Automatic acquisition of permanent professional grade through temporary appointment as head of organized crime investigation directorate

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, a chemat în judecată pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii solicitând anularea Hotărârii nr. 418 din 5 mai 2020 a C.S.M., secţia pentru procurori; obligarea C.S.M. să-i recunoască gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 13 din 18 februarie 2021, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 13 din 18 februarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Recurentul menţionează că în perioada 23.07.2018 - 02.10.2019 a deţinut funcţia de procuror şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT). Având în vedere sentinţa civilă nr. 1348/2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018, prin care a fost admisă acţiunea având un obiect identic formulată de un fost procuror şef al DNA, precum şi Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1408/2013, prin care a fost recunoscut gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prim-adjunctuluî procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurentul-reclamant apreciază că respingerea solicitării sale de recunoaştere a gradului profesional corespunzător PICCJ constituie discriminare, fiind încălcate art. 14 şi art. 1 din Protocolul nr. 12 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În cauza de faţă, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea Hotărârii secţiei pentru procurori nr. 418/05.05.2020, prin care a fost respinsă solicitarea acestuia de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin sentinţa recurată instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată.

În argumentarea soluţiei de respingere a cererii de chemare în judecată, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile legale incidente nu lasă loc la interpretare, ele fiind în sensul că de la data încetării mandatului funcţiei de conducere, procurorii îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şî salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, al Direcţiei Naţionale Anticorupţie ori al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că singura modalitate prevăzută de lege pentru recunoaşterea gradului profesional superior este promovarea în grad profesional prin concurs organizat potrivit prevederilor art. 43 şi următoarele din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu modificările ulterioare, relevante fiind şi Deciziile Curţii Constituţionale nr. 16/2011 şî nr. 545/2011.

În mod corect instanţa de fond a reţinut că Hotărârea secţiei pentru procurori nr. 418/05.05.2020 a fost emisă în concordanţă cu dispoziţiile legale incidente (art. 54 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu modificările ulterioare), în speţă neputând fi reţinută o faptă de discriminare săvârşită de intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii.

Recurentul, procuror cu grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal, a deţinut în perioada 23.07.2018-02-10.2019 funcţia de procuror şef al DIICOT, pe durata acestei numiri acesta beneficiind de o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit legii.

Instanţa de control judiciar apreciază că în mod corect prima instanţă a reţinut considerentele Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 16/2011 şi nr. 545/2011 din care reiese fără dubiu că în cauză nu există o situaţie discriminatorie faţă de alţi procurori care au deţinut funcţii de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În cauză, hotărârea adoptată de secţia pentru procurori şi contestată în prezentul litigiu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, constând în respectarea principiului potrivit căruia promovarea în grad profesional a judecătorilor şi procurorilor se realizează în mod exclusiv prin concurs, textul art. 54 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, cu modificările ulterioare, fiind foarte clar.

Contrar susţinerilor recurentului, nu se poate crea o situaţie de discriminare prin aplicarea legii în vigoare, iar Curtea Constituţională a statuat de nenumărate ori că instanţele judecătoreşti, respectiv Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu pot constata existenţa unor fapte de discriminare derivate din aplicarea legii, fără a se încălca principiul separaţiei puterilor în stat.

Din economia dispoziţiilor legale aplicabile, reiese că pentru numirea în funcţia de procuror şef al DIICOT nu era necesară deţinerea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, numirea fiind dispusă pentru o perioadă determinată (3 ani cu posibilitatea reînvestirii pentru încă 3 ani).

Contrar susţinerilor recurentului, nu se poate constata că prin numirea în funcţia de procuror şef al DIICOT acesta a dobândit automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere faptul că dobândirea de iure a unui grad profesional de către un procuror numit într-o funcţie de conducere la un parchet ierarhic superior ar fi trebuit să fie stipulată în mod expres de legiuitor. în lipsa unei dispoziţii normative exprese, nu se poate prezuma voinţa legiuitorului în acest sens.

Promovarea în funcţii superioare de execuţie (pe loc sau efectivă), ce constituie o componentă a carierei procurorilor, se poate realiza în prezent în baza art. 43 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, numai prin examen/concurs, cu respectarea celorlalte condiţii prevăzute de lege (de vechime, evaluare profesională anuală, lipsa sancţiunilor disciplinare, existenţa posturilor vacante). Promovarea în funcţii de execuţie şi obţinerea unui grad profesional superior cu un caracter permanent reprezintă un drept câştigat cu caracter definitiv în evoluţia carierei profesionale a unui magistrat, spre deosebire de numirea într-o funcţie de conducere, care este temporară.

În mod corect instanţa de fond a concluzionat că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 303/2004, republicată, în cazul judecătorilor şi procurorilor, aceştia evoluează în carieră prin promovare dintr-un grad profesional în gradul profesional următor, neexîstând nicio dispoziţie legală expresă, derogatorie de la procedura de promovare în funcţii de execuţie pentru cei care au avut funcţii de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Contrar susţinerilor recurentului, lipsa gradului profesional al acestuia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu pune sub semnul întrebării legalitatea actelor realizate în calitate de procuror-şef al DIICOT, având în vedere faptul că, aşa cum s-a arătat anterior, la numirea sa ca procuror şef nu era necesar gradul profesional specific acestei unităţi de parchet, astfel că au fost respectate condiţiile prevăzute de lege de la acea vreme.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurenti, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 13 din 18 februarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2022.