Validity of anticompetitive sanction imposed on notaries and legality of commission composition under unconstitutional mandate extension rules

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 23.05.2018 sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi A. au formulat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, cerere de chemare în judecată prin care au solicitat: constatarea lipsei calităţii procesuale a reclamanţilor, respectiv lipsa calităţii de subiect activ al contravenţiei constatate şi sancţionată prin Decizia nr. 76 din 20.12. 2017; constatarea nulităţii actului administrativ de aplicarea a sancţiunii contravenţionale, respectiv nulităţii Deciziei nr. 76 din 20.12. 2017 şi anularea ca netemeinica şi nelegala a Deciziei nr. 76 din 20.12. 2017 emisa de Consiliul Concurentei privind constatarea si sancţionarea unor fapte anticoncurenţiale, in ceea ce priveşte sancţionarea contravenţionala a reclamanţilor.

În subsidiar, daca se va reţine că fapta imputată există, reclamanţii au solicitat reducerea amenzii până la nivelul minim legal.

La data de 31.10.2018 reclamanţii A. şi A. au formulat completări şi precizări la acţiunea în anularea Deciziei nr. 76 din 20.12. 2017, emisa de Consiliul Concurentei.

La data de 27.02.2019 reclamanţii, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, au formulat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 1237 din 11.12.2017, emis de preşedintele Consiliului Concurenţei prin care au solicitat a se constata nelegalitatea actului administrativ susmenţionat, despre care au luat cunoştinţa cu ocazia depunerii acestuia de către paratul Consiliului Concurenţei la dosarul de judecata nr. x/2018, ca urmare a încuviinţării acestui înscris în cadrul probatoriului solicitat de reclamanţi.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1185 din 27 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 1237/11.12.2017 ca neîntemeiată şi a fost respinsă acţiunea privind pe reclamanţii A. şi A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1185 din 27 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs reclamanţii A. şi A., criticând hotărârea pentru nelegalitate solicitând casarea sentinţei, şi rejudecând litigiul, să fie admisă cererea de anulare a Deciziei nr. 76/2017, emisa de Consiliul Concurentei, în ceea ce priveşte pe reclamant notar public sau, în subsidiar, sa admită cererea de reducerea amenzii contravenţionale dispusă prin acest act administrativ.

Recurenţii-reclamanţi critică sentinţa recurată, sub aspectul greşitei înlăturări a aspectelor de nelegalitate formală privind, încălcarea art. 10 alin. (1) din Regulamentul privind constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor de către Consiliul Concurenţei coroborat cu art. 17 din O.G. nr. 2/2001, sub aspectul lipsei din actul de sancţionare a datelor personale de identificare ale contravenientului.

De asemenea, recurenţii susţin că în mod nelegal a încadrat notarul public în conceptul de întreprindere, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea concurenţei, acesta, ca persoana fizică, profesând în mod independent, are calitatea de funcţionar autonom, potrivit Legii notarilor publici, care prevede la art. 3 alin. (1) ca "Notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome", nu oferă bunuri sau prestări de servicii comerciale, prin urmare nu poate fi considerat vânzător de bunuri, produse sau servicii comerciale şi nu desfăşoară activităţi economice de piaţă, pe o "piaţă dată" cu cele două componente din legislaţia de concurenta: piaţa relevanta a produsului şi piaţa geografica, invocându-se greşit jurisprudenţa si practica europeană.

Mai arată recurenţii că instanţa de fond nu a droit să observe motivul din acţiunea introductivă potrivit căreia Decizia este nelegală fiind adoptată cu discriminarea evidentă a notarilor publici constituiţi în birouri notariale individuale/societăţi profesionale, în raport de practica anterioară a Consiliului Concurenţei, ca notarul public nu înregistrează cifra de afaceri, ci depune o declaraţia anuala a persoanelor fizice privind veniturile realizate din profesii liberale, in care nu exista rubrica de cifra de afaceri, spre deosebire de societăţile comerciale, care ţin contabilitatea bazată pe bilanţ - cont de profit şi pierderi, conţinând componenta specifică de raportare "cifra de afaceri" şi că şi-au însuşit argumentul paratului Consiliul Concurenţei, precum ca, deşi citaţi de autoritate, au fost absenţi de la audierea din data de 15.12.2019, care a avut loc la sediul autorităţii, fără să încuviinţeze ca probă Procesul-verbal al audierii din data de 15.12.2017 si Minuta deliberării din data de 20.12.2017.

