Enrolment order refused as prior ruling not binding in urgent procedure; appeal rejected.

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de ordonanţă preşedinţială înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 08.09.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. în calitate de reprezentant legal al minorilor B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, Ministerul Educaţiei şi Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională, în conformitate cu dispoziţiile art. 997 şi următoarele din C. proc. civ., a solicitat admiterea acţiunii şi, pe cale de consecinţă: obligarea pârâtelor la dispunerea şi evaluarea psihosomatică de către Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CMBRAE) a minorilor C. şi B. în vederea înscrierii în anul şcolar 2021-2022; subsidiar primului capăt de cerere, a solicitat obligarea pârâtelor să admită/permită înscrierea minorilor C. şi B. în clasa pregătitoare din anul şcolar 2021-2022, luând în considerare evaluarea psihosomatică a acestora de către grădiniţa "D." ca fiind relevantă şi suficientă; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1201 din 14 septembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, Ministerul Educaţiei şi Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1201 din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susţinut în esenţă următoarele:

Instanţa de fond în mod eronat a apreciat că efectele sentinţei civile nr. 1093/2021 din 09.07.2021, pronunţată în dosarul cu nr. x/2021, nu prezintă relevanţă în cadrul procedurii judiciare şi sentinţa nu este opozabilă terţilor, încălcând prevederile art. 435 alin. (2) C. proc. civ. .civ.

Instanţa de fond nu a luat în considerare faptul că pârâţii nu au făcut dovada contrară a menţiunii expuse anterior, şi în mod eronat a apreciat faptul că sentinţa civilă 1093/2021 pronunţată în dosarul cu nr. x/2021 nu le este opozabilă, încălcând dispoziţiile art. 435 alin. (2) cât şi ale art. 249 C. proc. civ.

Instanţa de fond a apreciat greşit că prevederile art. 6 alin. f) şi art. 7 alin. (1) din Metodologia de înscriere a copiilor în învăţământul primar pentru anul şcolar 2021-2022 aprobată prin OME nr. 3473/10.03.2021 sunt aplicabile situaţiei reclamantului.

Instanţa de fond, în motivarea sentinţei nr. 1201, a invocat Decizia nr. 818/2008 CCR prin care s-a admis excepţia de neconstîtuţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/200 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, menţionând faptul că acele prevederi " sunt neconstituţionale în măsura în care din ele se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.

Menţionează recurentul faptul că reclamantul nu a solicitat prin cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale anularea aplicării unor acte normative cu putere de lege şi nici refuzul aplicării acestora, în speţă a prevederilor art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din Metodologie, având în vedere că însăşi aplicabilitatea lor este suspendată de la momentul pronunţării Sentinţei 1093/2021.

Reclamantul a formulat pe cale separată cererea de anulare a dispoziţiilor suspendate, în conformitate cu Legea 554/2004, a contenciosului administrativ şi fiscal, dovada fiind depusă la dosarul cauzei, acesta înţelegând pârghiile legale de care dispune.

Fiind suspendate aceste prevederi şi, fiind incidente dispoziţiile art. 435 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de fond trebuia să ia act despre această stare de drept, în speţă suspendarea aplicabilităţii prevederilor, precum şi opozabilitatea efectelor suspendării către pârâţi, având în vedere, că aceştia nu au făcut dovada contrară a inopozabilităţii Sentinţei 1093/2021.

Instanţa de fond în mod eronat a apreciat că cererea de emitere a Ordonanţei preşedinţiale nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 997 C. proc. civ. precum şi a faptului că nu este dovedită aparenţa de drept.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Cu titlu preliminar, cu privire la excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte va avea în vedere termenul de 15 de zile prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, calculat de la data comunicării hotărârii atacate.

În raport de înscrisurile existente la dosarul cauzei, recursul declarat se situează înăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de lege şi, prin urmare, excepţia de tardivitate invocată de intimatul-pârât Ministerul Educaţiei este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului, constatând că recurentul-pârât a formulat critici de nelegalitate care se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, referitor la aprecierea incorectă de către instanţa de fond a efectelor sentinţei civile nr. 1093/09.07.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2021, nu poate fi primit întrucât aşa cum în mod corect instanţa a reţinut in considerentele sentinţei recurate, o hotărâre judecătorească are efecte relative, doar între părţile litigante şi este opozabilă erga omnes numai în condiţiile prevăzute de lege.

Opozabilitatea hotărârii judecătoreşti faţă de terţi nu poate fi invocată de către reclamant în procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, întrucât aspectele invocate implică o analiză de fond, în cauză nefiind incidente dispoziţiile prevăzute de art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, dosarul nr. x/2021 având ca obiect suspendare executare act, sentinţa civilă nr. 1093/09.07.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2021, nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti cu caracter general obligatoriu, ci soluţionează cu efect relativ litigiul dintre părţile litigante fără a institui reguli general valabile.

Referitor la aprecierea greşită privind aplicabilitatea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din OME nr. 3473/2021 şi în ceea ce priveşte situaţia reclamanţilor, instanţa de fond în mod justificat a precizat în motivarea sentinţei recurate că judecătorul nu poate stabili dispoziţii general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunţă în cauzele care îi sunt supuse judecaţii si nici nu se poate substitui voinţei legiuitorului în sensul că nu pot fi aduse critici modului de elaborare a unui act normativ .

Motivele de recurs referitoare la condiţiile de admisibilitate a cererii privind emiterea unei ordonanţe presedintiale sunt de asemenea neîntemeiate.

Potrivit dispoziţiilor art. 997 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări." În conformitate cu prevederile art. 997 alin. (5) din acelaşi act normativ:

"pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt."

În ceea ce priveşte vremelnicia măsurii solicitate şi neprejudecarea fondului, instanţa retine ca recurentul-reclamant solicită evaluarea psihosomatică de către Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CMBRAE) a minorilor C. şi B. în vederea înscrierii în anul şcolar 2021-2022, respectiv obligarea intimatelor-pârâte să admită/permită înscrierea minorilor C. şi B. în clasa pregătitoare din anul şcolar 2021-2022, luând în considerare evaluarea psihosomatică a acestora de către grădiniţa "D." ca fiind relevantă şi suficientă. Raţiunea ordonanţei preşedinţiale este aceea de a permite luarea unor masuri rapide si cu caracter temporar. Pe calea ordonanţei preşedinţiale se pot lua numai măsuri vremelnice, şi nu măsuri cu caracter definitiv, care ar echivala cu o soluţionare în fond a cauzei, iar, în cazul de faţă, recurentul- reclamant solicită a se dispune evaluarea psihomotorie/înscrierea minorilor C. şi B. în clasa pregătitoare din anul şcolar 2021-2022, ce nu poate fi dispusă în cadrul acestei proceduri speciale.

Prin urmare, în mod corect s-a reţinut, că, instanţa nu poate să dispună prin ordonanţă preşedinţială o obligaţie de a face, decât în cazuri excepţionale când se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece s-ar încălca caracterul vremelnic al măsurii luate. Or, faptul că intimatele-pârâţe nu au dat curs cererii recurentului-reclamant, în sensul solicitat de acesta, ci au justificat refuzul prin raportare la dispoziţiile legale incidente, nu reprezintă ce-l puţin aparent un abuz de drept.

În concluzie, în mod corect, instanţa a constatat că cererea reclamantului nu îndeplineşte condiţia caracterului vremelnic al măsurii solicitate.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii şi nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1201 din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2022.