Road accident victim fails to overturn insurance fund award; appeal on later surgery injury dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 06.05.2019, reclamantul A., solicită schimbarea în parte a Deciziei nr. 19720/10.04.2019, emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 45.000 RON daune morale, reprezentând prejudiciul suferit în urma evenimentului rutier din data de 23.09.2016.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 821 din 20 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 821/20.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal, recurentul-reclamant A. a declarat recurs solicitând casarea hotărârii cu consecinţa rejudecării litigiului în fond, în sensul obligării intimatului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata sumei de 45.000 RON daune morale, reprezentând prejudiciul suferit în urma evenimentului rutier din data de 23.09.2016.

În esenţă, recurentul susţine că, instanţa de fond, cu ocazia analizării înscrisurilor depuse la dosar, retine în partea introductivă (în repetate rânduri), cât şi prin considerente, date eronate ale înscrisurilor existente în cauză.

În opinia recurentului, instanţa de fond preia argumentele intimatului-paârât reţinute de acesta cu ocazia emiterii Deciziei nr. 19720/10.04.2019, conform cărora, în prezenta speţă nu ar fi intervenit un prejudiciu ulterior, conform Certificatului medico-legal nr. 1031/19.10.2019, iar extragerea materialului de osteosinteza fiind o consecinţă a vătămării iniţiale, motiv pentru care s-a respins solicitarea de suplimentare a daunelor morale.

Precizează recurentul că, este evident că instanţa de fond si-a însuşit în mod eronat argumentele intimatului-pârât, fiind clar şi fără putinţă de tăgadă ca este vorba de un prejudiciu ulterior şi imprevizibil, ca urmare a producerii accidentului rutier din data 23.09.2016.

Totodată, acest prejudiciu ulterior, nu putea fi stabilit şi prevăzut în mod rezonabil prin Certificatul medico-legal nr. 1031/19.10.2016 si nici prin completarea la acesta din data de 08.03.2017.

Recurentul- reclamant critică soluţia de fond considerând că, instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu incalcarea dispoziţiilor art. 1385 C. civ., cunoscut fiind faptul ca nicio sumă de bani nu poate compensa un prejudiciu moral.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât este neîntemeiată, având în vedere că prin cererea de recurs sunt formulate critici care se înscriu în cazul de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de plată nr. x/05.04.2017, înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor, petentul a solicitat să fie despăgubit din disponibilităţile F.G.A. cu suma de 592,60 RON daune materiale si 198.000 RON daune morale, reprezentând prejudiciul suferit în urma evenimentului rutier din data de 23.09.2016.

În vedere soluţionării cererilor de plată având ca obiect daune morale, FGA a adoptat prin Decizia nr. 74/02.08.2018 Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese adoptând criterii proprii de determinare a unor praguri valorice, pentru a se evita săvârşirea unor discriminări într-un domeniu atât de sensibil, în care nu există criterii legale de individualizare a sumelor acordate, cu atât mai mult cu cat Fondul de Garantare a Asiguraţilor gestionează fonduri publice care trebuie repartizate cu toată responsabilitatea pe care situaţia o impune.

În cadrul Procedurii de soluţionare a pretenţiilor izvorand din vătămări corporale sau decese au fost stabilite criterii determinante în cazul vătămărilor corporale, fiind stabilite praguri valorice în funcţie de gravitatea vătămării şi numărul de zile de îngrijiri medicale. Pentru situaţiile în care despăgubirile sunt solicitate ca urmare a unui deces, la stabilirea despăgubirilor sunt avute in vedere valorile medii precizate în Ghidul FPVS, raportat la gradul de rudenie al petentului cu persoana decedată.

Fondul de Garantare a Asiguraţilor s-a raportat în analiza cererii la consecinţele negative suferite de victimă, atât pe plan fizic cât şi psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecinţe, în măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, socială, profesională. În analizarea cererii de plată a petentului s-au stabilit despăgubiri considerate rezonabile, de natură să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a petentului, cu individualizarea daunelor morale prin raportare la circumstanţele concrete ale producerii evenimentelor.

Ţinând seama de aceste principii, raportând-se la starea de fapt dovedită de reclamant cu înscrisuri şi avându-se în vedere faptul că vătămarea corporală a petentului a avut drept consecinţe: fractură a diafizei tibiei cu fractura fibulei (oasele gambe, n.n) partea vătămată necesitând pentru vindecare un număr de circa 120 zile de îngrijiri medicale, dovedite cu certificatul medico-legal emis la 19.10.2016 si cu suplimentului de CML emis la 19.10.2016, s-a stabilit acordarea unei sume de 650 RON/zi de îngrijire medicală, rezultând suma totală de 78.000 RON reprezentând daune morale.

Recurentul-reclamant consideră în mod greşit faptul că, nu a fost luată în considerare Completarea din 08.03.2017 a Certificatului medico-legal nr. 1031/19.10.2016, acest inscris fiind analizat de intimatul-pârât la momentul analizării cererii de plată, însă aşa cum se constată din motivarea deciziei contestate, daunele morale acordate au avut în vedere întregul probatoriu depus de recurent în susţinerea cererii de plată, fapt pentru care s-a stabilit şi acordat suma de 650 RON/zi de îngrijire medicală, rezultând suma totală de 78.000 RON, reprezentând daune morale achitate recurentului. Faptul că nu s-a acordat o sumă pentru Cerificatul medico-legal din 2016 si una pentru completarea din 2017 nu poate constitui un motiv de nelegalitate.