Recurenţii mai critică hotărârea recurată, pentru motivul că nu s-a făcut referire la faptul ca Decizia nr. 76/2017 nu este motivata in ceea ce priveşte vinovăţia prezentului reclamant, eferitor la alegaţia privind alinierea la anumite onorarii comunicate prin e-mail reclamantului, deşi paratul Consiliul Concurenţei nu face dovada privind participarea sa la vreo înţelegere de onorarii, este de neînţeles împrejurarea ca instanţa de fond a reţinut ca reclamanţii au recepţionat un e-mailul pretins incriminatoriu, insa nu a depus la dosar nimic in acest sens, nu a făcut nicio inspecţie informatica din care sa constate ca notarul public a primit comunicări din care sa rezulte participarea la vreo înţelegere sau am utilizat vreo aplicaţie IT de calcul onorarii.

Referitor la argumentul instanţei de fond privind lipsa disocierii publice a notarului public de aplicaţia şi onorariile care i- ar fi fost transmise de Camera, se susţine că acesta constituie o alegaţie nefondată, întrucât nu a perceput onorarii stabilite de CNPSV iar pe de alta parte, nu exista nicio norma legala in legislaţia curentă, care sa prevadă obligaţia disocierii publice fata de o anumita conduita a unor terţi.

Sub aspectul lipsei probelor privind onorariile practicate in cadrul A., recurenţii arată că paratul Consiliul Concurentei nu face dovada ca onorariile percepute prevăzute explicit in încheierile de autentificare şi sau de legalizare, sunt identice cu ale altor notari, iar în cee ace priveşte durata pretinsei fapte anticoncurenţiale, Consiliul Concurentei a stabilit de plano, pentru mai toţi notarii publici sancţionaţi ca pretinsa fapta anticoncurentiala este unica si continuata, respectiv din anul 2010 pana in anul 2017, fara sa întreprindă o cercetare si o individualizare corecta din punct de vedere temporal, neluând in consideraţie perioadele de concedii anuale când biroul notarial a fost închis. Aprecierea ca notariatul public este deschis permanent, desfasurandu-si activitatea in mod continuu, in fiecare zi lucrătoare a anului calendaristic, este absurda si imposibilă.

De asemenea, mai susţin recurenţii că instanţa de fond nu a dorit sa observe motivul din acţiunea introductiva, precum ca Dispozitivul Deciziei nr. 76/20.12.2017, în mod abuziv, aduce atingere dreptului la viata privata a notarului public, fiind colectiva dispozitivul cuprinzând toţi notarii colegi si amenda aplicata in sarcina fiecăruia şi a ignorat motivul din acţiune privind consideraţii faţă de emiterea de Decizia nr. 64/12.12.2017 emisă Consiliul Concurentei privind propunerea de acceptare a angajamentelor formulate de către Uniunea Naţională a Notarilor Publici.

Referitor la excepţia de nelegalitate Ordinului nr. 1237 din 11.12.2017, emis de preşedintele Consiliului Concurenţei, prin care s-a dispus ca in loc de Plenul Consiliului Concurenţei, audierea si deliberarea sa fie operate de către o Comisie (plen restrâns) in investigaţia deschisa prin Ordinul nr. 278 din 20 mai 2015, având ca obiect posibila faptă anticoncurenţială prevăzută la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 republicată cu modificările şi completările ulterioare, săvârşită de către Camera Notarilor Publici Suceava şi membrii acesteia, recurenţii susţin că instanţa în mod nelegal instanţa nu a avut în vedere că sunt îndeplinite condiţiile de fond pentru a fi admisă excepţia de nelegalitate, reiterând motivele de nelegalitate invocate în faţa instanţei de fond.

