Disciplinary suspension of accountant upheld; lower court’s quashing of decision reversed for misapplication of citation rules

Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 24.11.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR), ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii nr. 42/28.08.2020.

1.2. Hotărârile pronunţate în cauză

Prin sentinţa nr. 243 din 16.03.2021, Tribunalul Bihor, secţia aIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR), în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

După rejudecare, prin sentinţa nr. 77 din 24.06.2021, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, a dispus anularea Hotărârii nr. 42/28.08.2020 emisă de Comisia superioară de disciplină de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR, organizată în cadrul pârâtului Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România şi a obligat pârâtul la analizarea contestaţiei formulate de Consiliul Superior al CECCAR împotriva Hotărârii nr. 3/01.10.2019 emisă de Comisia de disciplină de pe lângă Consiliul filialei CECCAR Bihor, cu respectarea procedurii disciplinare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A. şi pârâtul Corpul iar, prin Decizia nr. 775 din 15 februarie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 77 din 24.06.2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nesemnat.

Totodată, a admis recursul formulat de pârâtul Corpul Expertilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România împotriva sentinţei nr. 77 din 24.06.2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În considerentele deciziei, s-a reţinut că instanţa a depăşit rolul prevăzut de dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ. şi limitele investirii, pronunţând o sentinţă cu vătămarea drepturilor pârâtului sub forma încălcării dreptului la apărare, criticarea acestui aspect de către pârât în recurs înscriindu-se în motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., consecinţa fiind casarea sentinţei cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.

De asemenea, cu ocazia rejudecării, prima instanţă va avea în vedere limitele investirii sale, şi va pune în discuţia contradictorie a părţilor toate aspectele relevante ale cauzei cu privire la citarea reclamantului în faţa Comisiei de Disciplină, toate aceste aspecte urmând a fi comunicate pârâtului pentru a i se permite realizarea unei apărări corespunzătoare, în condiţiile legii.

În fond după casare, prin sentinţa nr. 156 din 16 iunie 2023, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de repunere pe rol, formulată de reclamant.

Totodată, a admis acţiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul: Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România şi, în consecinţă, a dispus anularea Hotărârii nr. 42/28.08.2020 emisă de Comisia superioară de disciplină de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR, organizată în cadrul pârâtului Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România şi a obligat pârâtul la analizarea contestaţiei formulate de Consiliul Superior al CECCAR împotriva Hotărârii nr. 3/01.10.2019 emisă de Comisia de disciplină de pe lângă Consiliul filialei CECCAR Bihor, cu respectarea procedurii disciplinare.

1.3. Calea de atac excercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Corpul experţilor contabili şi contabililor autorizaţi din România (CECCAR), criticând-o ca nelegală prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurentul arată următoarele:

Soluţia instanţei de fond este nelegală întrucât instanţa de fond a admis contestaţia în baza unor motive neinvocate de către contestator.

Astfel, intimatul-reclamant a invocat nelegala lui citare la şedinţele Comisiei Superioare de Disciplină, apreciind că nu a fost legal citat şi prin poşta electronică, deşi secretariatul comisiei avea adresa lui de e-mail.

La data de 27 mai 2021, contestatorul-intimat a depus precizări ale contestaţiei, prin care nu invocă vreun viciu al procedurii de citare pentru şedinţa de judecată a Comisiei Superioare de Disciplină din data de 10 iulie 2020.

In acest context, recurentul apreciază că prin invocarea de către instanţa de fond din oficiu a unor aspecte ce ţin de nelegalitatea procedurii de citare a contestatorului pentru termenul de judecată din data de 10.07.2020 a Comisiei Superioare de Disciplină şi admiterea contestaţiei exclusiv în baza acestor motive şi argumente, instanţa a extins nelegal cadrul procesual şi s-a pronunţat asupra unor aspecte nesolicitate de contestatorul-intimat.

Adăugarea din oficiu de către instanţa a unor noi motive de nelegalitate ale procedurii de citare a contestatorului-intimat care nu au fost invocate de acesta şi mai ales soluţionarea cauzei exclusiv prin prisma acestora este nelegală, fiind contrară art. 22 alin. (6) C. proc. civ., instanţa de fond practic pronunţându-se asupra unor aspecte cu privire la care nu a fost sesizată, acordând mai mult decât a cerut partea, transformându-se, în acest fel, în apărătorul unei părţi.

Totodată, instanţa de fond a procedat la soluţionarea cauzei cu încălcarea dreptului recurentului la apărare, invocând direct prin considerentele hotărârii aspectele de nelegalitate în baza cărora a pronunţat hotărârea, fără a le pune în discuţia părţilor.

