EU-funds irregularity upheld: partial project achievement triggers proportional recovery, full claim reinstated.

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25.01.2018, sub dosar nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerului Cercetării şi Inovării - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în totalitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, înregistrat cu nr. DGOIC 7586 la data de 03.05.2017, ca fiind nelegal, obligarea pârâtei la emiterea actului administrativ de constatare a neconfirmării suspiciunilor de neregulă sesizate de actul Cazul de suspiciuni de neregulă nr. DGOIC8093/19.08.2016 referitor la cererea de finanţare a proiectului "Sprijin pentru întreprindere în vederea modernizării, producţiei şi comercializării produselor audiotactile ca materiale didactice inovative destinate educaţiei speciale a copiilor cu deficiente grave de vedere", acronim INCI-PAT, ID proiect 1759, Cod SMIS 47533, reprezentând Anexa IV a contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/09.09.2013.

Prin sentinţa civilă nr. 2256/10.04.2018, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, declinând cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 04.05.2018, sub acelaşi număr de dosar (x/2018).

Reclamanta a formulat cerere de modificare a acţiunii introductive de instanţă la 12.06.2018/14.06.2018, prin care a solicitat şi anularea deciziei nr. 9237/12.07.2017 de respingere a contestaţiei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2367 din data de 07 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (veche) contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată, a anulat în parte decizia nr. MCI/DGOIC/9237/12.07.2017 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.05.2017 emise de Ministerul Cercetării şi Inovării, în sensul că reindividualizează cuantumul creanţei bugetare rezultate din nereguli prin reducerea acesteia de la suma de 528.956,65 RON la suma de 134.889 RON şi a obligat partea pârâtă la plata către partea reclamantă a sumei de 1500 de RON cheltuieli de judecată reprezentând cotă parte taxă judiciară de timbru, onorariu de expert şi onorariu de avocat, în cond. art. 451 - 453 C. proc. civ.

Totodată, a respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

3. Cererile de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 2367 din data de 07 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia(veche) contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanta A. S.R.L. şi pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării (fost Ministerul Educaţiei şi Cercetării) - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare.

3.1. În motivarea recursului său, recurenta reclamantă susţine că sentinţa atacată este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Dezvoltând argumentele circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta reclamantă apreciază că prima instanţă a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât a reţinut în sarcina reclamantei săvârşirea unor nereguli, fără a analiza şi arăta cum acţiunile sau inacţiunile societăţii au prejudiciat bugetul UE sau fondurile publice.

Astfel, recurenta reclamantă arată că instanţa fondului a reţinut faptul că acţiunile imputate prin procesul-verbal contestat reprezintă chestiuni relativ neesenţiale sau chestiuni tehnice având legătură cu activitatea de programare informatică, context în care era necesar a fi constata faptul că aceste abateri reprezintă nereguli formale, fără niciun impact financiar real sau potenţial.

Prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 precum şi a art. 5 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011, susţine recurenta reclamantă, întrucât nu a realizat o apreciere temeinică asupra măsurii în care obiectivul finanţat a fost realizat din punct de vedere tehnic raportat, pe de o parte, la livrabilele existente, menţionate în procesul-verbal litigios şi pe de altă parte raportat la obiectivele şi indicatorii proiectului ID 1759.

Astfel, potrivit art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, în aplicarea prevederilor alin. (1) şi având în vedere principiul proporţionalităţii, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a face reduceri procentuale din sumele solicitate la rambursarea/plata finală, reprezentând cheltuieli efectuate şi declarate de beneficiari, în situaţia în care constată neîndeplinirea sau îndeplinirea parţială a indicatorilor/obiectivelor proiectelor finanţate din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora, pentru care beneficiarii şi-au angajat răspunderea realizării, în perioada de implementare a contractelor/acordurilor/deciziilor/ordinelor de finanţare nerambursabilă ori a altor tipuri de contracte multianuale, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel.

Or, instanţa fondului nu a analizat aspectele Obiectivelor Specifice ale proiectului pentru a fi raportate la concluziile procesului-verbal litigios în vederea aprecierii în mod legal asupra gradului de realizare/nerealizare a obiectivelor proiectului.

