Exclusive territorial jurisdiction for administrative claims based on the plaintiff's domicile

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. şi CC. prin Sindicatul Naţional Pro Lex au chemat în judecată pârâţii Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi Ministerul Afacerilor Interne solicitând obligarea pârâtului sa plătească reclamanţilor contravaloarea financiară a normei calorice aferentă normei 6 la valoarea de 34 RON/zi, perioada 01.01.2019 - 31.12.2019, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data efectuării plăţii; obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, ordonator principal de credite, să aloce fondurile băneşti necesare pentru achitarea drepturilor băneşti solicitate; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din 03.11.2021 tribunalul a dispus disjungerea si formarea cate unui dosar cu privire la cererile formulate de reclamantii:C., L. si BB., D., F., H., N. si Y., O., P., R., AA..

Prezenta cauza a primit numar de dosar x/2021 si il vizeaza pe reclamantul F..

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 6611/2021 pronunţată la data de 3 noiembrie 2021, Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ si fiscal a admis exceptia necompetentei teritoriale; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul F. Prin Sindicatul National Pro Lex în contradictoriu cu pârâţii Directia Generala de Politie a Municipiului Bucureşti şi Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Olt - sectia contencios administrativ si Fiscal.

În motivarea soluţiei, a reţinut că, competenţa teritorială a unei instanţe nu este determinată de domiciliul ales al justiţiabilului, ci de cel efectiv.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 72/2022 pronunţată în data de 15 februarie 2022 Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal,a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Olt, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, formulată de reclamantul F. prin Sindicatul National Pro Lex în contradictoriu cu pârâţii Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti şi Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a dispus suspendarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea soluţiei, a reţinut că, în cazul litigiilor având ca obiect plata drepturilor salariale cuvenite funcţionarilor publici, competenţa teritorială este una exclusivă - indiferent de faptul că acţiunea a fost introdusă chiar de respectivul funcţionar publici sau de organizaţia sindicală al cărui membru este, aşa cum este cazul în speţă, şi ea aparţine instanţei de la domiciliul funcţionarului public reclamant.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Reclamantul F. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtului să-i plătească contravaloarea financiară a normei calorice aferentă normei 6 la valoarea de 34 RON/zi, perioada 01.01.2019 - 31.12.2019, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data efectuării plăţii; obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, ordonator principal de credite, să aloce fondurile băneşti necesare pentru achitarea drepturilor băneşti solicitate; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Deşi cele două instanţe aflate în conflict au confirmat norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva domiciliului reclamantului (art. 10 alin 3 teza I din Legea nr. 554/2004), acestea au apreciat diferit, neobservându-se copia actului de identitate depusă la dosarul Tribunalului Bucureşti.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

În speţă, se constată că excepţia a fost invocată în faţa primei instanţe sesizate, cu respectarea momentului prevăzut de textul anterior enunţat, respectiv la primul termen cu procedura legal îndeplinită, faţă de aprecirea că reclamantul ar avea domiciliul în Slatina, judeţul Olt.

Pentru stabilirea instanţei competente vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, conform cărora "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său."

Cum competenţa stabilită de textul de lege precizat este una teritorială exclusivă, de la care nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga, având în vedere domiciliul reclamantului din Bucureşti, str. x, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul F. prin Sindicatul Naţional Pro Lex, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 14 aprilie 2022.