Procedând în acest fel, instanţa de fond a soluţionat cauza prin încălcarea prevederilor procedurale ce garantează dreptului la apărare a recurentului, sancţiunea ce se impune a fi aplicată fiind admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru analiza tuturor aspectelor ce ţin de legalitatea hotărârii contestate.

În ceea ce priveşte raţionamentul efectiv al instanţei de fond, recurentul apreciază că acesta este complet greşit.

În primul rând, după cum rezultă din dovada comunicării citării, pe care o mai depune anexată, rezultă că data la care Comisia Superioară de Disciplină a predat Oficiului Poştal citaţia este data de 30.06.2020.

Potrivit pct. 26 al art. IV, citaţia este trimisă celor în cauză cu cel puţin 10 zile înainte de termenul de judecată.

Or, citaţia a fost trimisă cu 10 zile înainte de termenul de judecată, plicul nefiind ridicat de către contestatorul-intimat, deşi adresa de corespondenţă este cea corectă, pe care şi-o indică contestatorul-intimat şi în prezenta contestaţie.

Pe de altă parte, raţionamentul instanţei de fond este greşit şi prin invocarea art. 167 C. proc. civ., text care nu-şi are aplicabilitate în cauză.

Citarea contestatorului-intimat printr-un ziar de circulaţie naţională nu este obligatorie, art. 51 din Regulamentul din 2007 de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor şi Consiliul Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România neprevăzând obligativitatea citării prin publicitate.

Potrivit pct. 26 alin. (2) din Regulamentul din 2007 de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor şi Consiliul Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, singura modalitate de citare obligatorie este citarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Sancţiunea aplicată de instanţa de fond, respectiv anularea hotărârii Comisiei Superioare de disciplină pentru motivul nerespectării termenului de 10 zile prevăzut de disciplină de pe lângă consiliile filialelor şi Consiliul Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România este nelegală şi din alt punct de vedere: termenul de 10 zile nu are un caracter imperativ prevăzut sub sancţiunea nulităţii absolute, ci nesocotirea lui ar putea atrage nulitatea relativă, în condiţiile în care contestatorul-intimat a refuzat să ridice citaţia de la oficiul poştal şi aceasta a fost returnată expeditorului.

Pe de altă parte, instanţa de fond a respins în mod nelegal excepţia inadmisibilităţii invocată în apărare, apreciind-o ca nefondată.

Din punctul recurentului de vedere, posibilitatea atacării la Consiliul Superior a Hotărârilor Comisiei Superioare de Disciplină reprezintă o jurisdicţie administrativă ce cade sub incidenţa art. 6 din Legea nr. 554/2004.

Dacă admitem că intimatul are doar posibilitatea, şi nu obligaţia de a uza de jurisdicţia administrativă reglementată de art. 148 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al CECCAR, cum susţine instanţa de fond, atacarea de către acesta direct la instanţa de contencios administrativ a Hotărârii Comisiei superioare de disciplină în litigiu se putea face doar în condiţiile art. 6 alin. alin. (2) din Legea nr. 554/2004, contestatorul optând să meargă direct la instanţa de contencios administrativ şi să nu exercite procedura administrativ-jurisdicţională.

Or, pentru a uza de această cale, contestatorul trebuia să urmeze procedura prealabilă reglementată de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Acesta însă nu a îndeplinit procedura prealabilă reglementată de art. 7 alin. (1) din legea nr. 554/2004, atacând direct la instanţa de contencios administrativ hotărârea comisiei de disciplină.

În drept, invocă prevederile art. 13-14, art. 22 alin. (6), art. 488 pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., art. IV pct. 26 alin. (2), art. 148 din Regulamentul din 2007 de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor şi Consiliul Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, art. 6, art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 21 alin. (4) din Constituţia României.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 17 aprilie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererea de recurs, prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cauza de faţă are ca obiect cererea intimarului-reclamant A. de anulare a Hotărârii nr. 42/28.08.2020 emisă de recurentul-pârât Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR).

Prin Hotărârea menţionată a fost admisă contestaţia depusă de Consiliul superior al CECCAR împotriva Hotărârii nr. 3/01.10.2019 emisă de Comisia de disciplină de pe lângă Consiliul filialei CECCAR Bihor, a fost anulată această hotărâre şi s-a dispus sancţionarea intimatului-reclamant cu suspendarea dreptului de a exercita profesia de expert contabil pe o perioadă de 3 luni, potrivit art. 17 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 65/1994 şi totodată, s-a dispus plata tuturor obligaţiilor către CECCAR, instituite prin hotărârea Consiliul Superior nr. 19/506/02.02.2019.