Afirmând că instanţa fondului a făcut o greşită aplicare şi a prevederilor art. 21 alin. (10) din O.U.G. nr. 66/2011, recurenta reclamantă arată că pretinsa lipsă a licenţei programului ORCAD, a fişierelor B., a programatorului pentru circuitul PIC 24 FxxKxx sau efectuarea de demonstraţii în legătură cu mediul integrat de programare şi a programatorului C++ nu este relevantă, întrucât cererea de finanţare nu a prevăzut achiziţia unor atare echipamente, astfel că nu se poate concluziona în sensul neîndeplinirii parţiale proiectului prin raportare la aceste aspecte, aşa cum a subliniat şi expertiza efectuată în cauză.

Susţinând, în continuare, greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. n), a) art. 6 şi 17 din O.U.G. nr. 66/2011, recurenta reclamantă critică hotărârea primei instanţe raportat la faptul că judecătorul fondului nu a stabilit în mod complet şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente situaţia de fapt, date fiind inadvertenţele menţionate în cererea de recurs pe marginea analizei îndeplinirii obiectivelor asumate şi nu a verificat întreaga documentaţie care a stat la baza întocmirii procesului-verbal inclusiv rapoartele de progres care constatau îndeplinirea obiectivelor.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta reclamantă susţine că hotărârea atacată cuprinde considerente contradictorii, demonstrate prin faptul că, pe de o parte, instanţa fondului constată că probabtoriul administrat în cauză nu atestă îndeplinirea integrală a obiectivelor asumate de reclamantă pentru ca în final să concluzioneze că obiectivul final esenţial a fost produs, putând servi obiectivelor pentru care a fost realizat.

Faţă de aceste considerente, recurenta reclamantă solicită casarea în parte a sentinţei atacate, rejudecarea cauzei ţi admiterea în totalitatea contestaţiei sale.

3.2. Prin recursul său Ministerul Educaţiei şi Cercetării invocă aceleaşi motive de nelegalitate în privinţa hotărârii atacate respectiv art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Motivând calea de atac exercitată în cauză, recurenta-pârâtă arată că instanţa de fond, după ce a constatat, în urma analizării concluziilor expertizei tehnice efectuate în cauză, că cele reţinute de autoritatea de control în cuprinsul procesului-verbal, se confirmă (respectiv faptul că nu erau îndeplinite obiectivele specifice nr. x, 2 şi 4 din cererea de finanţare), precum şi faptul ca nu se identifică vreo încălcare a art. 6 şi 8 din contractul de finanţare prin emiterea procesului-verbal litigios, apreciază, în mod nelegal, că acţiunea este întemeiată doar prin prisma motivului vizând aplicarea în cauză a principiului proproţionalităţii.

O primă critică a recurentei pârâte vizează faptul că nici în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi nici pe parcursului judecării cauzei, intimata-reclamantă nu a invocat aplicarea acestui principiu al proporţionalităţii, nu a făcut apărări în sensul reducerii creanţei bugetare şi nu a solicitat acest lucru, astfel că în lipsa oricăror apărări în acest sens, instanţa totuşi a admis în parte acţiunea doar prin invocarea acestui principiu din oficiu şi analizarea lui prin prisma actelor de la dosar.

Procedând astfel, instanţa de fond a încălcat unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv principiul disponibilităţii, consacrat expressis verbis de art. 9 noul C. proc. civ.

În al doilea rând, recurenta pârâtă susţine că principiul proporţionalităţii a fost aplicat nelegal de către instanţa de fond.

În art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2001 "principiul proporţionalităţii" este definit ca orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv:

De asemenea, art. 17 citat de către instanţa de fond în cuprinsul acţiunii, prevede că orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia.

În speţa de faţă, la stabilirea creanţei bugetare, organul de control a respectat atât art. 2 cât şi art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 mai sus citate şi a avut în vedere:

-numeroasele abateri săvârşite de către intimata reclamantă - au fost identificate nu mai puţin de 10 nereguli, aşa cum reiese din suspiciunea de nereguli;

-gravitatea acestora a constat în gradul de nerealizare cuprins între 30% şi 50% aşa cum a reţinut şi instanţa de fond. De altfel, aşa cum rezultă şi din procesul-verbal de constatare ce face obiectul prezentului dosar, în afara faptului că unele dintre activităţi nu erau realizate, altele, chiar realizate, erau influenţate negativ de lipsa studiilor. Prin urmare, chiar dacă proiectul a fost finalizat, respectiv obiectivul final vizat de contractul de finanţare a fost produs, o importanţă capitală o are şi calitatea acelui produs realizat în raport de indicatorii asumaţi prin proiectul aprobat. Nu orice produs realizat poate fi considerat o realizare a indicatorilor proiectului.