Recurenţii solicită să se constate nelegalitatea Ordinului nr. 1237 din 11.12.2017, urmând ca judecata sa se desfăşoare mai departe cu ignorarea acestui act administrativ. Audierea si deliberarea în investigaţia privind Camera Notarilor Publici Suceava şi membrii acesteia nu s-au desfăşurat in cvorumul legal de lucru al Plenului Consiliului Concurenţei, prevăzut de art. 19 din Lege şi ca atare, sa se constate nelegalitatea Deciziei nr. 76/20.12.2017, şi să se dispună anularea acesteia.

Referitor la excepţia de nelegalitate a Decretului nr. 703 din 27.04.2009 emis de Preşedintele României, pentru numirea domnului B. in funcţia de demnitatea publica consilier de concurenţa - membru al Plenului Consiliului Concurenţei, recurenţii susţin că aceasta excepţie a fost ridicata in termenul procedural de "oricând" conform prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanţa considerând ca este tardiv depusa, după închiderea dezbaterilor.

Din acest motiv, recurenţii îşi rezervă dreptul de a ridica aceasta excepţie in recurs, având in vedere caracterul derogatoriu al prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, constatat de către Instanţa Suprema, care a reţinut ca sintagma "oricând în cadrul unui process" se refera la orice etapa procesuala, inclusiv in recurs (Decizia ÎCCJ-CDCD nr. 36/2016).

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Consiliul Concurenţei a formulat întâmpinare, a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului declarat de recurenţii-reclamanţi ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 17 ianuarie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 3 februarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, cauza fiind ulterior amânată la solicitarea apărătorului recurenţilor pentru 12 mai 2021.

Prin încheierea din 12 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă excepţia nulităţii recursului fiind acordat termen pentru soluţionarea acestuia la 8 decembrie 2021, ulterior, la solicitarea intimatului-pârât cauza fiind amânată pentru 30 martie 2022.

La data de 08.12.2021, recurenţii-reclamanţi au depus la dosarul cauzei Note scrise privind impactul neconstituţionalităţii art. 18 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, stabilită prin Decizia nr. 58/2021 a Curţii Constituţionale a României asupra excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 1237/11.12.2017 emis de preşedintele Consiliului Concurenţei şi obiectului principal al acţiunii introductive.

De asemenea, la aceeaşi dată, recurenţii-reclamanţi au invocat, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate a Minutei din data de 20.12.2017 a Consiliului Concurenţei, anexând înscrisuri.

La data de 16.03.2022, intimatul Consiliul Concurenţei a depus Note scrise cu privire la impactul neconstituţionalităţii art. 18 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, stabilită prin Decizia nr. 58/2021 a Curţii Constituţionale a României asupra excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 1237/11.12.2017 emis de preşedintele Consiliului Concurenţeişi, a obiectului principal al acţiunii introductive, respectiv asupra excepţiei de nelegalitate a Decretului nr. 703/27.04.2009.

La aceeaşi dată, intimatul a formulat întâmpinare în ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a Minutei din data de 20.12.2017 a Consiliului Concurenţei, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Prin încheierea din data de 30.03.2022, Înalta Curte a constatat inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate a Minutei din data de 20.12.2017 a Consiliului Concurenţei şi a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Consiliul Concurenţei, pentru motivele arătate în considerentele încheierii de dezbateri, fiind amânată pronunţarea pe fondul recursului la data de 13.04.2022.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

6.1. Situaţia de fapt

Reclamanţii A. şi A. s-au adresat, la data de 22.05.2018, instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti solicitând, pe cale de excepţie, constatarea lipsei calităţii procesuale a reclamanţilor, respectiv lipsa calităţii de subiect activ al contravenţiei constatate si sancţionată prin Decizia nr. 76 din 20.12.2017, pe cale de excepţie, constatarea nulităţii actului administrativ de aplicarea a sancţiunii contravenţionale, respectiv nulităţii Deciziei nr. 76 din 20.12.2017, pe fond, anularea ca netemeinica si nelegala a Deciziei nr. 76 din 20.12.2017 emisa de Consiliul Concurentei privind constatarea si sancţionarea unor fapte anticoncurenţiale, în ceea ce priveşte sancţionarea contravenţionala a reclamanţilor, iar în subsidiar, daca se va retine ca fapta imputata exista, au solicitat reducerea amenzii pana la nivelul minim legal.