În acord cu judecătorul fondului, regulile pentru plata despăgubirilor de către FGA sunt fixate prin norme speciale, derogatorii, circumscrise falimentului asigurătorului şi protecţiei legale a creditorilor de asigurări în cadrul acestei proceduri.

Instrumentarea dosarelor de daună se va face cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat şi a condiţiilor de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare (art. 12 alin. (2) partea a doua din acelaşi act normativ).

Norma ASF nr. 16/2015 reglementează procedurile de administrare şi de utilizare a resurselor financiare ale fondului de garantare, precum şi procedura şi condiţiile de efectuare a plăţilor din disponibilităţile acestuia.

Cu privire la cuantumul daunelor morale acordate în speţă, Fondul de garantare a Asiguraţilor a învederat că nu este succesor in drepturi si obligaţii al asigurătorului B. S.A. si nu datorează despăgubiri prin "efectul legii".

Fondul de Garantare acoperă creanţele de asigurări în virtutea principiului protecţiei consumatorilor produselor şi serviciilor de asigurări, iar nu ca obligaţii proprii ale FGA, obligaţia fiind născută, dacă este cazul, din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarul asigurării cu asigurătorul si, de aceea, plăţile făcute de către Fond reprezintă obligaţii ale asigurătorului falimentar, fiind deci achitate sau acoperite în numele si pe seama acestuia.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate, instanţa de fond, în mod corect a reţinut că, în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului poate avea doar un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenţă, poate fi o sumă de bani, şi care îi permite să-şi aline, prin anumite avantaje, rezultatul faptei ilicite.

Contrar susţinerilor recurentului, procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare adoptată de intimatul-pârât are susţinere în legea internă.

Astfel, instanţa observă că, potrivit art. 30 din Legea nr. 213/2015, "(1) Fondul şi Autoritatea de Supraveghere Financiară, după caz, emit reglementările necesare referitoare la activitatea Fondului.

(2) Reglementările emise de Fond pot fi sub formă de instrucţiuni şi proceduri, care se avizează de Autoritatea de Supraveghere Financiară, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

În acest sens sunt si dispoziţiile art. 34 din aceeaşi lege potrivit cu care "în vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, Fondul trebuie să dispună de un sistem de guvernanţă adecvat, inclusiv de mecanisme de control intern si audit intern, care se vor stabili prin instrucţiuni proprii, în concordanţă cu prevederile legale".

Drept urmare, argumentul recurentului ce susţine că "procedură internă" este un criteriu de evaluare străin, fiind un act intern al intimatului-pârât, care nu îi este opozabil" nu poate fi reţinut.

Acordarea daunelor morale pe baza unei poliţe de asigurare de răspundere civilă prin efectul legii trebuie să răspundă principiului răspunderii civile (repararea prejudiciului), însă nu se poate înlătura nici apărarea FGA ce arată că, disponibilităţile Fondului sunt limitate, creditorii de asigurări beneficiind de condiţii de despăgubire similare, FGA asigurând aplicarea unui tratament echitabil si similar tuturor creditorilor de asigurări, care au solicitat plata despăgubirilor/indemnizaţilor din disponibilităţile sale.

Pe de altă parte, FGA gestionează venituri publice, iar "resursele financiare ale Fondului provin din următoarele surse: a) contribuţii de la asigurători; b) dobânzi şi penalităţi de întârziere din plata cu întârziere a contribuţiilor de către asigurători; c) sume din fructificarea disponibilităţilor; d) sume din recuperarea creanţelor Fondului; e) sume din alte surse, stabilite potrivit legii; f) împrumuturile de la instituţiile de credit sau împrumuturi obligatare, prin emisiune de titluri de valoare ale Fondului." (art. 5 alin. (1) din Legea nr. 213/2015).

Iar "plata de către Fond a creanţelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide şi exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment." (art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015).

Însă, despăgubirile cuvenite creditorilor de asigurări, sunt stabilite şi raportat la jurisprudenţa in materie si practica societăţii de asigurări.

Despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale sunt dificil de stabilit, în absenţa unor probe materiale judecătorul fiind singurul care, în raport de consecinţele suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală.

În cauza de faţă, intimatul-pârât a stabilit cuantumul despăgubirilor morale acordate recurentului-reclamant raportat la criteriile obiective de determinare a daunelor morale, valorificate de jurisprudenţă şi identificate de doctrină, apreciind consecinţele negative suferite de victimă pe plan psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care celui vătămat i-a fost afectată situaţia familială.

În acest context, nici susţinerile recurentului referitoare la faptul că FGA nu s-a raportat la hotărârile judecătoreşti pe care le-a invocat ca jurisprudenţă şi i-a aplicat o despăgubire mult inferioară faţă de cele stabilite în speţele respective nu pot fi primite.

Constatând că s-a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale pretins încălcate, instanţa de fond în mod corect a apreciat că suma stabilită de intimatul-pârât asigură o reparaţie justă, adecvată, echitabilă şi necesară a prejudiciului moral încercat de recurentul-reclamant, motiv pentru care a apreciat că nu se impune suplimentarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurenti, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursuL ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 821 din 20 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2022.