-implicaţiile financiare ale abaterii, fiind de observat că din bugetul total al proiectului, cheltuielile eligibile au fost în valoare de 1.762.349 RON, această sumă fiind finanţată din fonduri nerambursabile. Conform procesului-verbal de constatare, care nu a fost anulat sub acest aspect dc către instanţa de fond, intimatul nu a justificat îndeplinirea indicilor de realizare, iar cheltuielile declarate neeligibile raportat la gradul de realizare a activităţilor era de 528.956,65 RON - aproape o treime din suma eligibilă a proiectului.

Contrar celor reţinute de către instanţa de fond, suma de 528.956,65 RON nu reprezintă corecţie financiară (respectiv aplicarea unei reduceri procentuale conform normelor legale), ci reprezenta contravaloarea lucrărilor/activităţilor rambursate de către autoritatea de management pentru activităţi şi/sau lucrări nerealizate sau realizate parţial, astfel că au fost declarate neeligibile. Doar constatarea neregulii (în cazul nostru o multitudine de nereguli prin nerealizarea/realizarea parţială a activităţilor la care s-a obligat şi pentru care a primit bani) presupune implicit potenţialitatea/existenţa prejudiciului bugetului UE, iar impactul financiar al neregulii din speţa de faţă s-a produs prin imputarea cheltuielilor efectuate necorespunzător, în afara cadrului legal şi contractual stabilit.

Prin urmare, atunci când beneficiarii fondurilor europene nerambursabile încalcă dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice în implementarea proiectului, bugetul Uniunii Europene şi cel naţional aferent acestuia este prejudiciat, întrucât orice cheltuială efectuată cu nesocotirea dispoziţiilor legale naţionale sau europene, precum şi cu nerespectarea clauzelor contractuale negociate atrage o prejudiciere a bugetului Uniunii Europene, tocmai prin prisma faptului că aceasta a fost efectuată în afara cadrului legal şi contractual stabilit, fiind o cheltuială neeligibilă.

Nu se poate vorbi de o pretinsă lipsă a impactului financiar, întrucât, în cazul de faţă, neregulile constatate prin Procesul Verbal de constatare au impact financiar, întrucât a fost realizată plata unor sume de bani din fonduri europene care constituie cheltuieli nejustificate pentru nişte activităţi care nu au fost realizate sau au fost realizate parţial. Acele sume de bani au fost deja plătite în cadrul cererilor de rambursare.

Cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată reprezentând cotă parte din taxă judiciară de timbru, onorariu expert şi onorariu avocaţi, recurenta pârâtă consideră nelegală această măsură în raport de modalitatea de soluţionare a cauzei şi soluţia dispusă de către instanţa de fond. Instanţa a luat această măsură întrucât "apărările susţinute de reclamantă în acţiunea sa în anulare au fost admise nu în integralitate, ci în măsură limitată faţă de aspectele pretins încălcate de către autoritatea publică pârâtă" însă această susţinere nu reflectă întocmai realitatea motivării sentinţei atacate. Chiar daca acţiunea a fost admisă în parte, această admitere nu a avut la bază apărările susţinute de către intimata-reclamantă, ci doar aplicarea unui principiu al proporţionalităţii, invocat din oficiu de către instanţa de fond, fără ca intimata reclamantă să facă vreo apărare în acest sens.

Faţă de aceste considerente, recurenta pârâtă solicită casarea în parte a sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând recursul declarat de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a fi respins în consecinţă.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o contestaţie formulată împotriva decizia nr. MCI/DGOIC/9237/12.07.2017, prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulii şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x/03.05.2017.