La data de 27.02.2019 reclamanţii, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, reclamanţii au invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 1237 din 11.12.2017, emis de preşedintele Consiliului Concurenţei, prin care au solicitat a se constata nelegalitatea actului administrativ susmenţionat, despre care au luat cunoştinţa cu ocazia depunerii acestuia de către paratul Consiliului Concurenţei la dosarul de judecata nr. x/2018, ca urmare a incuviintarii acestui înscris in cadrul probatoriului solicitat de reclamanţi.

La data de 26.03.2019 reclamanţii, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, au formulat excepţia de nelegalitate a Decretului nr. 703 din 27.04.2009 pentru numirea unui membru al Plenului Consiliului Concurenţei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284/30.04.2009, de numirea domnului B.. in funcţia de demnitatea publica consilier de concurenţa - membru al Plenului Consiliului Concurenţei, prin care au solicitat a se constata nelegalitatea Decretului nr. 703/27.04.2009 menţionat in preambulul Deciziei nr. 76/2017, precum si in preambulul Ordinului nr. 1237/11.12.2017.

Prin Decizia nr. 76/20.12.2017 emisă de Consiliul Concurenţei, a cărei legalitate face obiectul controlului judiciar, reclamantul A. a fost sancţionat cu aplicarea amenzii reprezentând 7,51663% din cifra de afaceri/venitul brut) realizată în anul 2016, pentru săvârşirea faptei anticoncurenţiale constând în încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, prin încheierea şi/sau prin realizarea unor practici concertate de stabilire a unor onorarii minimale, diferite de cele aprobate prin Ordinul MJ nr. 943/2005 şi Ordinul MJ nr. 46/C/2011, având ca obiect restricţionarea concurenţei privind onorariile minime practicate în birouri individuale notarial şi societăţi profesionale de pe raza Curţii de Apel Suceava.

Consiliul Concurenţei a fost sesizat în baza unui denunţ al Notarului public C. înregistrat iniţial la Camera Notarilor Publici Suceava cu nr. 489/07.10.2011, prin care erau denunţate posibile practici anticoncurenţiale săvârşite de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Suceava, în sensul impunerii practicării unor onorarii standardizate, diferite de cele stabilite de stat

Potrivit Raportului întocmit în urma investigaţiei efectuată de pârâtul Consiliul Concurenţei a rezultat că în perioada iunie 2010 - octombrie 2011 notarii publici membri ai CNPSV au iniţiat discuţii pentru crearea unor grile notariale superioare celor stabilite prin Ordinul nr. 943/2005, respectiv prin Ordinul nr. 46/2011. În acest sens, personalul angajat al Camerei Notarilor Suceava a fost implicat activ în diseminarea şi distribuirea grilelor cu onorariile agreate de către toţi notarii publici activi din circumscripţie.

La data de 08.07.2010 notarii publici ai CNPSV s-a întâlnit într-o şedinţă în care s-au stabilit onorariile minimale ce urmau a fi practicate la nivelele judeţelor Suceava şi Botoşani, fiind întocmite tabele cuprinzând onorariile minimale transmise de CNP Suceava către notarii din judeţele Suceava şi Botoşani, intitulate "Onorarii minimale stabilite în sumă progresivă şi determinată începând cu 28.02.2011 - jud. Botoşani şi Suceava", transmise prin e-mail începând cu data de 8 iulie 2010 birourilor notariale din circumscripţiile judecătoreşti Suceava, Fălticeni, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Rădăuţi, Botoşani, Dorohoi, Darabani şi Săveni, care au pus în aplicare grile de onorarii minime mult superioare celor din Normele - 2005. Reclamantul A. s-a aflat printre destinatarii comunicării la adresele de mail x@x.ro, respectiv bnp_covariuc_x@x.com., care a pus în aplicare începând cu luna iulie 2010 onorariile stabilite/agreate la nivelul CNPSV.

