel general iar nu particular a despăgubirilor cuvenite, în raport de pierderea suferită.

Astfel, pornind de la pragurile medii evaluate în Ghidul pentru acordarea daunelor morale, în baza studiilor realizate la nivel intern şi european, instanţa de fond a constatat că pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite părintelui ca urmare a decesului copilului (cazul reclamantei A.) se poate avea în vedere un nivel mediu al despăgubirilor calculat la valoarea a 53 de salarii medii pe economie; în anul 2014, când a avut loc accidentul, respectiv când s-a produs prejudiciul, nivelul salariului mediu pe economie a fost de 2298 RON, motiv pentru care instanţa a apreciat că un cuantum al despăgubirilor morale cuvenite reclamantei A. se poate ridica până la suma de 121.794 RON, în considerarea suferinţei ocazionate de pierderea fiului său; în privinţa fraţilor persoanei decedate, este oportun a se avea în vedere un cuantum al despăgubirilor de calculat prin raportare la nivelul a 21 de salarii medii pe economie, ceea ce conduce la stabilirea unei sume de 48.258 RON pentru fiecare frate, în dosar nefiind administrate probe de natură a conduce la evaluarea în mod diferit a despăgubirilor cuvenite acestora, prin raportare la suferinţa încercată.

Soluţia instanţei de fond este însuşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente.

Criticile formulate de atât de recurentul- pârât cât şi de recurenţii-reclamanţi în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., civ., sunt nefondate.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (2) lit. d) din Norma A.S.F. nr. 23/2014, în caz de deces, daunele morale se acordă în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

În literatura de specialitate, dar şi în practica judecătorească s-a arătat că în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecinţele negative suferite de victima accidentului, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională.

Atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilit, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit, despăgubirile reprezentând daunele morale trebuind să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei şi suferite de aceasta, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Faţă de cele arătate mai sus, contrar criticilor formulate de ambele părţi recurente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a avut în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale pe lângă recomandările "Ghidului pentru soluţionarea daunelor morale în România pe cale amiabilă", elaborat pentru Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, probele administrate în cauză cât şi o serie de elemente obiective, astfel că sumele stabilite cu titlu de daune morale nu respectă fidel sumele stabilite de ghidul respectiv.

În ceea ce priveşte "Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale în România pe cale amiabilă", instanţa de recurs subliniază că acesta într-adevăr are doar o valoare orientativă, astfel încât aplicarea mecanică a acestuia nu conduce la o valoare corectă a daunelor morale datorate.

Pe de altă parte, însă, nu se poate nega importanţa sa în asigurarea unei abordări unitare a materiei daunelor morale în condiţiile în care nu există elemente obiective de evaluare a acestora.

Astfel că, instanţa de fond a recunoscut valoarea orientativă a acestui ghid, dar, totodată, a procedat la propria evaluare a întinderii prejudiciului moral suferit de reclamanţi, aspect ce rezultă cu evidenţă din faptul că a avut în vedere o serie de elemente obiective, precum gradul de rudenie al reclamanţilor cu defunctul, legăturile personale ale acestora cu defunctul, intensitatea durerii pricinuite de pierderea suferită şi probatoriul administrat în cauză, inclusiv proba testimonială, concluzionând judecătorul fondului, după analiza actelor şi lucrărilor dosarului, că sumele acordate de pârât cu titlu de daune morale nu sunt apte a acoperi prejudiciul încercat de reclamanţi, pârâtul neavând în vedere la stabilirea sumelor cuvenite reclamanţilor situaţia particulară a acestora.

Dacă prima instanţă ar fi procedat în sensul arătat de recurenţii reclamanţi, ar fi concluzionat pur şi simplu că algoritmul utilizat de recurentul-pârât pentru calculul daunelor morale este unul corect, nemaifiind utilă nicio probă suplimentară celor reprezentate de dosarul constituit în urma cererii de despăgubire, or este evident faptul că prima instanţă nu a procedat astfel.

Or, prin recursurile formulate nu au fost prezentate argumente care să infirme concluziile instanţei de fond, ambele părţi recurente rezumându-se la susţineri cu caracter general fără a formula veritabile critici de nelegalitate la adresa sentinţei recurate.

În analiza criticilor formulate de părţi în susţinerea cererilor de recurs, Înalta Curte se va raporta şi la jurisprudenţa Înaltei Curţi în legătură cu repararea prejudiciilor morale, prin care s-a statuat în sensul că:

"Prejudiciul moral a fost definit ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau/şi morală, pe care le resimte victima.

Prejudiciile care alterează sănătatea şi imaginea fizică aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane - dreptul la sănătate, integritate fizică şi psihică (art. 58 noul C. civ.) ca şi componente ale dreptului la viaţă apărat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi trebuie să fie reparate. Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, suferinţele morale (psihice) fiind frica, durerea, ruşinea, tristeţea, neliniştea, umilirea şi alte emoţii negative.

Fiind vorba de lezarea unor valori fără conţinut economic şi de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 1 (dreptul la viaţă) din Convenţia europeană, dar şi de valori apărate de art. 22 din Constituţie şi art. 58 C. civ., existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

În ce priveşte cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc şi nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. Ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu şi să aducă acea satisfacţie de ordin moral celui prejudiciat" (Secţia I civilă, decizia nr. 824 din 06 aprilie 2016).

Faţă şi de această interpretare jurisprudenţială se apreciază că instanţa de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei reţinând prin prisma unei analize judicioase a tuturor argumentelor propuse de părţi că se impune majorarea cuantumului despăgubirilor morale cuvenite reclamanţilor, astfel că atât criticile recurentului-pârât, dar şi cele ale recurenţilor-reclamanţi nu se justifică.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge atât recursul formulat de reclamanţii A.- decedată şi B., C. şi D., în nume propriu (şi în calitate de succesori ai reclamantei A.), cât şi recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii A.- decedată şi B., C. şi D., în nume propriu (şi în calitate de succesori ai reclamantei A.) împotriva sentinţei nr. 62 din 20 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 mai 2022.