Comisia superioară de disciplină de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR a constatat că intimatul a săvârşit abaterea disciplinară prevăzută de art. 121 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a CECCAR, prin aceea că a exercitat profesia de expert contabil în alt mod decât în condiţiile stabilite prin legea specială, respectiv prin societatea B. S.R.L. care nu era autorizată de CECCAR.

Conformându-se deciziei de casare, prima instanţă a pus în discuţia părţilor legalitatea îndeplinirii procedurii de citare a intimatului în faza procedurii de judecată disciplinară, intimatul susţinând constant că nu a fost citat nici în faţa Comisiei de Disciplină a filialei şi nici în faţa Comisiei Superioare de Disciplină, ceea ce i-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

În urma analizării acestui motiv de nelegalitate, prin sentinţa recurată s-a dispus anularea Hotărârii nr. 42/28.08.2020 emisă de Comisia superioară de disciplină de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR, organizată în cadrul pârâtului Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România şi, în consecinţă, a obligat pe recurent la analizarea contestaţiei formulate de Consiliul Superior al CECCAR împotriva Hotărârii nr. 3/01.10.2019 emisă de Comisia de disciplină de pe lângă Consiliul filialei CECCAR Bihor, cu respectarea procedurii disciplinare.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că a fost încălcat termenul minim de 10 zile înainte de termenul de judecată, în care trebuia trimisă citaţia, întrucât în baza prevederilor art. 167 C. proc. civ., aplicabil în speţă în baza pct. 51 din Hotărârea CECCAR nr. 07/58/2007, procedura de citare prin publicitate se socoteşte împlinită abia în a 15-a zi de la publicarea citaţiei.

Instanţa de fond a constatat că a fost încălcat şi pct. 27 din Hotărârea CECCAR nr. 07/58 din 24.03.2007, care stabileşte că în situaţia în care pârâtul nu se prezintă, judecarea cauzei să fie amânată la un termen de cel mult 45 de zile, cu repetarea procedurii de citare.

Recursul pârâtului este întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reaminteşte că motivul de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este incident dacă prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Aşadar, premisa aplicării textului legal menţionat o constituie încălcarea unei reguli de procedură civilă.

Subsumat acestui motiv de casare, recurentul invocă faptul că instanţa a respins greşit excepţia inadmisibilităţii şi că instanţa de fond a admis contestaţia în baza unor motive neinvocate de către contestator.

In acest context, recurentul apreciază că prin invocarea de către instanţa de fond din oficiu a unor aspecte ce ţin de nelegalitatea procedurii de citare a contestatorului pentru termenul de judecată din data de 10.07.2020 a Comisiei Superioare de Disciplină şi admiterea contestaţiei exclusiv în baza acestor motive şi argumente, instanţa a extins nelegal cadrul procesual şi s-a pronunţat asupra unor aspecte nesolicitate de contestatorul-intimat.

Adăugarea din oficiu de către instanţa a unor noi motive de nelegalitate ale procedurii de citare a contestatorului-intimat care nu au fost invocate de acesta şi mai ales soluţionarea cauzei exclusiv prin prisma acestora este apreciată de către recurent ca nelegală, fiind contrară art. 22 alin. (6) C. proc. civ., instanţa de fond practic pronunţându-se asupra unor aspecte cu privire la care nu a fost sesizată, acordând mai mult decât a cerut partea.

Cu privire la aceste critici, Înalta Curte reţine că sentinţa recurată este pronunţată în al doilea ciclu procesual, după trimiterea cauzei spre rejudecare.

Contrar criticilor recurentului, invocarea de către instanţa de fond din oficiu a unor aspecte ce ţin de nelegalitatea procedurii de citare a contestatorului pentru termenul de judecată din data de 10.07.2020 a Comisiei Superioare de Disciplină a fost dispusă prin Decizia de casare nr. 775/15 februarie 2023, reprezentând aşadar o aplicare a prevederilor art. 501 C. proc. civ.

Potrivit alin. (1) al acestui text de lege, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul.

Or, în cauză, trimiterea spre rejudecare s-a dispus tocmai pentru a se verifica legalitatea îndeplinirii procedurii de citare a reclamantului în faza procedurii de judecată disciplinare, atât în faţa Comisiei de Disciplină a filialei, cât şi în faţa Comisiei Superioare de Disciplină.

Mai mult, prima instanţă a pus în discuţia părţilor problema legalităţii citării intimatului la termenul din 31 mai 2023, nefiind încălcat dreptul la apărare al recurentului, astfel cum susţine acesta.

Cât despre modul de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii, Înalta Curte notează că prin Decizia 775/2023 s-a stabilit deja că această soluţie este intrată în puterea lucrului judecat cât timp nu s-a formulat recurs şi împotriva încheierii prin care s-a respins excepţia menţionată.