Instanţa de fond a confirmat situaţia de fapt şi concluziile investigaţiei effectuate de pârât, precum şi legalitatea deciziei de sancţionare contestate, procedând la verificarea înscrisurilor anexate Raportului de investigaţie, respectiv prezentate pe suport informatic, şi a copiilor registrelor notariale ale reclamantului, concluzionând că reclamantul nu s-a distanţat public de practica concertată a celorlalţi notari publici (acesta nu a răspuns emailurilor trimise de către CNSPV în sensul dezaprobării acestora) şi nici că ar fi procedat la încetarea practicării acestor onorarii minimale propuse de CNPSV, agreate la nivelul lunii iulie a anului 2010.

Referitor la excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 1237/11.12.2017 emis de Preşedintele Consiliului Concurenţei, prin care s-a dispus în temeiul art. 19 alin. (5) din Legea Concurenţei, coroborate cu art. 10 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Concurenţei constituirea Comisiei în vederea examinării, audierii şi luării măsurilor care se impun cu privire la Raportul privind investigaţia declanşată din oficiu, în baza Ordinului Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 278/20.05.2015, având ca obiect posibila încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, de către Camera Notarilor Publici Suceava şi membrii acesteia, prin stabilirea unor onorarii minimale, peste nivelul aprobat conform Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 943/C/2005, respectiv Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 46/C/2011, instanţa de fond a respins-o ca neîntemeiată.

Curtea de apel a reţinut, pe de o parte, că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât de legalitatea Ordinului nr. 1237/11.12.2017 nu depinde soluţionarea prezentei cauze având ca obiect anularea parţială a Decizia nr. 76/20.12.2017 emisă de Consiliul Concurenţei, actul în discuţie a fost emis în procedura de investigare şi de luare a deciziilor iar constatarea nelegalităţii acestuia nu atrage consecinţele învederate de parte, ci legalitatea procedurii de investigare trebuie analizată în ansamblu pentru a vedea în ce măsură ar fi susceptibile a fi încălcate drepturile părţii investigate şi vătămarea suferită.

Pe de altă parte, instanţa a reţinut că Ordinul în discuţie a fost emis în concordanţă cu actele normative cu forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, respectiv art. 19 alin. (5) din Legea nr. 21/1996 şi art. 10 alin. (3) din Regulamentul de funcţionare al Consiliului Concurenţei şi a fost emis în limita marjei de apreciere a autorităţii pârâte, desemnarea unor astfel de comisii fiind realizată pentru buna desfăşurare a activităţii de investigare.

6.2. Analiza motivelor de casare

Aşa cum s-a reţinut la punctul 5 din prezenta decizie, la data de 08.12.2021, recurenţii-reclamanţi au depus la dosarul cauzei Note scrise privind impactul neconstituţionalităţii art. 18 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, stabilită prin Decizia nr. 58/2021 a Curţii Constituţionale a României asupra excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 1237/11.12.2017 emis de preşedintele Consiliului Concurenţei şi obiectului principal al acţiunii introductive, Înalta Curte punând discuţie acest motiv, în contextul în care prin punctul "C" din memoriul de recurs, recurenţii critică soluţia instanţei dată excepţiei de nelegalitate, textul constatat ca fiind neconstituţional având legătură cu legalitatea Ordinului supus controlului pe calea excepţiei de nelegalitate.

Reclamanţii au susţinut ca Ordinul a fost emis cu încălcarea art. 19 alin. (5) din Legea Concurenţei, potrivit cărora, "Plenul Consiliului Concurenţei va putea delega exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (4) lit. a),b) şi c) unei comisii formate din 3 membri ai Plenului Consiliului Concurenţei.» şi nu a avut loc o întrunire a membrilor plenului, în care să se fi decis delegarea atribuţiilor respective, conform art. 19 alin. (4) lit. a) din acelaşi act nromativ.

De asemenea, reclamanţii au mai susţinut caracterul neoportun al Ordinului şi au criticat componenţa comisiei stabilite prin ordinului, prin raportare la dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 21/1991, în sensul în care nu se află şi un jurist, preşedintele fiind de profesie medic, iar ceilalţi doi membrii consilieri de concurenţă sunt de profesie economişti, d-nii B.. şi C.B.

