Company's appeal fails: court upholds Court of Accounts order to capitalize state funds and pay dividends.

Şedinţa publică din data de 4 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamanta Societatea Naţionala Nuclearelectrica S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României:

(i) anularea parţială a încheierii nr. 29/31.07.2018 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, respectiv pct. 2 din încheiere prin care a fost respinsă contestaţia reclamantei nr. 8225/29.06.2018 împotriva măsurii dispuse la pct. 1.5 din Decizia nr. 5/08.06.2018 emisă de Curtea de Conturi;

(ii) anularea parţială a Deciziei nr. 5/08.06.2018 emisă de Curtea de Conturi, respectiv anularea măsurii dispuse la pct. 1.5 pentru înlăturarea abaterii descrise la pct. 5 din Decizie;

(iii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1940 din 5 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulate de reclamanta Nuclearelectrica S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 1940 din 5 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta Nuclearelectrica S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că în mod nelegal instanţa de fond a reţinut că majorarea capitalului social pentru societate s-a făcut cu o întârziere de şapte ani faţă de data finanţării pentru investiţii, care trebuia transpusă în majorarea capitalului social, partea deţinută de Statul român urmând să crească.

De asemenea, consideră că lipseşte motivarea sentinţei contestate pe acest aspect, având în vedere că cei şapte ani ar fi reprezentat o întârziere, în condiţiile în care H.G. nr. 365/1998 de înfiinţare a Nuclearelectrica S.A. prevede transformarea finanţărilor pentru investiţii în aport la capitalul social, fără a explicita un termen.

Faţă de omisiunea legiuitorului, apreciază că nu se putea dispune peste lege şi instanţa de fond nu putea reţine, cu titlu de legalitate, un astfel de considerent.

În ceea ce priveşte motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arată că această majorare de capital social, cu fondurile avansate către societate cu titlu de fonduri pentru investiţii şi nu cu titlu de aport la capitalul social, nu se putea face fără consimţământul asociatului majoritar - Statul Român, care îşi exercită drepturile prin Ministerul Energiei.

În plus, Ministerul Energiei şi Fondul Proprietatea, în calitate de acţionari, au dispus amânarea majorării capitalului social, deşi conducerea executivă a învestit Adunarea Generală în acest scop, raportat la prevederile C. civ., ce statuează explicit că nu se poate da curs unei obligaţii peste voinţa creditorului.

Aşadar, arată că acordul asociatului majoritar trebuia dat în Adunarea Generală, în mod obligatoriu, aceasta fiind singura entitate din cadrul societăţii care putea dispune asupra majorării capitalului social.

Cu privire la această majorare imediată, apreciază că nu există un text de lege care să impună efectuarea sa de îndată. Din acest punct de vedere sentinţa se poate considera nemotivată, deoarece nu s-a punctat explicit de ce cei şapte ani reprezintă o întârziere în sensul legii, chiar dacă, din perspectivă cronologică, a existat acest interval de timp între data avansării fondurilor pentru investiţii şi majorarea capitalului social.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând legalitatea sentinţei recurate, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal pe calea prevăzută de art. 228 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014 cu o acţiune în anularea încheierii nr. 29/31.07.2018 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi prin care a fost respinsă contestaţia formulată de recurenta-reclamantă împotriva deciziei nr. 5/08.06.2018 emisă de Departamentul IV al Curţii de Conturi, prin care s-au dispus măsuri în sarcina recurentei-reclamante pentru înlăturarea neregulilor financiar contabile contestate.

În fapt, în urma unei misiuni de audit desfăşurată la recurenta-reclamantă în perioada 10.01.2018-04.05.2018, privind situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului, precum şi legalitatea realizării veniturilor şi efectuării cheltuielilor în perioada 2015-2017, auditori publici externi au întocmit raportul de audit financiar nr. x/04.05.2018, în cuprinsul căruia, la pct. 5.1 au constatat nerespectarea prevederilor legale privind nemajorarea timp de aproximativ 7 ani a capitalului social al societăţii cu valoarea alocaţiilor bugetare primite în perioada 2006-2009 în valoare de 194.376.700 RON.