Soluţionând acţiunea reclamantei, instanţa fondului a constatat că prin procesul-verbal litigios s-a reţinut în sarcina reclamantei o serie de nereguli cu privire la implementarea Proiectului nr. 1759 cod SMIS - CSNR 47533 intitulat «Sprijin pentru întreprindere în vederea modernizării, producţiei şi comercializării Produselor AudioTactile ca materiale didactice inovative destinate educaţiei speciale a copiilor cu deficienţe de vedere».

În concret, beneficiarul nu a putut demonstra:

- posibilitatea deschiderii fişierelor proiect de scheme electronice şi a fişierelor B. necesare execuţiei cablajelor imprimate corespunzătoare PCB, prin utilizarea programului Orcad pentru a face, eventual, modificări ale plăcilor;

- posibilitatea accesării şi programării aplicaţiei informatice C++ şi a celei on board, corespunzătoare procesorului PIC 24 FxxKxx din Modelul electronic AT-p cu multi - mem vers. AT-pmm aferent planşelor AT pentru educaţie şi evaluare - vers EVA (evaluare), disponibilitatea fişierelor sursă, a mediului integrat de programare şi a programatorului necesar pentru reprogramarea circuitelor, pentru realizarea eventualelor modificări;

- structurii sumare a livrabilelor activităţilor de cercetare dezvoltare, studiilor referitoare la schemele electronice, documentaţiilor de execuţie,

Se apreciază că procentul de realizare a obiectivului OS1 este de 70%.

Se apreciază că procentul de realizare a obiectivului OS2 este de 60% întrucât: beneficiarul nu a putut demonstra:

- realizarea celor 16 studii de conţinut PGA din Act. 4.1, iar activităţile 4.2, 4.3, 4.4, 4.5 trebuiau să fie realizate pe baza activităţii 4.1;

- posibilitatea deschiderii fişierelor corespunzătoare schemelor electronice şi a fişierelor B. necesare execuţiei cablajelor imprimate PCB prin utilizarea programului Orcad pentru a face eventual modificări ale plăcilor de prototip;

- posibilitatea accesării şi programării, corespunzător cu Execuţia aplicaţiilor informatice C++ conform organigrame/specificaţii/Beneficiar aferente tipurilor Prototipuri Planşe AAA, Planşe AT EdU, Planşe AT Div şi Planşe AT EVA, disponibilitatea fişierelor sursă, a mediului integrat de programare şi a programatorului necesar pentru reprogramarea circuitelor, pentru realizarea eventualelor modificări;

- modul în care a fost realizată execuţia de Cablaje Imprimate (PCB) aferente modelelor de prototip.

În fine, prin acelaşi proces-verbal s-a apreciat că procentul de realizare a obiectivului OS4 este de 50%, raportat la faptul că beneficiarul nu a putut demonstra, pentru plăcile din cadrul Seriei 0:

- posibilitatea deschiderii fişierelor B. necesare execuţiei cablajelor imprimate PCB prin utilizarea programului Orcad cu licenţă; - posibilitatea accesării şi programării aplicaţiilor informatice C++ conform organigrame/specificaţii/Beneficiar Planşe AAA, Planşe AT EdU, corespunzătoare Seriei 0, disponibilitatea fişierelor sursă, a mediului integrat de programare şi a programatorului necesar pentru reprogramarea circuitelor, pentru realizarea eventualelor modificări;

- nu este specificat modul în care a fost realizată execuţia/achiziţionarea de Cablaje Imprimate (PCB) aferente modelelor de prototip, neexistând PVR sau PVAI corespunzătoare realizării acestora, - plăcile componente ale Seriei 0 nu au mufe şi protocoale de interfaţă USB, care ar fi reprezentat un argument important pentru inovarea asumată prin proiect;

- nu este prezentat modul cum au fost utilizate şi distribuite materialele şi componentele la realizarea plăcilor/reperelor componente ale Seriei 0, care să justifice consumul acestora.

Înlăturând motivat criticile reclamantei la adresa legalităţii procesului-verbal de constatare a neregulii, pentru considerentele arătate în cuprinsul sentinţei atacate, prima instanţă a concluzionat că acţiunea este întemeiată, totuşi, prin prisma motivului vizând aplicarea în cauză a principiului proporţionalităţii.

