Insolvency guarantee fund liability: scope of moral damages for bodily injury and validity of internal calculation criteria

Şedinţa publică din data de 4 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 28.01.2019, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, au solicitat următoarele:

- Obligarea pârâtului la plata către reclamanta A. a sumei de 200.000 euro (echivalent în RON 954.000 RON la cursul B.N.R. de 4,77 RON/euro) pentru acoperirea prejudiciului moral şi a prejudiciului material urmare a accidentului rutier suferit de reclamantă, la data de 06.01.2016;

- Obligarea pârâtului la plata către reclamantul B. a sumei de 100.000 euro (echivalent în RON 477.000 RON la cursul B.N.R. de 4,77 RON/euro) pentru acoperirea prejudiciului moral şi a prejudiciului material urmare a accidentului rutier suferit de reclamant, la data de 06.01.2016;

- Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 3 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îl priveşte pe reclamantul B. şi înregistrarea separată a cererii acestuia, având în vedere că raportul juridic litigios s-a născut prin emitera a două decizii diferite.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 933 din 10 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat, în parte, decizia nr. 17925/10.01.2019 emisă de pârâtul FGA, în ceea ce priveşte neaprobarea la plată a despăgubirilor suplimentare în valoare de 30.000 RON, reprezentând daune morale şi a obligat pârâtul la plata sumei anterior menţionate, respingând, în rest, cererea ca neîntemeiată. Totodată, a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50, reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 933 din 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de către reclamanţi.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat următoarele:

- Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., consideră că sunt contradictorii considerentele instanţei câtă vreme, pe de o parte, aceasta reţine că procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese este un instrument orientativ util, precum şi necesitatea şi importanţa Certificatului medico-legal în cuantificarea daunelor morale, ca apoi sa reţină ca suma de €7.500 RON acoperă integral prejudiciul suferit de reclamantă.

- În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că sentinţa civilă nr. 933/10.12.2019 este netemeinică şi nelegală, fiind rezultatul unei greşite interpretări şi aplicări de către instanţa de fond a dispoziţiilor Legii nr. 213/2015 şi a Normei ASF nr. 16/2015

A arătat că FGA a soluţionat cererea de plată în baza unei proceduri interne care nu contravine niciunei norme legale. Astfel cum s-a stabilit în practica judecătorească naţională, daunele morale se judecă în echitate şi trebuie să asigure o reparaţie justă, iar repararea prejudiciului în domeniul daunelor morale trebuie să urmărească realizarea unei compensări materiale cu efect în sfera morală, fără a genera venituri nejustificate şi fără a conduce la o sancţionare a asigurătorului care, potrivit legii, poate fi obligat şi la plata acestui tip de daune.

Având în vedere că FGA nu funcţionează ca un asigurător şi nu preia funcţiile unei societăţi de asigurare, conform art. 9 alin. (2) din Norma ASF nr. 16/2015, în practica judecătorească s-a considerat în mod întemeiat că, în lipsa unor criterii legale, stabilirea cuantumului daunelor morale include o doză de aproximare, prin raportare la consecinţele negative suferite în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială etc, fără ca sumele acordate cu titlu de despăgubiri morale să depăşească sfera unor compensaţii destinate a alina suferinţa fizică şi psihică, în caz contrar ajungându-se la o îmbogăţire fără just temei a persoanei prejudiciate.

Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu preia ope legis obligaţiile unui asigurător în faliment, nu este succesorul în drepturi şi obligaţii al unui asigurător în faliment, în acest caz C. S.A., nu preia de la asigurătorul în faliment o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. FGA nu plăteşte în baza unei răspunderi contractuale, neavând nici un raport contractual cu creditorul de asigurare.

Nu se poate susţine că FGA ar fi stabilit în mod arbitrar si netransparent cuantumul daunelor morale, acesta s-a raportat la valorile menţionate in Anexa 2 a Deciziei nr. 142/26.05.2016, completată prin Decizia nr. 258/16.11.2016 şi Decizia nr. 74/02.08.2018, care reprezintă o procedură internă validată de lichidatorul judiciar al asigurătorului în faliment în analiza cererilor de creanţa formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală.

Recurgerea la o procedură internă standardizată nu contravine vreunei prevederi legale şi nici nu este de natură a leza dreptul persoanei îndreptăţite de a primi daune morale, ci, dimpotrivă, are rolul de a asigura transparenţă în procesul adoptării soluţiei administrative, precum si a unui tratament echitabil pentru potenţialii creditori de asigurare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

Analizând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate şi a prevederilor legale incidente, Înalta Curte va admite recursul declarat de către pârâtul FGA, pentru considerentele ce succed:

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de control administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 17925/10.01.2019 şi obligarea pârâtului FGA la plata sumei de 200.000 euro (echivalent în RON 954.000 RON la cursul B.N.R. de 4,77 RON/euro) pentru acoperirea prejudiciului moral şi a prejudiciului material urmare a accidentului rutier suferit de reclamantă, la data de 06.01.2016.

Prin decizia contestată, FGA a admis, în parte, cererea de plată pentru suma de 37.500 RON cu titlu de daune morale, respingând în rest cererea cu privire la daunele materiale şi la diferenţa solicitată cu titlu de daune morale.

Prima instanţă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, a anulat decizia nr. 17925/10.01.2019 şi a obligat pârâtul FGA la plată a despăgubirilor suplimentare în valoare de 30.000 RON cu titlu de daune morale, respingând în rest cererea ca neîntemeiată.

Soluţia curţii de apel nu este împărtăţită de instanţa de recurs.