Ulterior, reclamanţii au precizat excepţia de nelegalitate invocând şi desemnarea nelegală a d-lui B.. în componenţa comisiei, arătând că în condiţiile în care mandatul acestuia a expirat, iar aplicarea art. 18 alin. (3) din Legea concurenţei s-a făcut nelegal nefiind "desemnată" o altă persoană, ajungându-se la o prelungire "sine die" a mandatului, prin urmare depăşindu-se caracterul exceptional al normei, acest motiv fiind invocat şi pe calea recursului, invocându-se şi excepţia de nelegalitate a Decretului Preşedintelui României nr. 473/15.08.2018 de numire a d-lui B.. în funcţia de demnitate publică de inspector de concurenţă.

Curtea de apel nu a mai procedat la analiza acestei excepţii de nelegalitate întrucât a fost invocată după închiderea dezbaterilor, recurenţii reiterând-o prin declaraţia de recurs.

Prin Decizia nr. 58/2021 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 465 din 4 mai 2021, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996 sunt neconstituţionale, instanţa de contencios constituţional reţinând printre altele că:

"32. Cu privire la textul de lege criticat în prezenta cauză, Curtea observă că prevederile art. 18 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996 nu se rezumă la reglementarea unei situaţii tranzitorii legate de succesiunea de mandate, respectiv o perioadă scurtă de la numire şi până la depunerea jurământului, dată de la care începe exercitarea mandatului, ci creează premisele exercitării atribuţiilor şi ale continuării mandatului de membru al Plenului Consiliului Concurenţei fără limită/termen. Se lasă practic posibilitatea autorităţilor şi instituţiilor publice implicate în procedura de numire a membrilor Plenului Consiliului Concurenţei să rămână în pasivitate şi să nu procedeze la numirea unui succesor, întrucât legea nu prevede proceduri sau un termen-limită anterior expirării mandatului până la care poate fi numit noul membru, respectiv chestiuni legate de date şi termene concrete în care trebuie să se încadreze autorităţile implicate în procedura succesiunii de mandate, şi nici eventuale sancţiuni sau efectele ce ar decurge din faptul că nu sunt puse în aplicare dispoziţiile Legii nr. 21/1996 cu privire la încetarea calităţii de membru al Plenului Consiliului Concurenţei ca urmare a expirării duratei mandatului [a se vedea, cu titlu de reper, art. 68 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care stabileşte o procedură de urmat pentru reînnoirea compunerii instanţei de contencios constituţional până la expirarea duratei mandatelor în curs]. Practic, modul de reglementare a normelor contestate converteşte o chestiune ce ţine de exercitarea cu titlu temporar a atribuţiilor aferente mandatelor într-o veritabilă prelungire şi continuare a acestora. În realitate, prin jocul normelor juridice coroborat cu acţiunile autorităţilor publice cu competenţă în domeniu, are loc o redimensionare a mandatelor membrilor Plenului Consiliului Concurenţei.

33. Curtea reţine că, astfel cum s-a arătat şi în precedent, statul de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţie, presupune şi capacitatea statului de a asigura cetăţenilor servicii publice continue şi de calitate, statul fiind dator să creeze toate premisele - iar cadrul legislativ este una dintre ele - pentru exercitarea funcţiilor sale în conformitate cu Constituţia şi cu spiritul ei. Or, soluţia legislativă prin care se creează premisele exercitării unor competenţe prin continuarea exercitării atribuţiilor aferente unui mandat de membru al Plenului Consiliului Concurenţei, dincolo de durata noţiunii de mandat, respectiv în urma expirării mandatului fiecărui membru al Plenului Consiliului Concurenţei, astfel cum acesta este circumscris potrivit calculului termenelor în dreptul public, şi de situaţiile inerente aferente succesiunii de mandate ca urmare a unor chestiuni tehnice, legate, spre exemplu, de data depunerii jurământului, care trebuie realizată cu celeritate prin diligenţa autorităţilor implicate în procedura de numire, astfel încât la data fixă stabilită prin actul de învestire să fie efectuată numirea pentru noile mandate, nu corespunde cerinţelor respectării statului de drept. Prin urmare, norma legală criticată nu se încadrează în garanţiile aferente statului de drept în ceea ce priveşte organizarea îndeplinirii atribuţiilor, competenţelor şi obligaţiilor autorităţilor publice în coordonatele dreptului, fiind contrară art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, ceea ce are drept consecinţă şi încălcarea principiului legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (5), potrivit căruia, "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".