În acest sens, pornind de la concluzia că obiectivul final esenţial vizat de contractul de finanţare, anume produsul AT al seriei x, a fost produs de partea reclamantă, fără a fi imputate societăţii reclamante aspecte privind capacitatea sa de a deservi nevoile de educaţie şi divertisment ale copiilor şcolari şi preşcolari cu deficienţe de vedere, ci s-au imputat chestiuni îndeosebi de natură tehnică în legătură cu activitatea de programare informatică, instanţa fondului consideră că în acest context, aplicarea în sarcina reclamantei a unor măsuri administrative prin prisma unui grad de nerealizare cuprins între 30% şi 50% raportat la cheltuielile finanţate, cu consecinţa unei creanţe bugetare finale de 528.956,65 RON nu apare a respecta proporţionalitatea impusă de dispoziţiile legale, aceasta generând în sarcina societăţii restituirea unei părţi semnificative a finanţării acordate, deşi livrabilul vizat de contract a fost produs.

Astfel cum rezultă din cele mai sus expuse, recurenta reclamantă consideră nelegală sentinţa pronunţată de prima instanţă, afirmând că hotărârea cuprinde considerente contradictorii, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Contrar celor susţinute de recurenta reclamantă, Înalta Curte nu identifică premisa avută în vedere de legiuitor cu prilejul edictării dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 teza a II-a C. proc. civ., text legal care sancţionează hotărârea ce cuprinde motive contradictorii, de natură a face imposibilă verificarea raţionamentului judecătorului fondului şi concordanţa soluţiei menţionate în dispozitiv cu acele considerente criticabile.

În acest plan de dezbatere, concluzia primei instanţe, potrivit căreia obiectivul final esenţial vizat de contractul de finanţare, anume produsul AT al seriei x, a fost produs de partea reclamantă, nu intră în conflict cu aprecierile enunţate pe marginea gradului de îndeplinire a obiectivelor specifice nr. 1, nr. 2 şi nr. 4, astfel că nu este demonstrată incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte al doilea motiv de casare invocat de recurenta reclamantă, o primă critică dezvoltată în susţinerea căii de atac vizează greşita interpretare şi aplicare, de către judecătorul fondului, a dispoziţiilor ce definesc neregula.

Contrar celor susţinute de reclamantă, Înalta Curte constată că instanţa fondului a abordat corect prevederile O.U.G. nr. 66/2011 sub acest aspect, menţionând explicit faptul că îndeplinirea parţială a obiectivelor asumate prin cererea de finanţare constituie o neregulă, în accepţiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Critica recurentei reclamante, potrivit căreia constatarea abaterii nu este suficientă pentru a se reţine neregula sancţionată de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 în absenţa unui prejudiciu real sau potenţial la adresa bugetelor donatoare menţionate de actul normativ anterior menţionat nu poate fi primită, luând act Înalta Curte, în primul rând, că prima instanţă a sesizat corect faptul că în sarcina reclamantei nu a fost stabilită o corecţie financiară ci o reducere a finanţării (Curtea mai subliniază că textul art. 27 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011 nu are legătură cu cauza, deoarece reclamantei i-a fost stabilită spre plată o creanţă bugetară, iar nu o corecţie financiară.)

Apoi, instanţa de control judiciar subliniază faptul că finanţarea integral acordată pentru un proiect ce nu reflectă îndeplinirea integrală a obiectivelor asumate reprezintă în sine o chestiune prejudiciabilă bugetului donator, întrucât o atare plată are caracter nedatorat în limita obligaţiilor neîndeplinite.

A doua grupă de argumente, promovată tot în contextul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează pretinsa aplicare greşită a dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 şi a normelor metodologice de aplicare a acestor prevederi, susţinând recurenta reclamantă că instanţa fondului nu a analizat aspectele obiectivelor specifice ale proiectului, aşa cum acestea au fost asumate în cererea de finanţare, astfel că nu avea posibilitatea reală de a verifica gradul de realizare a obiectivelor proiectului. În acelaşi sens, recurenta reclamantă susţine lipsa de preocupare a primei instanţe cu privire la stabilirea situaţiei de fapt în cauză.

