Jurisdiction over disputes arising from the execution of administrative concession contracts belongs to civil courts
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction, ordering the case to be tried by the Bucharest Sector 1 Court, Civil Division I, which is the competent court of common law. The dispute involved a company claiming 70,000 RON in contractual compensation from a national veterinary and food safety authority and its local direction, arising from the failure to pay monthly sums mandated by a specific legislative amendment for holders of existing concession contracts. The decisive legal basis rests on Article 8(2) of Law No. 554/2004, which establishes that litigation stemming from the execution of administrative contracts, including concession agreements, falls under the jurisdiction of civil courts of common law rather than administrative courts. The Court determined that the claims concerned the execution phase of a concession contract and, given the value of the claims, jurisdiction belonged to the court of first instance under Article 94(1)(k) of the Code of Civil Procedure, aligning with a prior unification decision by the Court’s Plenary Session.
Legislator headnote
AI generatedart. 107 din C. proc. civ, art. 96 C. proc. civ, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 94 pct. l lit. k) C. proc. civ; Jurisdiction over disputes arising from the execution of administrative concession contracts belongs to civil courts: The dispute involved a company claiming 70,000 RON in contractual compensation from a national veterinary and food safety authority and its local direction, arising from the failure to pay monthly sums mandated by a specific legislative amendment for holders of existing concession contracts. The decisive legal basis rests on Article 8(2) of Law No. 554/2004, which establishes that litigation stemming from the execution of administrative contracts, including concession agreements, falls under the jurisdiction of civil courts of common law rather than administrative courts. The Court determined that the claims concerned the execution phase of a concession contract and, given the value of the claims, jurisdiction belonged to the court of first instance under Article 94(1)(k) of the Code of Civil Procedure, aligning with a prior unification decision by the Court’s Plenary Session.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedEstablishes that disputes arising from the execution of administrative contracts fall under the jurisdiction of civil courts of common law, serving as the main ground for assigning competence.
Identifies the specific civil court of first instance competent to hear claims of this value, applied alongside the jurisdictional rule from Law No. 554/2004.
Full text
Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.11.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta ANSVSA, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoarea a Legii nr. 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2020, adică la data de 16.12.2019 şi până la da data de 24.07.2020), conform art. IV alin 1 din Legea nr. 236/2019, precum şi dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenţei acestora şi până la data plăţii efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflaţiei calculate pentru fiecare perioadă (de la data scadenţei acestora până la data plăţii efectiv, având în vedere că prin Adresa comunicată de către ANSVSA la notificarea reclamantei, nu se menţionează începând cu ce dată se achită suma stabilită lunar prin lege, care sunt persoanele fizice/juridice îndreptăţite să beneficieze de aceasta, modalitatea de plată, dacă se aplică retroactiv etc, astfel încăt ar fi în prezenţa unui refuz al pârâtei de a soluţiona favorabil cererea, pentru perioada anterioară O.U.G. nr. 117/2020, când suma de 10.000 RON/lună se acorda fiecărui deţinător de contract (valid), fără decont justificativ şi obligarea acesteia la achitarea cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Judecătoriei Bacău, secţia civilă
Prin sentinţa civilă nr. 2834/2021 din 27 aprilie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., şi pe pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA, pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, în favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, că obiectul cauzei este obligarea autorităţii pârâte la plata unei sumei de 70.000 de RON rezultata dintr-un contract de concesiune, iar instanţa competentă material şi teritorial se va determina, deci, avand in vedere art. 8 alin. (2) Legea 554/2004, conform dreptului comun, şi anume potrivit art. 94, alin. (1), lit. k) coroborat cu art. 107 din C. proc. civ.
Astfel, instanţa competentă material să soluţioneze acţiunea este judecătoria deoarece obiectul cererii este o pretenţie civilă evaluabilă sub suma de 200.000 de RON iar din punct de vedere teritorial, competenta se raporteaza la sediul ANSVSA.
2.2. Hotărârea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 8941/2021 din 06 octombrie 2021, Judecătoria Sector 1 a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA, Direcţia Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că societatea A. S.R.L. pretinde că repararea pagubei cauzate prin încălcarea unui drept recunoscut de Legea nr. 236/2019 echivalează cu acordarea sumei de 10.000 RON/lunar pe perioada 16.12.2019-24.07.2020, care reprezintă intervalul de timp dintre intrarea în vigoare a Legii nr. 236/2019 şi apariţia O.U.G. nr. 117/2020. În opinia reclamantei, plata sumelor de bani cuvenite în baza legii reprezintă o consecinţă a constatării lipsei de temeinicie a refuzului autorităţii, în speţă pârâta ANSVSA.
Potrivit art. 96 C. proc. civ., curţile de apel judecă în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti.
2.3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti
Prin sentinţa nr. 1813 din 02 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale în cauza privind pe reclamant S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia Civilă.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
A suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoriei Sector 1, secţia I civilă, având în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu art. IV din Legea nr. 236/2019: "Beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora."
Potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun."
Înalta Curte constată că acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. IV din Legea nr. 236/2019 sau art. 15 alin. (2) şi (7) din O.G. nr. 42/2004 nu privesc nici fazele premergătoare încheierii contractului şi nici încheierea ca atare a contractului administrativ, ci sunt acţiuni în pretenţii legate de executarea contractului, astfel încât competenţa de soluţionare aparţine instanţelor civile.
Instanţa civilă competentă se stabileşte în funcţie de contractul pe care este întemeiată efectiv acţiunea, depus la dosarul cauzei.
În cauză, observă Înalta Curte că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretenţiile rezultate din executarea unui contract de concesiune şi, având în vedere că din analiza contractului pe care se întemeiază acţiunea în pretenţii nu rezultă existenţa unei dispoziţii speciale care să stabilească altfel, urmează ca instanţa civilă competentă să fie stabilită potrivit C. proc. civ., raportat la valoarea pretenţiilor.
De altfel, în acest sens s-a hotărât şi prin Şedinţa de unificare a practicii judiciare a Plenului secţiei de contencios administrativ şi fiscal din data de 13 decembrie 2021.
În consecinţă, întrucât litigiul dedus judecăţii decurge din executarea unui contract de concesiune, valoarea pretenţiei deduse judecăţii fiind de 70.000 RON, iar art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a stabilit competenţa de soluţionare a unor astfel de litigii în favoarea instanţei civile de drept comun, în acord cu dispoziţiile art. 94 pct. l lit. k) C. proc. civ., Înalta Curte constată că revine instanţei de drept comun Judecătoria Sector 1, secţia I civilă competenţa materială de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pe pârâţii Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2022.