În baza raportului de control a fost emisă Decizia nr. 5/08.06.2018, în cuprinsul căreia la pct. I.5 s-au stabilit următoarele obligaţii în sarcina conducerii entităţii verificate pentru înlăturarea abaterii:

- pct. I.5 " Conducerea Societăţii Naţionale Nuclearelectrica S.A. va dispune măsuri şi va urmări intrarea în legalitate privind "majorarea capitalului social cu sumele alocate de la bugetul de stat pentru realizarea programelor de investiţii", în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Totodată, se vor dispune măsuri pentru extinderea verificărilor asupra sumelor alocate de la bugetul de stat pentru realizarea programelor de investiţii, evidenţiate în contabilitate în perioada 2015-2017, a majorărilor de capital efectuate, în vederea identificării şi a altor sume alocate de la bugetul de stat pentru realizarea programelor de investiţii, cu care a fost majorat capitalul social peste ani de zile şi/sau n-a fost majorat capitalul social, pentru cazurile identificate (inclusiv pentru cel consemnat în Raportul de control), se vor stabili cauzele care au condus nemajorarea capitalului social în condiţiile legii, după caz, pentru cauzele imputabile entităţii, se vor stabili eventuale consecinţe referitoare la repartizarea şi plata dividendelor cuvenite acţionarilor, evidenţierea acestora în contabilitate şi dispunerea măsurilor legale în vederea plaţii sumelor stabilite."

Soluţionând cauza, curtea de apel a respins criticile de nelegalitate formulate şi a menţinut actele contestate, reţinând, în esenţă, că măsura de la pct. 1.5 din Decizia nr. 5/2018 nu a fost dispusă în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, ci în baza prevederilor art. 43 lit. c) din lege, potrivit cărora Curtea de Conturi stabileşte în baza constatărilor sale înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar - contabilă sau fiscală controlată.

De asemenea, instanţa a înlăturat susţinerile reclamantei privind încălcarea prevederilor pct. 180 din R.O.D.A.S., apreciind că nu pot constitui critici de nelegalitate simplele afirmaţii ale acesteia referitoare la nelegală reţinerea că ar fi încălcat prevederile H.G. nr. 365/1998, O.G. nr. 119/1999, precum şi cele ale art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990;

Totodată, a validat argumentele pârâtei, potrivit cărora reclamanta nu a respectat prevederile legale privind majorarea timp de aproximativ 7 ani a capitalului social al societăţii cu valoarea alocaţiilor bugetare primite în perioada 2006 - 2009, în raport de dispoziţiile art. 20 din H.G. nr. 365/199S privind înfiinţarea Companiei Naţionale de Electricitate S.A., a Societăţii Naţionale "Nuclearelectrica" S.A. şi a Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare prin reorganizarea Regiei Autonome de Electricitate "A.", textul de lege având caracter imperativ, reţinând în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 6 alin. (1) - (2) şi art. 9 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, precum şi încălcarea prevederilor art. 67 alin. (2) respectiv art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Răspunzând punctual criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

O primă critică vizează nerespectarea de către judecătorul fondului a dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ. cu referire la motivarea hotărârii recurate.

Critica este nefondată, întrucât judecătorul fondului a indicat situaţia de fapt reţinută pe baza probelor administrate, precum şi motivele pe care şi-a întemeiat soluţia, raţionamentul urmat fiind expus clar şi logic.

Împrejurarea că instanţa de fond a validat punctul de vedere al intimatei-pârâte nu echivalează cu nemotivarea hotărârii, în condiţiile în care instanţa de fond a analizat susţinerile recurentei-reclamante, procedând la o abordare echilibrată a cauzei.

Astfel, în contextul analizei argumentelor părţilor, instanţa de fond a indicat normele de drept pe care şi-a întemeiat soluţia, raţionamentul urmat fiind expus clar şi logic.

Împrejurarea că instanţa de fond a reţinut incidenţa în cauză a cadrului legal menţionat în actele administrative contestate nu este de natură să fundamenteze concluzia că hotărârea recurată este nemotivată, câtă vreme instanţa a răspuns argumentelor părţilor, situaţie în care Înalta Curte apreciază că soluţia nu este susceptibilă a fi reformată prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Din perspectiva criticilor întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care vizează aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată, de asemenea, că sunt nefondate.

În cadrul analizei acestor critici, Înalta Curte apreciază că se impune a fi făcută o precizare cu privire la susţinerile din cererea de recurs, anume aceea că poate proceda la examinarea doar a susţinerilor care vizează legalitatea sentinţei, nu şi a celor care vizează netemeinicia acesteia.

În acest sens, instanţa are în vedere faptul că recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se poate solicita instanţei de control judiciar, în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, reformarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond sau de instanţa de apel în anumite cazuri prevăzute de lege.