Reevaluând probatoriul administrat în cauză, pentru a răspunde criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Referitor la criticile întemeiate pe motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte le consideră a fi nefondate.

Subsumat acestui motiv de casare, recurentul-pârât a invocat motivarea contradictorie a sentinţei, aspect pretins a rezulta din faptul că instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, că procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese este un instrument orientativ util, precum şi necesitatea şi importanţa Certificatului medico-legal în cuantificarea daunelor morale, ca apoi să reţină că suma de €7.500 RON acoperă integral prejudiciul suferit de reclamantă.

Verificând considerentele sentinţei, Înalta Curte constată că nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, prima instanţă analizând în mod adecvat probele dosarului şi situaţia de fapt, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul logico-juridic pe baza căruia a pronunţat soluţia în cauză.

Înalta Curte constată însă că sunt fondate criticile formulate de recurentul-pârât,întemeiate pe motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 50 pct. 1 din Norma ASF nr. 23/2014, "La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:

"1. în caz de vătămare corporală:

a) diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, si indemnizaţia primita din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea si/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării si a concediului medical;

b) venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, in cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;

c) salariul de baza minim brut pe economie, in cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului in ultimul an de studii sau de calificare;

d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentara, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, si care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările in vigoare;

e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacităţii de munca, daca prin certificatul medical se recomanda acest lucru, însa nu mai mult decât salariul de baza minim brut pe economie;

f) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din Romania;."

Înalta Curte constată că, deşi dispoziţiile art. 50 pct. 1 din Norma A.S.F. nr. 14/2011, în vigoare la momentul producerii accidentului rutier, fac trimitere la "legislaţia şi jurisprudenţa din România", nu există o prevedere legală care să stabilească în mod expres criteriile şi limitele despăgubirilor morale ce se cuvin victimelor unui accident de circulaţie. În literatura de specialitate şi în practica instanţelor de judecată, s-a reţinut în mod constant că daunele morale trebuie stabilite prin raportare la consecinţele negative suferite de victimă, importanţa valorilor lezate şi în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională. Despăgubirile trebuie să fie rezonabile, juste şi echitabile, să corespundă prejudiciului moral real produs victimei, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daunele morale, dar nici să nu fie derizorii.

În lipsa unor criterii legale de determinare a sumelor datorate cu titlu de daune morale pentru vătămări corporale, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a adoptat o procedură internă care prevede limitele minime şi maxime ale despăgubirii, prin raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale, iar dincolo de aceste limite, valorile în concret trebuie stabilite în raport de anumiţi indicatori particulari fiecărei speţe.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, deşi reclamanta o suferit o serie de consecinţe negative ale accidentului auto, cuantumul daunelor morale stabilit de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor este adecvat situaţiei relevate în speţă.

Fondul de Garantare a Asiguraţilor a stabilit cuantumul despăgubirilor morale prin raportare la cele 75 de zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal, de faptul că leziunile suferite nu au pus în pericol viaţa victimei, nu i-a fost afectată capacitatea de muncă, reclamanta nu a fost încadrată în vreun grad de handicap, iar vindecarea s-a făcut fără constituirea de sechele morfo-funcţionale. Faţă de aceste circumstanţe, despăgubirea a fost calculată astfel: 37.500 RON = 75 x 500 RON/zi de îngrijire medicală.

Aşadar, recurentul-pârât a avut în vedere un criteriu obiectiv şi rezonabil în stabilirea cuantumului daunelor morale solicitate de către reclamantă, respectiv durata îngrijirilor medicale indicată prin certificatul medico-legal, precum şi un criteriu subiectiv, raportat la circumstanţele particulare ale cauzei.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 2 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 213/2015, Fondul de Garantare a Asiguraţilor are rolul de a proteja creditorii de asigurare de consecinţele insolvenţei unui asigurător, însă nu are obligaţia de a garanta plata unor sume stabilite de creditorii de asigurare prin cererea de plată. Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu este succesorul în drepturi şi obligaţii ale vreunui asigurător şi nu datorează despăgubiri "ope legis". De asemenea, obligaţiile Fondului de Garantare a Asiguraţilor se nasc, se modifică şi se sting în temeiul Legii nr. 213/2015 şi nu în baza contractului de asigurare, neavând niciun raport contractual cu creditorul de asigurare.

Aşadar, Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu preia funcţiile unui asigurător ci are menirea de a acoperi despăgubirile pentru creditorii societăţilor de asigurare aflate în faliment.

Înalta Curte constată că pârâtul FGA nu a stabilit în mod arbitrar cuantumul daunelor morale, ci s-a raportat la o procedură de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămare coroporale sau decese, adoptând criterii proprii de determinare a unor praguri valorice, tocmai pentru a preîntâmpina crearea unor situaţii discriminatorii, în lipsa unor criterii de individualizare expres prevăzute de lege.

Totodată, Înalta Curte reţine că, în speţa de faţă, reclamanta nu a dovedit circumstanţe extraordinare care să conducă la concluzia că prejudiciul moral suferit excede valorii stabilite de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin decizia contestată, astfel că nu se justifică majorarea de către instanţa de fond a valorii daunelor morale acordate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul FGA şi va casa sentinţa recurată, respingând cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă.

Totodată, observând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, Înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va admite şi va dispune obligarea recurentei-reclamante la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru depusă în dosarul pendinte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 933 din 10 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., ca neîntemeiată.

Obligă intimaţii-reclamanţi la plata către recurentul - pârât FGA a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 mai 2022.