Jurisdiction for public information access claims under Law No. 544/2001
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ÎCCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning the case to the Bucharest Court of Appeal, Civil Section, for further proceedings, thereby rejecting the initial Court of Appeal's declination and the lower Tribunal's subsequent declination back to the appellate level. The dispute arose from a disjoined claim within an administrative action where a plaintiff sought to compel a central public authority (Ministry of National Defense and its Director of Information and Public Relations) to disclose the total number of judicial cases involving military personnel and their final outcomes, which the original court characterized as an information access request under Law No. 544/2001, while the lower tribunal argued it was an accessory claim tied to the primary challenge against administrative acts under Law No. 554/2004. The ÎCCJ determined that the independent legal basis for the disjoined claim lay in Article 22 of Law No. 544/2001, which specifically vests competence in the administrative section of the Court of Appeal for disputes regarding the right to access public information, and applied Articles 133(2) and 135 of the Code of Civil Procedure to settle the reciprocal declinations and fix the competent jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 22 din Legea nr. 544/2001, art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ; Jurisdiction for public information access claims under Law No. 544/2001: The dispute arose from a disjoined claim within an administrative action where a plaintiff sought to compel a central public authority (Ministry of National Defense and its Director of Information and Public Relations) to disclose the total number of judicial cases involving military personnel and their final outcomes, which the original court characterized as an information access request under Law No. 544/2001, while the lower tribunal argued it was an accessory claim tied to the primary challenge against administrative acts under Law No. 554/2004. The ÎCCJ determined that the independent legal basis for the disjoined claim lay in Article 22 of Law No. 544/2001, which specifically vests competence in the administrative section of the Court of Appeal for disputes regarding the right to access public information, and applied Articles 133(2) and 135 of the Code of Civil Procedure to settle the reciprocal declinations and fix the competent jurisdiction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to establish the court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign the case to the competent tribunal.
Full text
Şedinţa publică din data de 3 mai 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, B. (Ministru al Apărării Naţionale), Direcţia Informare şi Relaţii Publice din Ministerul Apărării Naţionale, C. (Şef DIRP din MAPN), şi cu participarea Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării:
1. obligarea pârâţilor la soluţionarea integrală a plângerii prealabile din 08.09.2020 (ce se referă la solicitarea de sancţionare disciplinară şi demiterea din funcţie a şefului Direcţiei Informare şi Relaţii Publice din MAPN colonel C.);
2. obligarea tuturor pârâţilor la plata de daune morale pentru lezarea demnităţii şi onoarei reclamantului în cuantum de 1.000.000 RON;
3. obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 3.000.000 RON fiecare;
4. obligarea pârâţilor la prezentarea situaţiei reale a numărului total de dosare aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti cu militarii în activitate şi în rezervă dar şi a situaţiei celor soluţionate definitiv cu obiectul acestora.
Prin încheierea din data de 08.06.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti a dispus disjungerea capătului 4 de cerere din acţiunea iniţială, ce se referă la solicitarea reclamantului ca pârâţii să fie obligaţi la "prezentarea situaţiei reale a numărului total de dosare aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti cu militarii în activitate şi în rezervă dar şi a situaţiei celor soluţionate definitiv cu obiectul acestora", cu privire la care s-a format dosarul nr. x/2021.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 905 din 8 iunie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă sesizată a reţinut că, capătul de cerere disjuns, ce face obiectul dosarului nr. x/2021, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor, autorităţi publice, la comunicarea informaţiilor de interes public referitoare la "numărul total de dosare aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti cu militarii în activitate şi în rezervă dar şi a situaţiei celor soluţionate definitiv cu obiectul acestora", nu poate fi tratat ca un capăt de cerere subsidiar al cererii ce face obiectul dosarului iniţial nr. x/2020, deoarece nu există vreo legătură între acestea, şi, mai mult, cauzele implică aplicarea unor legi şi proceduri diferite.
Prin urmare, raportat la dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora "În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice." şi la faptul că reclamantul are domiciliul în mun. Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti.
2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 6479 din 29 octombrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a reţinut că petitul 4 din cererea de chemare în judecată este un petit accesoriu primului petit al acţiunii ce priveşte refuzul nejustificat al pârâţilor de soluţionare a plângerii prealabile din 08.09.2020, plângere prealabilă prin care reclamantul a susţinut tocmai că pârâtul C. a declarat public în mod nereal că nu are cunoştinţă de acţiunile promovate la instanţele judecătoreşti de mai multe cadre militare.
Prin urmare, reţinând că nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 544/2001 şi că acest capăt de cerere disjuns este formulat deopotrivă în contradictoriu cu autorităţi publice centrale şi are ca temei acte administrative asimilate ale Ministerului Apărării Naţionale - autoritate publică centrală, tribunalul a apreciat că aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere, în baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Curtea constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
După cum s-a arătat în cele ce preced, prima instanţă sesizată a reţinut că, capătul de cerere disjuns, ce face obiectul dosarului nr. x/2021, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor, autorităţi publice, la comunicarea informaţiilor de interes public referitoare la "numărul total de dosare aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti cu militarii în activitate şi în rezervă dar şi a situaţiei celor soluţionate definitiv cu obiectul acestora", nu poate fi tratat ca un capăt de cerere subsidiar al cererii ce face obiectul dosarului iniţial nr. x/2020, deoarece nu există vreo legătură între acestea, şi, mai mult, cauzele implică aplicarea unor legi şi proceduri diferite.
Curtea reaminteşte că potrivit art. 22 din Legea nr. 544/2001, "(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7. (2) Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi să plătească daune morale şi/sau patrimoniale,,
Din analiza normelor citate în precedent, Curtea observă că prerogativa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti-SCAF.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, B. (Ministru al Apărării Naţionale), Direcţia Informare şi Relaţii Publice din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi C. (Şeful Direcţiei Informare şi Relaţii Publice din cadrul Ministerului Apărării Naţionale) în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, B. (Ministru al Apărării Naţionale), Direcţia Informare şi Relaţii Publice din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi C. (Şeful Direcţiei Informare şi Relaţii Publice din cadrul Ministerului Apărării Naţionale) în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 mai 2022.