Pe cale de consecinţă, pretinsa deficienţă imputată de partea recurentă sentinţei recurate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi reţinută ca fiind fondată, neverificându-se încălcarea de către prima instanţă a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Motivul de casare/nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. intervine în caz de încălcare prin hotărâre sau aplicare greşită a nomelor de drept material, fiind incident atunci când instanţa de fond, deşi a recurs la textele de lege substanţială aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Concret, subsumat acestui caz de casare, recurentul invocă greşita aplicare şi interpretare a prevederilor art. 167 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor din Hotărârea CECCAR nr. 07/58 din 24.03.2007.

Analizând aceste critici, Înalta Curte constată că sunt întemeiate pentru considerentele care se succed:

În primul rând, Înalta Curte constată că procedura sancţionării disciplinare a unui expert contabil, calitate pe care o are şi intimatul reclamant, este reglementată prin capitolul IV din Regulamentul din 2007 de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor şi Consiliul Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.

Procedura în faţa Comisiei de disciplină, care se finalizează prin emiterea unei hotărâri, fie de admitere a plângerii şi de aplicare de sancţiuni, fie de respingere a plângerii, este reglementată prin punctele 23-33 inclusiv din Regulament.

Aceste prevederi sunt aplicabile şi în procedura de soluţionare a contestaţiei de către Comisia superioară de disciplină, în caz de admitere a contestaţiei, astfel cum dispune art. 34 alin. (4) din Hotărârea CECCAR nr. 07/58/2007 şi cum corect a reţinut şi prima instanţă.

Potrivit acestor dispoziţii, citarea trebuie făcută prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, şi trebuie trimisă celor în cauză cu cel puţin 10 zile înainte de termenul de judecată.

Aşadar, singura modalitate de citare obligatorie este citarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Această procedură a fost respectată de Comisia Superioară de Disciplină, care a predat Oficiului Poştal citaţia la data de 30.06.2020, conform dovezii depuse la dosar atât la judecata fondului, cât şi în recurs.

Înalta Curte constată, prin urmare, că citaţia a fost trimisă cu 10 zile înainte de termenul de judecată.

Faptul că plicul nu a fost ridicat de către contestatorul-intimat, deşi adresa de corespondenţă este cea corectă, nu este de natură a atrage nulitatea procedurii desfăşurate de Consiliu şi nici a Hotărârii contestate.

Dimpotrivă, Regulamentul prevede că, într-o astfel de situaţie, se procedează la soluţionarea contestaţiei

Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut corect toate aceste aspecte, însă, în continuare, raţionamentul său şi soluţia de anulare a Hotărârii recurentului este urmarea interpretării şi aplicării eronate a prevederilor art. 167 C. proc. civ.

Astfel, instanţa de fond reţine că, potrivit acestui text de lege, procedura de citare prin publicitate se socoteşte împlinită în a 15-a zi de la publicarea citaţiei, termen care nu a fost respectat de recurent, ceea ce conduce la anularea hotărârii recurentului-pârât.

Prima instanţă nu a observat însă că în cauză nu sunt îmtrunite condiţiile pentru a se dispune citarea prin publicitate.

Astfel, în primul rând, aşa cum s-a arătat mai sus, Regulamentul nu prevede citarea prin publicitate ca modalitate de citare, ci dispune că citarea se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

În al doilea rând, din prevederile art. 164 C. proc. civ. rezultă clar că citarea prin publicitate se dispune atunci când reclamantul învederează, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii.

Or, în speţă, nu este incidentă o astfel de ipoteză, fiind vorba de domiciliul reclamantului, domiciliu care este cunoscut, astfel că a fost posibilă citarea la acest domiciliu cu scrisoare recomandată de primire, procedura de citare fiind astfel legal îndeplinită.

Aşa fiind, Înalta Curte conchide că soluţia primei instanţe de anulare a Hotărârii nr. 42/28.08.2020 emisă de Comisia superioară de disciplină de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR este urmarea aplicării şi interpretării greşite a normelor de drept material.

Temeiul de drept al soluţiei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Faţă de cele mai sus arătate, în temeiul art. 498 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi, în rejudecare, se va respinge acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Corpul Expertilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, ca neîntemeiată.

Potrivit art. 451 şi art. 453 C. proc. civ., intimatul - reclamant, ca parte care a pierdut procesul, va fi obligat să achite recurentului cheltuielile de judecată fond şi recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul-pârât Corpul Expertilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România împotriva sentinţei nr. 156 din 16 iunie 2023 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, în rejudecare:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Corpul Expertilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, ca neîntemeiată.

Obligă reclamantul A. la plata sumei de 8.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată fond şi recurs către pârâtul Corpul Expertilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 24 aprilie 2024.