Conform prevederilor legale în vigoare, recursul nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile. Astfel, motivele de recurs vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, nu şi netemeinicia acesteia.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Exercitarea căii de atac are ca efect punerea în mişcare a controlului judiciar îndeplinit de instanţa superioară asupra hotărârii instanţei inferioare şi este guvernată de principiul legalităţii căii de atac, în baza căruia recursul poate fi exercitat numai pentru motive care au făcut analiza instanţei inferioare.

În acest context, cu referire la criticile vizând aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 31/1990, în ceea ce priveşte operaţiunea de majorare a capitalului social, respectiv a dispoziţiilor art. 1068, art. 1075 şi art. 1094 din C. civ. de la 1864, întrucât instanţa de fond nu a fost învestită cu analiza acestor critici de nelegalitate, Înalta Curte reţine că acestea nu pot fi analizate omisso medio direct în recurs.

Examinând criticile care vizează nelegalitatea măsurii de la pct. I.5 din Decizia nr. 5/08.06.2018 emisă de autoritatea intimată, din perspectiva temeiurilor de drept în baza cărora a fost dispusă, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate.

Prima instanţă, pe baza unei analize corecte şi pertinente a dispoziţiilor art. 20 din H.G. nr. 365/1998 art. 6 alin. (1) şi (2) şi art. 9 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, precum şi a dispoziţiilor statutare, a înlăturat susţinerile reclamantei potrivit cărora majorarea capitalului unei societăţi comerciale revine exclusiv Adunării Generale a Acţionarilor, conform art. 113 lit. e) si f) din Legea nr. 31/1990 şi a fost decisă în anul 2014 în Adunarea Generală Extraordinară a Actionarilor SNN cu votul majoritar al Statului Român care, în calitatea sa de acţionar, a dispus amânarea majorării timp de 7 ani.

Art. 20 din H.G. nr. 365/1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale de Electricitate - S.A., a Societăţii Naţionale Nuclearelectrica S.A. şi a Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare, prin reorganizarea Regiei Autonome de Electricitate "A.", prevede că "Sumele alocate de la bugetul de stat pentru realizarea programelor de investiţii majorează capitalul social al Companiei Naţionale de Electricitate S.A. şi pe cel al Societăţii Naţionale Nuclearelectrica S.A. sau, după caz, patrimoniul Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare", textul de lege având caracter imperativ.

Totodată, art. 13 pct. 4 din Statutul Societăţii Naţionale " Nucelarelectrica" S.A., aprobat prin H.G.nr 365/1998 Anexa 1.2, Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA) are printre atribuţii majorarea, reducerea sau reîntregirea capitalului social, iar în ceea ce priveşte convocarea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor (AGEA), art. 14 din Statut stipulează că va fi convocată ori de câte ori este cazul, la solicitarea acţionarului unic, la cererea consiliului de administraţie sau a cenzorilor.

Cum dispoziţiile precitate instituie o obligaţie, iar nu o facultate lasată la latitudinea AGA, în mod judicios instanţa de fond a reţinut că nu are relevanţă sub aspectul abaterii constatate, faptul că recurenta-reclamantă a propus majorarea de capital social cu alocaţiile bugetare încă din anul 2008 când, în cadrul AGEA din data de 13.11.2008, acţionarii au decis amânarea discutării Notei privind majorarea capitalului social, câtă vreme obligaţiile expres prevăzute de lege nu au fost respectate.

Totodată, dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991 stautează că: (1) Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. (2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz", iar art. 9 alin. (1) pevede că "Documentele oficiale de prezentare a activităţii economico-financiare a persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1)-(4) sunt situaţiile financiare anuale, întocmite potrivit reglementărilor contabile aplicabile şi care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a altor informaţii, în condiţiile legii, referitoare la activitatea desfăşurată."

Or, recurenta- reclamantă a înregistrat în contabilitate majorarea capitalului social cu valoarea alocaţiilor bugetare primite în perioada 2006 - 2009 pentru realizarea Unităţii 2 şi pentru finanţarea lucrărilor la Unităţile 3-5 de la CNE Cernavodă abia în data de 31.03.2015, contrar prevederilor precitate.

În acest context, în mod corect a reţinut instanţa de fond încălcarea dispoziţiilor art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în conformitate cu care "(2) Dividendele se plătesc asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. (...)", întrucât prin nemajorarea timp de aproximativ 7 ani, a capitalului social cu valoarea alocaţiilor bugetare primite în perioada 2006-2009, de 194.376.700 RON, situaţia capitalului înregistrat şi prezentat în situaţiile financiare nu a fost la nivelul aporturilor realizate de Statul român, acesta fiind diminuat cu contravaloarea alocaţiilor bugetare în sumă de 194.376.700 RON, iar dividendele cuvenite statului nu au fost calculate şi repartizate proporţional aportului adus de Statul Român la capitalul social.