34. Faţă de această împrejurare, având în vedere normele imperative cuprinse în art. 15 alin. (2) din Legea nr. 21/1996 cu privire la durata mandatului membrilor Plenului Consiliului Concurenţei, astfel cum au fost avute în vedere la formularea criticilor de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, mandat ce este de 5 ani şi care poate fi reînnoit o singură dată, indiferent de durata mandatului exercitat anterior, Curtea constată că viciul de neconstituţionalitate stabilit prin prezenta decizie vizează orice soluţie legislativă contrară normelor constituţionale de referinţă, legiuitorul ordinar sau delegat neputând adopta norme legale care să vină în coliziune cu exigenţele statului de drept. Prin urmare, exercitarea atribuţiilor aferente calităţii de membru al Plenului Consiliului Concurenţei (preşedinte, vicepreşedinte, consilier de concurenţă) în afara cadrului stabilit prin actele de numire şi vizate de prezenta decizie (mandat de 5 ani, calculat potrivit regulilor de drept public) nu are suport constituţional şi legal.".

Înalta Curte, constată că decizia Curţii Constituţionale a României, de declarare a neconstituţionalităţi dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996, precum şi considerentele reţinute, au o evidentă legătură cu motivul de nelegalitate invocat pe calea excepţiei, reiterat pe calea recursului, în ceea ce priveşte componenţa comisiei cu referire la desemnarea nelegală a d-lui B.., al cărui mandat, care expirase, fusese prelungit în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea concurenţei, prin Decretul Preşedintelui României nr. 473/15.08.2018 de numire a d-lui B.. în funcţia de demnitate publică de inspector de concurenţă, aceştia susţinând că, nefiind "desemnată" o altă persoană, se ajunge la o prelungire "sine die" a mandatului, prin urmare depăşindu-se caracterul exceptional al normei, aspect reţinute şi de Curtea Constituţională.

Astfel cum a reţinut în mod constat Curtea Constituţională în jurispridenţa sa, "(…) o decizie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate se aplică în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării acesteia - cauze pendinte, în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile - indiferent de invocarea excepţiei până la publicarea deciziei de admitere, întrucât ceea ce are relevanţă în privinţa aplicării deciziei Curţii este ca raportul juridic guvernat de dispoziţiile legii declarate neconstituţionale să nu fie definitiv consolidat. În acest mod, efectele deciziei de admitere a instanţei de contencios constituţional se produc erga omnes. În privinţa cauzelor care nu se află pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării deciziei de admitere a Curţii, fiind vorba despre un raport juridic epuizat - facta praeterita, Curtea reţine că partea nu mai poate solicita aplicarea deciziei de admitere, întrucât decizia de admitere a Curţii nu poate constitui temei legal pentru o acţiune în justiţie, în caz contrar consecinţa fiind extinderea efectelor deciziei Curţii pentru trecut.".(ex: Decizia CCR nr. 404/2016)

În condiţiile în care, în speţă, Decizia nr. 58/2021 a Curţii Constituţionale a României, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 465 din 4 mai 2021, când cauza se află în faza recursului, având caracter obligatoriu, iar recurenţii-reclamanţi au criticat soluţia dată excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 1237/11.12.2017 emis de preşedintele Consiliului Concurenţei şi au reiterat în această fază şi excepţia de nelegalitate a Decretului Preşedintelui României nr. 473/15.08.2018 de numire a d-lui B.. în funcţia de demnitate publică de inspector de concurenţă, având în vedere Decizia nr. 36/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-CSCD, Înalta Curte apreciază că, respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie se poate face doar prin casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe, pentru a analiza incindenţa acestei decizii asupra soluţionării celor două excepţii de nelegalitate, iar apoi consecinţele juridice asupra legalităţii şi temeiniciei Deciziei nr. 76/20.12.2017 emisă de Consiliul Concurenţei.

De asemenea, instanţa în fond după casare va avea în vedere şi celelalte aspecte invocate de recurenţi pe calea recursului, respectiv apărările intimatului din întâmpinare.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, în baza art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi A. împotriva sentinţei nr. 1185 din 27 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2022.