Contrar celor susţinute de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a procedat la o cercetare riguroasă a situaţiei de fapt ce a condus la încheierea procesului-verbal contestat în cauză, dispunând, în vederea elucidării aspectelor de ordin tehnic, administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară, ale cărei concluzii, astfel cum au fost detaliate prin răspunsurile la obiecţiuni, au fost valorificate în mod judicios de instanţa fondului.

Concluzia anterioară susţine şi netemeinicia argumentelor recurentei-reclamante, cu ajutorul cărora tinde să demonstreze inexistenţa neregulilor imputate prin procesul-verbal litigios, subliniind instanţa de control judiciar faptul că aceste nereguli au fost confirmate în urma administrării probei cu expertiza tehnică judiciară.

Cât priveşte pretinsa aplicare greşită a art. 21 alin. (10) din O.U.G. nr. 66/2011, raportată la concluzia expertului tehnic potrivit căreia din punct de vedere tehnic neexistenţa aplicaţiei OrCAD şi/sau fişierelor B. nu atrage neîndeplinirea asumată de beneficiar în cadrul cererii de finanţare, întrucât au fost externalizate aceste servicii. Nu se poate imputa beneficiarului cererii de finanţare nerealizarea sistemului informatic deoarece acest serviciu a fost externalizat (programarea C++) a circuitelor, respectiv Proiectarea Aplicaţiilor informatice în format executabil (*.ASM) cu programul Asamblor C++ şi respectiv activitatea de programare software on board a microprocesoarelor PIC", instanţa de control judiciar constată că o atare apreciere a expertului nu infirmă existenţa neregulii sesizate prin procesul-verbal litigios, cât timp reclamanta şi-a asumat activităţile a căror nerealizare a fost constatată de autoritatea pârâtă.

Subliniind faptul că instanţa de recurs nu este îndrituită, cu prilejul verificării legalităţii hotărârii atacate, să procedeze la o reapreciere a situaţiei de fapt în cauză şi în contextul în care criticile recurentei reclamante nu demonstrează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză şi nici incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată nefondat recursul reclamantei, urmând a-l respinge în consecinţă.

Cât priveşte recursul exercitat de recurenta pârâtă, Înalta Curte constată că este fondat, sentinţa fiind pronunţată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, impunându-se pentru acest motiv casarea parţială a hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea în totalitate a acţiunii reclamantei.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte reaminteşte faptul că prin sentinţa ce face obiectul prezentei căi de atac judecătorul fondului a reţinut conformitatea concluziilor procesului-verbal litigios cu situaţia de fapt relevată în urma verificării proiectului finanţat cu fonduri nerambursabile, fiind validată concluzia potrivit căreia procentul de realizare a obiectivului OS1 este de 70%; procentul de realizare a obiectivului OS2 este de 60% şi, în fine, procentul de realizare a obiectivului OS4 este de 50%.

În atare context, aplicarea principiului proporţionalităţii, astfel cum este stabilit prin dispoziţiile art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 în cazul realizării parţiale a indicatorilor/obiectivelor proiectelor din sfera de interes a actului normativ anterior citat nu presupune altceva decât o reducere corespunzătoare a sumelor considerate eligibile şi, în concret, respingerea cererii de rambursare ori, dacă finanţarea a fost deja acordată, stabilirea obligaţiei de restituire a sumelor avansate pentru partea nerealizată din indicatori/obiective.

Aşadar, o reindividualizare a cuantumului obligaţiei de recuperat nu este posibilă în contextul în care procentul nerealizat din activităţile preconizate prin proiectul finanţat a fost corect stabilit.

Prin urmare, cât timp creanţa bugetară de 528.956,65 RON reflectă reducerea finanţării cuvenite reclamantei proporţional cu gradul de realizare al obiectivelor asumate, măsura reindividualizării acestei creanţe reflectă încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, care, în ipoteza îndeplinirii parţiale a obiectivelor, obligă la refuzul de rambursare ori la recuperare, după caz, a sumelor corespunzătoare activităţilor nerealizate.

În consecinţă, recursul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanţe este apreciat ca fiind fondat, cu consecinţa respingerii, în întregime, a acţiunii reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2367 din 7 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (veche) contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării (fost Ministerul Educaţiei şi Cercetării) - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare împotriva sentinţei civile nr. 2367 din 7 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (veche) contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând cauza:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2022.