Pe cale de consecinţă, prin modul cum s-a procedat, deoarece acţiunile emise în schimbul aporturilor în numerar nu au fost plătite la data subscrierii, pentru ca valoarea aportului să corespundă numărului şi valorii acţiunilor acordate în schimb, ci anterior, cu aproximativ 7 ani în urmă, s-au încălcate dispoziţiile art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în conformitate cu care, acţiunile emise în schimbul aporturilor în numerar vor trebui plătite, la data subscrierii.

Din acest motive se impune a fi înlăturată şi apărarea recurentei-reclamante potrivit căreia nu exista un text de lege care să impună momentul la care trebuie realizată majorarea capitalului social.

Recurenta-reclamantă avea obligaţia de a urmări respectarea prevederilor art. 67 alin. (2) respectiv art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Acţionarului majoritar (Statul român) i-au fost repartizate dividende în raport cu aportul la capitalul social, înregistrat la data respectivă, astfel:

- potrivit Raportului financiar pentru exerciţiul financiar al anului 2012, la data de 31.12.2012, SN Nuclearelectrica S.A. avea înregistrat un capital social de 2.536.823.610 RON, din care: 2.290.061.390 RON respectiv 90,28 % era deţinut de Statul român, pentru care dividendele totale repartizate în anul 2013 au fost de 28.491 mii RON, iar dividendele repartizate Statului român, potrivit datelor publicate prin Raportul anual 2014 emis de Ministerul Finanţelor Publice a fost de 25.721 mii RON.

- potrivit Raportului financiar pentru exerciţiul financiar al anului 2013, la data 31.12.2013, capitalul social al S.N. Nuclearelectrica S.A. a fost de 2.817.827.560 RON, din care: 2.290.061.390 RON, respectiv 81,27% era deţinut de Statul Român, pentru care dividendul total repartizat în anul 2014 a fost de 340.576 mii RON, iar dividendul repartizat Statului român potrivit datelor publicate prin Raportul anual 2014 emis de Ministerul Finanţelor Publice a fost de 277.097 mii RON.

Or, prin mecanismul mai sus descris au fost încălcate prevederile art. 5 din O.G. nr. 119/1999 relativ la obligaţia persoanelor care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public de a realiza o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public.

Cât priveşte motivele invocate de recurenta-reclamantă pentru a justifica faptul că majorarea de capital social s-a efectuat abia în anul 2014: existenţa unor litigii între cei doi acţionari (în perioada respectivă) Statul Roman şi Fondul Proprietatea referitoare la structura capitalului social şi care au blocat orice înregistrare la Registrul Comerţului a unor posibile modificări ale capitalului social al SNN, respectiv decizia acţionarului majoritar Statul Roman şi mai apoi înţelegerea (acordul de restricţionare lock-up) cu Fondul Proprietatea, de a amâna aceasta operaţiune până după listarea societăţii la Bursa de Valori Bucureşti, în mod corect au fost înlăturate de instanţa de fond, întrucât nu pot constitui drept cauze exoneratorare de răspundere.

Invocarea litigiului care a făcut obiectul dosarului nr. x/2009, în care Fondul Proprietatea solicita transferul unui număr de 20.077.953 acţiuni din proprietatea Ministerului Finanţelor Publice nu prezintă relevanţă în cauză, întrucât se referă la majorarea capitalului social cu alocaţiile bugetare primite de S.N.N. S.A. în perioada 2002-2004, iar litigiu de faţă vizează o perioadă diferită, respectiv 2006-2009.

Cât priveşte acordul de lock-up semnat între acţionarii societăţii, prin care acţionarii se obligau să nu facă nicio majorare de capital social, acesta viza o perioadă de 6 luni din momentul în care s-a dispus listarea la bursă, în condiţiile în care prin actele contestate s-a reţinut nemajorarea timp de aproximativ 7 ani a capitalului social al societăţii cu valoarea alocaţiilor bugetare primite în perioada 2006-2009 în valoare de 194.376.700 RON.

În concluzie, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul formulat de reclamanta Nuclearelectrica S.A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Nuclearelectrica S.A. împotriva sentinţei nr. 1940 din 5 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 mai 2022.